În jargonul actual al Internetului, cuvîntul conţinut circulă cu sensuri şi în contexte diferite de cele tradiţio­nale (validate de uzul comun şi înregistrate de dicţionarele generale). Termenul este cuprins, de pildă, în sintagmele creator de conţinut, producător de conţinut, furnizor de conţinut, consumator de conţinut, conţinut video, conţinut de calitate etc. Multe dintre formule – calchiate după cele construite în engleză pe baza termenului content – sună destul de neobişnuit în română, unde substantivul conţinut era fie precizat în raport cu „recipientul“ său real sau abstract (conţinutul cutiei, conţinutul telegramei), fie prins în perechi de termeni cu sens opus sau complementar, de tipul formă şi conţinut.

Conţinut, participiul substantivizat al verbului a conţine, este un termen abstract, imitat după franceză (contenu) şi italiană (contenuto); verbul însuşi este construit prin calc în secolul al XIX-lea, după latină (contineo, -ere), franceză (contenir) şi italiană (contenere), pornind de la verbul de bază moştenit din latină a ţine. În Dicţionarul limbii române al lui Laurian şi Massim (1871), substantivul avea definiţia „ce se conţine într-un recipient“, cu exemplele conţinutul acestui vas şi (metaforic) conţinutul unei scrisori.

În contextele actuale, cuvîntul este foarte des folosit cu accepţia specifică comunicării prin Internet, marketingului, publicităţii etc., de „material (scris, vizual, muzical) oferit de un site web“ (Merriam-Webster): „Răspunderea furnizorilor de servicii online pentru conţinutul găzduit“ (zf.ro); „cei mai mulţi producători de conţinut se plîng de diluarea veniturilor din cauza pirateriei online“ (adevarul.ro), „cît de greu este pentru creatorii de conţinut original să cîştige sume consistente“ (gandul.info); „site-uri ce promovează un conţinut pirat“ (aimr.ro), „Dorim să vă oferim cel mai recent conținut de ajutor“ (support.office.com) etc.

Sensul special al cuvîntului, grefat pe sensurile cu care acesta a intrat mai demult în uz, nu este totuşi şocant şi nemotivat. Chiar în contexte noi, cititorii pot deduce despre ce este vorba, calcul semantic fiind în acest caz o soluţie preferabilă împrumutului. De altfel, noul conţinut intră în concurenţă cu anglicismul content (avînd origine latină comună cu termenii romanici, în participiul contentus al verbului contineo). Anglicismul apare destul de frecvent în jargonul profesional şi în preluările publicistice (adaptat grafic prin alipirea articolului sau marcîndu-i-se prin cratimă caracterul de neologism): „în ultimii ani, în marketingul modern, specialiştii au atras atenţia că viitorul va sta în contentul video“ (btvideo.ro); „Vedem contentul local ca pe ceva ce ne protejează de toţi jucătorii internaţionali“ (interviu, hoinaru.ro); „Content-ul pentru telefoane mobile“ (blitztech.ro) etc. Nu de puţine ori, anglicismul (mai şocant) este plasat în titlu, textul cuprinzînd, pentru variaţie şi poate pentru lămurire, traducerea sa: „Contentul umanizează ofertele şi pachetele pe care le au operatorii“ (zf.ro, titlu de articol); „multitudinea de tipuri de conţinut, precum ştiri, sport, filme“ (zf.ro, textul articolului); „Furnizorii de Internet vor oferi aplicaţii de securizare a contentului pentru copii“ (adevarul.md, titlu); „furnizorii de servicii de acces la Internet vor oferi utilizatorilor finali posibilitatea de instalare a aplicaţiilor de filtrare a conţinutului cu impact negativ asupra copiilor“ (adevarul.md, text). Uneori cuvîntul este dezambiguizat prin echivalentul său contextual (foarte adesea conţinut chiar înseamnă informaţie): „Preferințele românilor cu privire la informația (contentul) prezentată pe site-uri“ (mediawrite.eu).

Ca termen de specialitate, restrîns la comunicarea în mediul online, conţinut este un cuvînt necesar, care permite opoziţia între creatori de conţinut şi consumatori de conţinut, sau pe cea între consum de conţinut (termen generic pentru lectură, ascultare, vizionare) şi comunicare online. De exemplu, într-o statistică asupra timpului petrecut de oameni navigînd pe net, apar categoriile conţinut, comunicare, căutare, cumpărături (comanescu.ro). Termenul specializat poate marca mai simplu diferenţa dintre simpla distribuire a unor materiale şi producerea a ceva nou, dintre reproducere şi creativitate. Există poate un risc de extindere exagerată a jargonului actual asupra trecutului (erau marii clasici furnizori de conţinut de calitate? lectura pasionată e doar consum de conţinut?), dar, pînă una-alta, să ne mulţumim cu un termen transparent, preferabil împrumutului content şi – se pare – deja mai frecvent în uzul specializat decît acesta din urmă. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).