Cultura revoltei

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Fusei şi eu la Istorie, dar nu ocupai nimic. De fapt, asemănările cu Occupy au fost minimale. Ceea ce nu înseamnă că cele întîmplate acolo nu ar trebui să ne preocupe pe toţi!

Mai întîi, trebuie să precizez că, dacă iniţiativa acestei revolte (modestă, timidă, confuză...) a aparţinut unor studenţi (puţini), evenimentul ca atare, care a ajuns să aibă o anumită vizibilitate, este, într-o proporţie covîrşitoare, opera autorităţilor. Să trimiţi în Piaţa Universităţii, la oră de vîrf, jandarmi şi „mascaţi“ să îmbrîncească studenţi şi să pipăie profesori prin buzunare în căutare de nu se poate şti ce, totul sub privirile trecătorilor care începuseră să se adune intrigaţi în jurul intrării la Facultatea de Istorie, dovedeşte o teribilă lipsă de tact. Şi a fost cea mai bună publicitate pe care şi-ar fi putut-o imagina cei cîţiva lideri în cele mai extravagante vise ale lor. Chiar şi cei mai rezervaţi studenţi s-au indignat (pe bună dreptate!), şi chiar dacă nu ar fi avut altă raţiune, tot li s-a furnizat pe tavă un motiv de revoltă.

În ce a constat însă „revolta“?

Ea poate fi bagatelizată uşor şi, mai ales, poate fi demontată cu uşurinţă. „Revendicările“ au fost confuze şi improvizate, infantile, atunci cînd nu au fost de-a dreptul teribiliste, prost formulate, chiar şi cînd erau întemeiate. La scurt timp, au devenit şi contradictorii, diferite facţiuni revendicîndu-şi dreptul exclusiv de a reprezenta „masele“ şi asaltînd media cu mai multe „comunicate“, şi ele contradictorii.

Mult zgomot pentru nimic? O simplă furtună într-un pahar cu apă?

Da, se poate spune şi aşa, dacă ne referim doar la mizele explicite şi la impactul direct. Dar aceasta ar însemna să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Şi ar presupune o anumită obtuzitate socială.

În zilele care au urmat, am aflat din presă şi despre începutul unei mici epidemii în mediul universitar, stîrnită de revolta celor de la Istorie. Referirile la epidemia mult mai extinsă Occupy around the World erau transparente sau chiar explicite. Avem şi noi, deci, „ocupaiul“ nostru? Să fie vorba doar de o simplă „formă fără fond“ pe care o preluăm din Occident în bună tradiţie românească?

Ei bine, aici nu m-aş mai grăbi cu răspunsul! Să ne întoarcem deci la studenţii de la Istorie şi să aruncăm o a doua privire, mai atentă.

La un moment dat, pe cînd părăseam „dezbaterea“ folosită ca preludiu la „revoltă“, am auzit un student formulînd următoarea deviză: revoltă fără motiv. Am tresărit, căci îmi suna, brusc, mult mai grav decît toate „motivele“ pe care le-am auzit şi pe care aveam să le aflu apoi din presă. Dacă „revendicările“ erau într-adevăr nerealiste (chiar şi atunci cînd vizau probleme dramatice, precum aceea a bugetului alocat educaţiei), „revolta“ era însă cît se poate de reală. Mai exact, sentimentul de revoltă era unul profund autentic (cel puţin la o masă critică de participanţi). Fără motiv, revolta avea motivaţii profunde pentru oricine îşi dădea osteneala să privească dincolo de aparenţe. Şi poate tocmai această nemulţumire surdă, difuză, nearticulată, dar tot mai împărtăşită şi explicabilă, este ceea ce ar trebuie să ne preocupe – şi să ne alarmeze. Mai mult, aşa nearticulată cum a fost, „revolta“ studenţilor de la Istorie a exprimat – fie şi la fel de nearticulat – o nemulţumire surdă şi difuză a unei mase mult mai largi de oameni.

Dar putea fi o astfel de revoltă mai „articulată“ şi mai pertinentă? Din păcate, nu! După ce model, cu ce limbaj şi cu ce competenţe, în condiţiile în care la noi încă nu există cu adevărat dezbatere publică şi tot ceea ce putem vedea sînt exerciţiul revoltei permanente din talk-show-uri şi disperările punctuale ale vreunui pensionar? Chiar şi cele mai simple revendicări sociale au nevoie de o cultură a revoltei. Ea permite conştientizarea motivelor şi formularea revendicărilor. Iar acestea pot fi negociate. În lipsa unui model social de revoltă, aceasta devine „fără motiv“, oarbă şi imprevizibilă. Iar dialogul social nu mai este posibil. Orice putere are astfel de ales între monologul autoritar şi dialogul preventiv. Opţiunea tot mai multor puteri actuale se îndreaptă însă spre o a „treia cale“: tirania de catifea a indiferenţei curtenitoare, un fel de voi spuneţi ce vreţi, noi facem ce ştim. Or, această „soluţie“ de guvernare este aceea care naşte „revolte fără motiv“.

Soluţia occupy everywhere & break whatever este deci justificată? Nu (iar la noi nici nu prea există acest risc – deocamdată...). Dar este explicabilă şi previzibilă. De la războaiele mondiale la cele domestice, cîte distrugeri au fost justificate sau „raţionale“? Doar că le puteai vedea venind şi mai util ar fi fost să le preîntîmpini decît să deplîngi, ulterior, răutatea umană... Categoric deci, nu aceste forme de violenţă „fără motiv“ sînt soluţia. Cu o condiţie: societatea să conştientizeze faptul că există o problemă şi să caute o soluţie reală! În caz contrar, riscul este ca alt soi de „soluţie“ să fie propusă de un fanatic charismatic...

Revenind la studenţii noştri, revolta lor poate fi considerată cum doriţi. Dar nu poate fi trecută cu vederea, şi cu atît mai puţin dispreţuită. Oricît de nerealistă ar fi fost, ea a avut însă loc – şi nu s-a încheiat... – iar în spatele ei se poate întrevedea o nemulţumire cît se poate de reală şi justificată. La care statul rămîne surd (cînd nu pune paie pe foc...). În aceste condiţii, există riscul să apară, la un moment dat, un Miron Cozma al lumii universitare, care să ofere el un „motiv“ acestei revolte mocnite!

P.S. Şi o sugestie: Revedeţi filmul britanic If. A fost produs cam prin 1968...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.