Cum să fii autentic în California

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Cum să fii autentic în California jpeg

Acum 30 de ani, muzeul american J. Paul Getty a cumpărat cu 9 milioane de dolari un a­șa‑nu­mit kou­ros („tînăr“), un nud masculin de marmură, în mărime naturală, un gen caracteristic pentru sculptura greacă arhaică (mai ales în secolul 6 î.Hr.). De-atunci se tot dezbate dacă statuia e falsă sau nu, iar dezbaterea e la fel de interesantă ca statuia însăși. Ceea ce, de altfel, nu-i puțin lucru, pentru că aceste sculpturi au o frumusețe stranie, insidioasă, ocupînd o nișă bine definită în continuum-ul ce se întinde între statuaria oficială egipteană, rigid-milităroasă, și naturalismul matematizat al statuilor clasice ale lui Policlet.

În primul rînd, e deja interesant că știința n-a putut tranșa problema. Te-ai aștepta să existe niște șmecherii care să ne arate dacă un material a fost lucrat azi sau acum 2500 de ani… Cu materialele organice ar fi fost, ce-i drept, floare la ureche; chiar și cu bronzurile, adaosurile ce vin alături de cupru și staniu pot uneori să ne lămurească cam cînd a fost turnată o piesă (de pildă, urme de fosfor în compoziție denunță un bronz drept modern, nu antic). Ce ne spune totuși știința e că „Getty kouros“ e din marmură de Thasos. Or, marmura de Thasos nu se exporta în epoca arhaică și deci statuia ar trebui să fi fost lucrată în stilul cunoscut pentru atelierele din Thasos (și Paros). Dar nici vorbă de așa ceva, ea fiind de fapt o combinație deconcertantă de elemente atice, corintiene și cicladice. Statuia are și alte caracteristici nemaiîn­tîlnite. De pildă, piatra are niște defecte, niște fisuri. Statuile arhaice nu au asemenea defecte. S-au găsit multe statui începute și abandonate de sculptor cînd s-a dovedit că blocul de marmură ascundea o imperfecțiune; între cele neterminate este un kouros pe care îl puteți vedea chiar la muzeul arheologic din Thasos. Altă problemă este că toate statuile de tineri arhaici bine păstrate (cu o posibilă excepție) au niște urme de pictură pe ele, chit că vizibilă doar sub ultraviolete. Statuia noastră nu are nici urmă de pigment, deși se poate ca acesta să fi dispărut la o curățare agresivă a suprafeței. Asta ar sugera o încercare de a crea o patină artificială, testul suprem pentru dibăcia diabolică a unui falsificator.

O altă problemă e că statuia pare cu atît mai recentă cu cît cobori de la cap spre picioare. Să mă explic: după criterii stilistice, părul împletit în 14 șuvițe cu vîrfuri triunghiulare se regăsește la kouroi din jurul anului 600. Felul cum e îndoit degetul mic (știu, aici e chestia!) e tipic pentru cei făcuți 25-50 de ani mai tîrziu. Plinta și labele picioarelor, încă 25 de ani mai tîrziu. Într-o artă în care formulele sînt folosite cu destulă sfințenie, asemenea periodizări devin posibile; și mai tîrziu în perioada clasică, cutare pictor pe vase poate fi recunoscut, chiar și cînd nu semnează, după cum desenează claviculele, culmea. Asta pare a zice, una peste alta, că „Getty kouros“ e o făcătură. Dar lucrurile nu sînt chiar așa simple. Există, de pildă, și kouroi autentici la care apare dintr-odată un detaliu anacronistic, la modă 50 de ani înainte. Și-apoi, nu putea sculptorul antic să vadă statui de diferite vechimi, dedicate lui Apollo în diferite sanctuare? Nu se poate să fi făcut ceea ce ne spune Cicero că a făcut în epoca clasică pictorul Zeuxis, folosind cinci femei ca modele pentru portretul Elenei din Troia, ca să poată lua de la fiecare partea corpului mai frumoasă? În fine, oare dacă am începe să luăm la bani mărunți alți „tineri“ arhaici, a căror autenticitate e altminteri necontestată, n‑ar părea unii dintre ei cu totul idiosincratici? N-ar părea suspect cel de la Met din New York, de pildă, despre care întotdeauna se găsește un student să spună că seamănă cu un extraterestru (proporțiile lui se explică probabil prin influența artei dinastiei saite din Egipt)?

Uneori se spune că statuia de la Getty e negreșit autentică, pentru că unele detalii (de pildă, forma mușchiului deasupra rotulei) sînt prezente doar la una sau două din statuile autentice din muzee, or, un falsificator n-avea cum să aibă cunoștințe atît de detaliate de artă arhaică. Ba avea cum… E adevărat că s-au văzut și multe falsuri grosolane, dar unele sînt așa de bune, că plătim și azi bilet ca să le vedem fără să știm. Să nu-l subestimăm pe falsificator. Dar, firește, nici capacitatea artei arhaice de a da peste cap cronologiile noastre puse la punct cu multă trudă și de care, vai, ne-am atașat atît.

…România se racordează la arheologia vechii Grecii în principal prin cetatea Histria, un sit arheologic fabulos. În 1939 s-a descoperit aici un fragment important de kouros arhaic; au urmat alte fragmente în 1991, găsite tot lîngă templul lui Apollo. Poate într-o zi, datorită unui kouros complet, ce nu e deloc imposibil să se găsească la Histria, vom putea să-l înțelegem mai bine pe cel ajuns peste Ocean.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.