Valeriu NICOLAE | rătăcit în Euro-Narnia

Ceea ce noi, romii, nu sîntem

Afirmațiile de mai jos sînt lucruri care mi-au fost spuse despre romi („țiganii mei“) în diverse împrejurări, cu diverse ocazii.

Sîntem dansatori și muzicieni înnăscuți. Da, frățică, mînca-ți-aș! De asemenea, putem să mergem pe apă și putem să zburăm cu sau fără ajutorul măturilor, datorită geneticii speciale care face ca oasele noastre să fie pline de aer. Brațele puternice și palmele mari sînt, de asemenea, daruri de la sub-Dumnezeul nostru (că doar nu sîntem vrednici să avem același Dumnezeu cu națiile majoritare) care ne ajută la zboruri lungi. Acesta este și motivul pentru care liniile aeriene maghiare au dat faliment și Tarom-ul merge așa de prost.

Pentru a compensa discriminarea genetică am deschis cîteva școli de zbor pentru cei mai talentați dintre dumneavoastră, unde predau cei mai albi dintre noi – o măsură firească de respect și sensibilitate culturală. Ne puteți găsi cu ușurință la Lebăda Călătoare SRL. Practica se face pe traseul București-Viena, cu aterizare pe lacul ăla de unde vă imaginați că noi am prins și am mîncat lebedele, în ciuda tuturor dezmințirilor oficiale.

Anual avem mii de cazuri de copii de romi care se nasc ținînd în brațe un instrument muzical. Nașterile pe pian sînt, de asemenea, o tradiție în neam, noi fiind principalii susținători ai industriei producătoare de piane. Toți ceilalți ne naștem cu o extra-coardă vocală și cu o genă specială de ritm – o dovadă irefutabilă că Fuego nu este din neamul nostru.

Știm viitorul. Adevărat. Tu, cititorule, o să treci prin perioade mai grele și mai fericite, o să fii trist, plictisit și, cîteo­dată, depresiv. O să iubești și o să urăști oameni. O să ai sau nu o să ai copii, deși probabil o să ai. În mod sigur o să mori.

Oricine altcineva îți va spune că știe viitorul – politicieni, profesori, prieteni, psihoterapeuți, psihologi, psihopați sau orice alte voci interioare care nu au accent sau culoare care să dovedească indubitabil apartenența lor la etnia ghicitoare – te va minți.

Dacă ai în plan să îți ghicească vreo romnie viitorul, e și mai simplu: în viitorul apropiat vei fi înșelat/ă. Se prea poate să te simți bine după experiența de ghicit, dar tot țeapă o să fie. Dacă ești hipster însă, poți să îți pui pe Facebook că ai prieteni romi. Dacă ești rasist, te scoți că nu mai poate nimeni să te acuze că ești un dobitoc pentru că urăști oameni pe care nu îi cunoști, dar care ți se pare ție că sînt „țigani“.

Mai sînt unii care cred că, pe lîngă faptul că putem citi viitorul, sîntem și un fel de magicieni capabili să facem vrăji. În­tr a­devăr. De asta ne-am și bucurat de vreo 500 de ani de sclavie și am fost aproape șterși de pe fața pămîntului de regimurile naziste din Europa. Singurul miracol este că mai există unii care încă mai cred că avem puteri magice, în ciuda istoriei cumplite a romilor și a rasismului cu care sîntem blagosloviți.

Tradiții secrete și misterioase. Avem. Le practicăm într-un univers paralel, în care nu există rasiști, în care nu au toți tîmpiții doctorate, iar lucrările științifice nu se publică în pușcării. În acest univers nu sîntem fie criminali, fie gunoaiele societății, în funcție de dispoziția sau comanda pe care o primesc jurnaliștii, politicienii sau orice cretin care s-a trezit brusc expert pe „problematica roma“ în studiourile de televiziune controlate de pușcăriași sau pușcăriabili. Aici nu avem nici problema sporadică că mai apare vreun smintit care ne vorbește de bine și care va fi rapid înjurat și categorisit ca dușman al neamului românesc. Nici cazul unei „susținătoare“ frumușele și româncă verde care să fie repede categorisită ca „o inocentă care nu știe pe ce lume trăiește“ nu îl avem.

Romii sînt tîmpiți și nu îi interesează educația. Da, șăfu’! Ca orice părinte, părinții romi își doresc tare ca odraslele lor să devină cretini funcționali. Neamu’ meu crede cu tărie că îți va fi cu atît mai bine în viitor, cu cît ești mai murdar, mai flămînd și mai sărac. Pentru că sîntem suflete libere, care avem o relație extraordinară cu natura, preferăm să ne hrănim copiii cu curcubeie și rouă. Adesea ne trimitem copiii în picioarele goale afară, iarna, pentru a putea să simtă sufletul Gaiei prin piele și preferăm cerșitul căldurii și confortului școlilor private care ar putea să le corupă legătura cu spiritul planetei.

Elevii din familiile cele mai sărace (cei care trăiesc mai prost decît 75% din populație) au 8,6% șanse să ajungă la universitate. Pentru cei bogați (care trăiesc mai bine decît 75% din populație), procentul este de nouă ori mai mare. Asta se întîmplă în SUA.

Faptul că sînt încă mulți care nu sînt în stare să vadă legătura între secole de sclavie, sărăcie, discriminare și rezultatele la școală nu îi face nici deștepți, nici pragmatici. Cel mult îi face vedete sau politicieni faimoși.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.


0 comentarii 8604 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 625, 11-17 februarie 2016

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Aurea mediocritas, la Chişinău

Cu cîteva luni înainte de vizita propriu-zisă, stăteam toți trei la mine în birou, uitîndu-ne absolut fascinați cum Google Maps deschidea geografia fotografică a locului. Mai din­tr-un unghi, mai din street view, mai luînd-o la pas digital, centrul Chișinăului ni se deschidea ca o prăjiturică cu răvaș digitală.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI