Copilul nostru, stăpînul nostru

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Marea de altădată jpeg

Cunoaşteţi replica: „Lasă, mamă, să aibă de toate, că noi n-am avut aşa ceva, să aibă copilul.“ E justificarea clasică a multor părinţi pentru satisfacerea oricăror pofte ale odraslelor. Evident, genul acesta de părinţi au fost crescuţi într-o perioadă de mari lipsuri şi pun un mare preţ pe chestiunile materiale. Sînt oameni care trăiesc prin copii, care încearcă să-i încarce pe aceştia cu tot ce n-au avut ei, să-i facă să trăiască aşa cum ar fi vrut ei, indiferent dacă asta se mai potriveşte sau nu şi copiilor.

Unii părinţi, înstăriţi şi prea ocupaţi sau prea obosiţi, preferă să le facă toate poftele copiilor, fără nici un fel de discernămînt, din cu totul alt motiv: le e mai simplu. „Vrei bicicletă electrică? Hai să-ţi iau bicicletă electrică. Vrei iPhone ultimul tip? Poftim iPhone ultimul tip.“ E şi un mod de a-şi linişti conştiinţa că nu stau destul cu copiii lor. Puşi apoi în faţa unor odrasle tot mai greu de stăpînit, încep să le reproşeze: „Ţi-am făcut toate poftele, ţi-am dat tot ce-ai vrut. Asta-i răsplata ta?“

Mai sînt şi genul care-şi ţin copiii treji pînă la ore tîrzii din noapte. „Aşa e felul lui, adoarme tîrziu şi nu reuşim niciodată să-l culcăm înainte de ora 12“ – explică ei de obicei. Alţii îi lasă să stea în faţa calculatorului pînă li se împăienjenesc ochii şi creierii, mîndri că progeniturile se descurcă perfect cu noile tehnologii. Sînt deja şi tot mai mulţi copii pe care părinţii nu-i opresc să mănînce întruna produse fast food. Rezultatul e că obezitatea infantilă a devenit deja o problemă naţională. Mulţi părinţi nu ştiu să le spună niciodată copiilor „nu“. Unii ajung, pur şi simplu, un fel de slujitori ai copiilor şi se lasă chiar şantajaţi, iar şantajul creşte odată cu copilul.

Dincolo de asta, în plin avînt par tendinţele aşa-zis „moderne“ de educaţie, după reţete preluate din tot felul de cărţi. Ştiţi genul celor care le explică întruna copiilor ce e rău şi ce e bine. De obicei, sînt mame deosebit de conştiente, desigur, că e bine să comunici cu micuţul, să-i explici de fiecare dată de ce nu se face aia şi ailaltă. Dar uită că pisălogeala are şi efecte contrare sau că puterea gestului şi a exemplului e mai eficientă decît vorbele. Sau, cei care-şi pun, de cîte ori au ocazia, fiul sau fiica în situaţia să aleagă şi apoi le respectă alegerea, chiar dacă e greşită. Nu în ideea că, din alegerile mai bune sau mai proaste, copilul va înţelege ceva, ci în spiritul mai înaltei concepţii despre libertatea copilului. Mai există şi ideea că trebuie să-l tratezi pe copil încă din fragedă pruncie ca şi cum ar fi adult. Aşa cum unii au înţeles că democraţia înseamnă că poţi face tot ce vrei, fără nici un fel de reguli, alţii o consideră un drept absolut al omului, care trebuie dus pînă în pînzele albe ale scutecelor. Apar, astfel, relaţii şi efecte cît se poate de nefireşti.

E normal ca orice copil să se bucure de tot ce-i mai bun, să nu-i lipsească nimic şi să beneficieze de dragostea celor din jur. Dar graniţa dintre normal şi exces e, uneori, foarte subţire. E bine cînd un copil creşte în armonie şi fără lipsuri şi frustrări, dar nu mai e aşa de bine dacă devine obişnuit cu ideea că totul i se cuvine şi nu e pregătit să înfrunte dificultăţi sau să-şi asume răspunderi, dacă nu se poate adapta relaţiilor cu colegii sau dacă nu ştie cum să se comporte în căsnicie. Ştiu deja şi destule cazuri de foşti copii răsfăţaţi care, după ce au ajuns pe picioarele lor, nu s-au mai gîndit vreodată să-şi ajute părinţii, fiindcă erau obişnuiţi ca de la ei doar să primească.

E clar că în România de azi, poftele copiilor sînt mult mai variate şi la fel şi posibilităţile pe care mulţi părinţi le au pentru îndeplinirea lor. Iar răsfăţul se raportează, totuşi, şi la nivelul societăţii. Nu ştiu să existe studii serioase pe această temă. Şi nu cred că ar fi chiar lipsit de interes să aflăm, de exemplu, unde, cînd şi cum au evoluat cheltuielile făcute de părinţi pentru propriile odrasle. În America, de pildă, asemenea studii au relevat că New York-ul este locul în care părinţii cheltuiesc cei mai mulţi bani pentru copiii lor, iar Madison-ul – zona în care copiii n-au nevoie decît de o minge pentru a fi fericiţi.

La noi există, însă, studii privind cealaltă extremă – şi anume, exploatarea copiilor prin muncă. Conform unui sondaj al Organizaţiei „Salvaţi Copiii“, 2% dintre copii recunosc că cerşesc, 5% afirmă că muncesc toată ziua, 8% spun că nu merg la şcoală pentru că trebuie să aibă grijă de fraţii lor mai mici. Procente deloc neglijabile. Aşa cum sărăcia face să crească numărul copiilor puşi să muncească, bogăţia face să sporească numărul copiilor răsfăţaţi. Exploatarea prin muncă a copiilor e, evident, o problemă serioasă la nivel individual şi social, în vreme ce problema răsfăţului poate părea un simplu moft. Mă tem, însă, că şi efectele tendinţei de creştere a răsfăţului, de după Revoluţie, sînt deja vizibile la nivel social.

Probabil că majoritatea părinţilor îşi cresc copiii în mod echilibrat. Dar e clar că astăzi sînt mai mulţi copii răsfăţaţi decît în alte vremuri. E şi din cauza schimbării foarte rapide a unor sisteme de valori. Cifrele spun şi că, în acelaşi timp, există tot mai mulţi copii exploataţi prin muncă, încă de la vîrste fragede. Numărul celor cu o copilărie chinuită creşte deopotrivă cu cel al răsfăţaţilor. Şi nu poţi să nu te întrebi cum se vor înţelege unii cu alţii, cînd vor fi mari.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.