Cenuşăreasa domeniilor

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
Iconofobie jpeg

Îl pomeneam, la această rubrică, şi cu altă ocazie, pe romanticul (transcendentalist) american Ralph Waldo Emerson, care observa, la un moment dat, un lucru foarte interesant. Deşi aprecia rigoarea şi, deopotrivă, vigoarea intelectual-cognitivă a unor domenii precum teologia, filozofia, ştiinţele exacte şi medicina, el credea că, ultimativ, singura formă de cunoaştere autentică rămîne experimentul poetic. Explicaţia e simplă. În timp ce majoritatea ştiinţelor şi disciplinelor se bazează, fundamental, pe raţiune, funcţionînd în virtutea unui determinism practic ireductibil, poezia – arta, în general – se raportează la imaginaţie, mişcîndu-se pe un teren flexibil, apt de a se reinventa. Raţionalul, oricît de convingător pe planul demonstraţiei precise, sucombă, inevitabil, în viciul limitării (complexitatea existenţei nu poate fi cuprinsă într-o formulă fixă, unică şi inexpugnabilă). Imaginarul, dimpotrivă, trece de barierele fireşti, ale condiţiei umane, supralicitînd sugestia şi speculaţia care se pot reactiva ad infinitum. Cunoaşterea poetică, bănuia, legitim, Emerson, devine o cunoaştere absolută, chiar dacă ea exclude simetria ştiinţifică. Gîndirea artistică are capacitatea de a articula concluzii, fie ele şi de extracţie speculativă, lucru ce defineşte, pînă la urmă, natura oricărui gest cognitiv. Gîndirea ştiinţifică, dacă ar fi să ne amintim o celebră formulare noiciană, se opreşte în silogism, arătîndu-se incapabilă de ruperea nivelului şi de intrarea în aria conceptului.

În pofida subiectivităţii sale de – esenţialmente – poet, Emerson avea, din perspectiva tabloului epistemologic amplu, dreptate. Literatura, ca să rămîn în cîmpul estetic, dezvăluie, dincolo de aparenta sa „fragilitate“ logic-raţională, o dimensiune hermeneutică incontestabilă. Într-o manieră cumva simbolică, ea iradiază către celelalte domenii, pentru a le elasticiza instrumentarul cognitiv şi a le facilita efortul explicativ. Istoriografia, de exemplu, nu poate recompune trecutul pînă cînd istoricul nu glisează, benevol, spre speculaţia epică. Austeritatea arhivelor şi monotonia datelor încep să comunice, să fie umplute cu viaţă, abia atunci cînd imaginaţia istoricului pătrunde în mentalitarul omului arhaic şi construieşte scenarii existenţiale. Adică atunci cînd „realului“ i se atribuie valenţe „ficţionale“.

Dreptul însuşi capătă culoare intelectuală pe parcursul inserţiilor imaginative ale juristului, de-a lungul „ieşirilor“ lui aşa-zicînd artistice, interpretative, din norma anostă şi, pînă la un punct, imuabilă. Teologia – care ilustrează, la rîndul său, o disciplină a rupturii de nivel, operînd, după o expresie plastică a lui Andrei Pleşu, cu „de-neconceputul“ – nu poate să-şi expună cunoaşterea decît în reperele structurilor narative (ca şi istoria de altfel). Medicina, sociologia, psihologia, economia şi geografia recurg, în analizele lor de detaliu, la nuanţa estetizantă, care trece dincolo de rigoarea determinismului ştiinţific. Pînă şi în matematică, fizică ori chimie, speculativul din imaginaţia artistică joacă un rol semnificativ. Coerenţa unei demonstraţii exacte se regăseşte frecvent într-o digresiune imaginară, unde formula „să presupunem că“ reprezintă nodul gordian. Geometria în spaţiu, cu precădere, propune scenarii complementare: desluşirea misterelor unei figuri date implică prelungirea ei „ficţională“ în figuri adiţionale, care conferă sens unghiurilor şi dreptelor din modelul iniţial.

Literatura ascunde, prin urmare, într-un fel straniu, o disponibilitate de a se substitui existenţei, vieţii în ansamblul său. Ea pare să izvorască, în ultimă instanţă, din ascunzişurile clar-obscure ale lumii înseşi, surprinse în dinamică istorică. Nimic nu m-a fascinat mai mult în estetica postmodernităţii – am spus-o de nenumărate ori – ca relaţia stabilită de către noii teoreticieni între text şi existenţă. Cele două fenomenalităţi sînt structuri în sine, inteligibile doar prin medierea sistemelor de coduri. Fiecare cifru disimulează un fapt, semnele textului şi cele ale existenţei impunînd, în egală măsură, exerciţii şi, pînă la urmă, eforturi hermeneutice. De aici şi validitatea unui vechi principiu filozofic – reprezentarea constituie singura formă de „realitate“ palpabilă, vizibilă. Sensurile, adevărurile se află dincolo de ea şi pot fi relevate numai prin interpretare. Atît literatura, cît şi lumea devin, implicit, forme de reprezentare şi, în măsura în care acceptăm că reprezentarea poate fi asumată, în primul rînd, prin imaginaţie şi foarte puţin prin raţiune, vom recunoaşte drept valabilă şi ipoteza că istoria se suprapune experimentului estetic: protagoniştii lui (ai experimentului estetic) nu mimează fiinţarea, ci o exercită pur şi simplu. Nu întîmplător, personajele istoriei trec, fără mutaţii majore, în universul literaturii. Foarte des, paradoxal, semnificaţia lor e mult mai lizibilă în contextul artistic. Scriitorul, asemenea istoricului, îşi aşază eroii în unghiul cel mai potrivit de percepţie (în text, desigur: viaţa şi literatura se îmbină acolo pînă la indistinct!). William Shakespeare şi-a extras, revelator, cîteva dintre marile lui figuri tragice din cronica istorică.

În concluzie, din Cenuşăreasa domeniilor, literatura ar putea fi oricînd prezentată – cu argumente credibile – ca un domeniu al domeniilor.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a