Cîinele meu citeşte

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

C îinele meu nu-i al meu. L-au găsit niște prieteni, năuc, în fața porții. M-au rugat să-l iau eu: am curte, am crescut o mulțime de cîini... L-am luat.

Ca rasă, cîinele meu e fie un lup maidanit, fie un maidanez lupit. Doctorii spun că ar avea vreo 3-4 ani. E femelă. Se poate să fi fost sterilizată – nu e încă clar. Nu știu nimic despre ea. Nu știu a cui o fi fost. Am dat o sumedenie de anunțuri pe net, dar nimeni nu pare să-și fi amintit de ea. N-am habar cum a ajuns pe stradă. Poate s-a rătăcit. Poate a fost abandonată. Avea zgardă la gît cînd a fost găsită.

Nu știu cum o cheamă. Fiindcă dintre toate numele pe care le-am încercat, părea să reacționeze, cît de cît, la cele cu „x“, i-am zis Exa – fosta Nu-se-știe-ce.

În scurt timp, mi-am dat seama că m‑am procopsit cu cel mai ignorant cîine pe care l-am cunoscut vreodată. Exa nu voia nimic altceva decît să stea covrig sub birou, la nesfîrșit. Cînd izbuteam să o scot în curte, o apucau pandaliile. Nevoile și le făcea tot în casă, pe unde se nimerea. Am decis să o scoatem măcar noaptea afară. Cred că ne-au blestemat toți vecinii. Cîteva nopți a fost o jelanie continuă, ore și ore în șir. Nu știu de unde avea atîtea resurse de scheunat. E un cîine viguros.

Exa habar n-avea ce e o pisică, iar eu am pisică. La început s-a speriat, dup-aia a încercat să se dea mai aproape, să priceapă cu ce are de-a face. A încasat-o.

Cred că nu știa nici măcar să mănînce. Reușea să hăpăie, la intervale cu totul imprevizibile, ce găsea prin blide. Dar n-am reușit să-mi dau seama nici care ar fi orele de masă, nici ce-i place și ce nu. Cît despre ideea că mîncarea ei ar fi cea din blidul ei și nu, de pildă, din cel al pisicii, să nici nu mai vorbim.

Dar cel mai extravagant spectacol al ignoranței l-au dat tentativele mele de a o scoate la plimbare. Exa nu știe să umble în lesă. E o bătălie care, în cîteva minute, te lasă epuizat.

D in momentul în care ieșim pe poartă, Exa își lasă botul în pămînt și se pune pe tras. Gîfîie, se îneacă, tușește, ai zice că o să se stranguleze în zgardă, nu are a face. Ea își urmează drumul ei, cu o înverșunare și cu o impredictibilitate năucitoare. Cînd mă smucește de să mă ia de pe picioare, schimbînd brusc direcția, cînd se oprește amușinînd vreun tufiș sau vreo bucată de caldarîm, cît să fumez eu o țigară întreagă, fără s-o pot urni din loc. Eu sînt pentru ea, e clar, un soi de bolovan atîrnat de celălalt capăt al lesei.

Amestecul ăsta de fervoare olfactivă și dezordine motrice m-a umplut de nedumerire. Pînă ce, la un moment dat, s-a făcut lumină în capul meu. E clar: cîinele meu citește!

Am identificat la Exa toate tipurile de lectură cunoscute mie. Uneori parcurge cîțiva metri slăbind presiunea lesei, cu pas constant, îndreptîndu-se către un azimut cine știe cum ales. E lectura lineară, rutinieră. Nimic interesant sau solicitant pe aceste file. Alteori trece, cu pas grăbit, la lectura informativă globală (skimming, écrémage), străbătînd cu pas alert cîte o porțiune de teren, aruncînd ici și colo cîte o adulmecătură: merită explorat sau mergem mai departe? Sau recurge la lectura exploratorie (scanning, écrétage): e pe „search“, caută ceva anume, frunzărind paginile străzii sau ale peluzei. Ce n-aș da să știu ce caută! Exa e însă expertă în lectura receptivă, ce urmărește îndeaproape trama textului într-un mod participativ. De aici, ruperi de ritm, insistențe, chiar și reveniri asupra unor pasaje parcurse anterior. Încerc să deslușesc scenariul lecturilor ei: urma unui cîine, apariția unui nou personaj – o pisică? o pasăre? alt cîine? o talpă de pantof? –, portretul și caracterizarea personajului, apoi intriga – fugă? atac? coup de foudre? –, punctul culminant – pisică smotocită? gheare pe nas? lătrat la nori? o guriță și dispare? tupilare frustrată la strigătele stăpînului? –, controversă stradală („De ce nu-ți dresezi, dom’le, cîinele?“). Apoi, evident, deznodămîntul.

Umilitor mi se pare faptul că Exa manevrează cu dexteritate, în ciuda ignoranței ei, tehnicile de close reading, pe care eu de atîta vreme mă strădui, cu un succes relativ, să le inspir studenților mei. Opririle ei pe cîte o palmă de teren, cu maximă atenție, îmi dau de înțeles că, fără nici un avertisment prealabil, Exa e convinsă că strada îi oferă un text dens, plin de înțelesuri, în care și cel mai mărunt detaliu e semnificativ. În plus, mișcările învăluite ale nărilor cu care citește vreun petec de iarbă sau vreo roată de mașină sînt cea mai elocventă materializare a faimosului cerc hermeneutic, a mișcării spiralate prin care construim sensul înaintînd de-a lungul textului, pe de o parte, revenind în permanență, pe de cealaltă parte, asupra a ceea ce am citit deja, pentru a da coerență întregului cu fiecare parte nouă ce i se adaugă.

E xa, sînt sigur, ar putea nu numai să scoată ideile principale din ce citește, ci și să producă savuroase comentarii. Tot ce-mi mai rămîne este să o învăț și să scrie, astfel încît să putem comenta împreună lecturile ei preferate.

Bibliografie:

Paul Cornea,

ediția a II-a, Iași, Polirom, 1998, pp. 119-121.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.