Ce-i trebuie unui curriculum (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Am discutat săptămîna trecută despre necesitatea adecvării proiectelor curriculare la contextul în şi pentru care sînt produse.

Aceasta vizează – spuneam – capacităţile, nevoile şi aşteptările beneficiarilor, situaţia corpului profesoral, coerenţa sistemului – evaluarea elevilor, producţia de manuale şi de auxiliare, formele de apreciere a muncii profesorilor, gradul de autonomie a şcolii etc. –, baza teoretică psiho-pedagogică disponibilă. Aceştia nu sînt – spuneam în încheiere – singurii parametri de luat în calcul.

Pentru România, nu e cîtuşi de puţin lipsit de relevanţă contextul economic şi social în care se iniţiază o reformă curriculară. Schimbarea curriculară petrecută în România a avut grav de suferit, de pildă, de pe urma alocării de fonduri insuficiente pentru producţia de manuale. Însuşi faptul că manualul a rămas în continuare „Biblia“ elevului şi a profesorului se explică nu numai printr-un incontestabil conservatorism – amintirea manualului unic, cu reflexele didactice pe care acesta le-a consolidat vreme de decenii –, ci şi prin precaritatea resurselor pentru a furniza materiale de studiu alternative: starea jalnică a bibliotecilor şcolare, suportul tehnologic şi de consumabile derizoriu aflat la dispoziţia şcolii ş.a.m.d.

Lucrul cel mai frapant, în privinţa condiţiilor economice şi sociale în care se desfăşoară învăţămîntul nostru, este persistenţa unor enorme discrepanţe între posibilităţile de studiu într-o şcoală (sau clasă) şi alta, ale unui elev şi ale altuia. Pare că nu ne-am mişcat din loc faţă de vremurile în care paşoptiştii descriau societatea românească drept un tărîm al „contrasturilor“ năucitoare. Cum să faci faţă unei astfel de situaţii?

În primul rînd, prin calibrarea curriculumului la un nivel mediu de dificultate. Venim dintr-o îndelungă şi nefastă tradiţie a lui „vom face totul“. Excepţionalismul curricular, cuplat cu frecventa tendinţă de supralicitare din partea profesorilor şi cu funcţionarea rigidă a sistemului, pe modelul „cursei cu obstacole“, transformă învăţămîntul nostru într-o perpetuă hecatombă, cu zeci de mii de elevi care pierd şirul învăţării şi pe care se găseşte să-i „salveze“, în cele din urmă, cîte o milostenie guvernamentală. Nu i-am deprins încă pe elevi cu o lectură funcţională, comprehensivă, şi îi azvîrlim deja în meandrele comentariului literar. Nu am asigurat încă o asimilare solidă a structurilor gîndirii logico-matematice şi sărim la competiţia rezolvării de probleme cît mai alambicate. Testările internaţionale asta arată an de an: îngrămădirea cunoştinţelor pe nici un fundament.

Pînă şi adecvarea conţinuturilor învăţării are legătură, uneori în chip surprinzător, cu mediul social în care îşi desfăşoară activitatea şcoala românească. Aud, de multe ori, în special din partea colegilor literaţi, reproşul că textele literare de studiat au, într-o proporţie exagerată, tematică rurală. Recunosc linia lovinesciană de argumentaţie a acestei imputări. Lovinescu considera, acum aproape un veac, că viitorul e rezervat literaturii citadine, în detrimentul celei rurale, copleşitoare la început de secol XX. Cursul literelor într-acolo a mers, chiar dacă cu meandre deloc neglijabile: un Rebreanu, un Sadoveanu, un Marin Preda după război... Mă frapează însă preschimbarea argumentului estetic lovinescian – susţinut de o teorie ad hoc, cea a sincronismului, avînd drept corolar fenomenul „mutaţiei valorilor“ – într-unul sociologic de tipul „copiii de azi cresc cu tableta în braţe, cum să-i mai intereseze şi cum să mai poată înţelege patimile lui Ion al Glanetaşului?“ Speculăm, cred, pe marginea unor realităţi despre care nu ştim mai nimic, în afară de cifrele dezarmante ale statisticilor demografice.

Se mai poate însă argumenta şi într-un al treilea mod, nici estetic şi nici sociologic. Şi anume, punînd întrebarea dacă n-ar fi oportun, fie şi prin alegerea lecturilor recomandate, să-i apropiem pe elevi, indiferent de mediul lor de provenienţă, de cultura citadină. Este, de această dată, vorba despre un argument politic. Nu în sensul cu care, din păcate, ne-am obişnuit.

Îmi amintesc despre o dezbatere purtată cu Mircea Cărtărescu şi cu o serie de profesori de română, pe la sfîrşitul anilor ’90, despre, pe atunci, noul curriculum. Unul dintre participanţi a pus, la un moment dat, o întrebare care a schimbat cursul discuţiei: cine sau ce anume conferă legitimitate unui proiect curricular inovator.

Mi-au venit pe dată în minte toate tribulaţiile petrecute în perioada primei reforme curriculare, pentru a conferi legitimitate agenţilor ei. Cum, de pildă, Comisiile Naţionale care urmau să valideze programele diverselor discipline s-au stabilit pe baza unei reprezentări teritoriale, de parcă ar fi fost vorba de nişte miniparlamente, deşi membrii acestora erau, evident, numiţi, iar nu aleşi. Iar unui secretar de stat ingenios i-a venit ideea de a rezolva spinoasa chestiune, printr-un concurs naţional de programe. Cum ar fi urmat fericitele cîştigătoare să se coreleze, atît pe orizontală, între diversele materii, cît şi pe verticală, între ciclurile şi anii de studiu, nu era cazul să ne îngrijorăm.

În fapt, nu cine făcea sau face programele e esenţial, ci pentru ce.

Pornind de la nedumerirea exprimată de colegul nostru, am improvizat, împreună cu Mircea şi ceilalţi participanţi, un exerciţiu de imaginaţie. I-am rugat să se gîndească la cum şi-ar dori să arate ţara noastră peste vreo 10-15 ani, atunci cînd cei pe care îi instruim îşi vor fi încheiat studiile şi vor fi devenit, ei, „România de mîine“. Am ascultat năzuinţe despre dispariţia cîinilor maidanezi şi a certurilor din autobuz, despre locuri de muncă la care mergi cu plăcere şi funcţionari amabili la ghişee, despre medici care nu iau şpagă şi poliţişti serviabili. N-am auzit pe nimeni, spre surprinderea mea, spunînd că şi-ar dori ca, pînă atunci, România să fi intrat deja în UE – sau ceva asemănător.

Un curriculum „bun“ trebuie să fie adecvat nu numai contextului în care e elaborat, ci şi celui pentru care e făcut şi la construcţia căruia e menit să contribuie. Spunem de nenumărate ori că şcoala e o poveste despre viitor, dar ne aplecăm prea arareori gîndul către ce viitor am vrea să ne fie povestit. Iar acesta, la nivelul unei ţări, nu este doar o prospecţiune futurologică. Este o chestiune de voinţă politică.

O reformă curriculară are nevoie, întîi de toate, de un proiect de ţară – aşa cum au avut, de bine, de rău, liberalii, pe vremea lui Haret, aşa cum au avut, vai! cît de nefast!, comuniştii după cel de-al Doilea Război. Noi acum avem aşa ceva?

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.