Aproape incredibilă realizarea festivalului de teatru Ideo Ideis în Alexandria unei ţări în care încă ne lovim cu toţii de barierele nu neapărat legate de vârsta celor care aprobă decizia tinerilor, cât mai ales de neputinţa înţelegerii adevăratului act cultural. Aceştia nu percep instituţia de educaţie artistică decât în funcţie de nişte jaloane postate aiurea, aproape niciodată între cele de certă valoare emoţională. Se pierde timpul cu studierea cărării ierarhice, a experienţelor trecute, a patalamalelor înrămate, ca şi când talentul şi fiorul artistic nu se poate obţine şi spontan, sau la o vârstă mai fragedă. Autorităţi politice locale cărora le-a căzut în braţe şi cultura, dar şi regizori de renume plafonaţi au pus monopolul pe suflete şi cred că doar ei au puterea să traseze drumul fiorului. Se cântă partitura după vechi canoane, sau se alege „noul” abstractizat până la demenţă, ca gir al modernităţii unui act cultural ce se vrea în trend, fără să fie. Poate pe lângă munca, simţirea şi lupta adolescenţilor s-a trecut la aprobare şi prin efortul şi talentul lui M. Iureş, acest Peer Gynt al gheţurilor noastre cu topire prea lentă din imposibilitatea multora dintre noi de a descoperi focul. La fel de lăudabilă căutarea luminiţelor disparate şi strângerea lor în pumnul ce pare să se umple de licurici, apoi deschiderea lui şi împrăştierea spre orbii ce ni-i dorim doar chiori. Şi să nu ne îngrijorăm că nu se face primăvara cu o floare, sau două. Se va face mai greu, dar va fi şi luminată de Far!