Cameră pentru o noapte
Am închiriat o cameră în, pe vremuri, una dintre cele mai jegoase cloace din New York, St. Marks' Hotel, în St. Mark Place. Locul era aşa de rău famat încît grăbeam paşii cînd treceam pe lîngă el, pe vremea cînd locuiam în vecinătate. Drogomani cu creierii fripţi îşi făceau veacul în holul de la intrare, semănînd în aer tot felul de infecţii din fel de fel de răni deschise. Faimoasele Băi St. Mark se aflau chiar alături, un loc de atare dezmăţ încît cineva îl descrisese ca pe "Gomora, aşa cum ar fi trebuit ea să fie". Departamentul de Sănătate Publică din New York era atît de îngrijorat de situaţia din acest colţ al oraşului încît desemnase o unitate specială să-l aibă în grijă. Am cunoscut un singur tip care a stat la St. Mark's Hotel prin anii '70 şi el îmi spusese că în camera lui erau cel puţin opt glory holes* şi nişte gîndaci de o culoare ciudată, furajaţi, fără îndoială, cu drogurile căzute pe jos şi fluide corporale. Mi-a pomenit şi de ploşniţe, însă doar în treacăt, ca despre lucrul cel mai puţin scîrbos. De aici şi din alte cîteva hanuri din New York, în special de pe Bowery, erau culeşi regulat sinucigaşi şi tipi morţi de pe urma unor supradoze. Un sfert de secol s-a scurs de atunci şi m-am gîndit că aş putea face o încercare, mai ales că era şi locul cel mai ieftin pe care l-am găsit pe Internet. Carlton Hotel, unde am stat ultima oară, avea afişat un preţ de 950 de dolari pe noapte pentru o cameră single. Da, aţi citit corect. Editorul meu mă pusese acolo pentru că aveau o ofertă specială, probabil foarte-foarte specială ca măcar să poată fi luată în considerare, dată fiind aura unui astfel de preţ. Carlton este unul din şirul de hoteluri din centrul oraşului care capătă, prin renovare, o splendoare Nouveau Déco, după ce timp de mai mult de un secol n-au fost decît nişte spelunci. Dacă e să mă întrebi pe mine, nimic din camera aia nu merita nici 200 de dolari din banii mei. Încăperea era o cameră de hotel rezidenţial de modă veche, refăcută de un decorator care voia să-i dea aerul unei, mă rog, camere de hotel rezidenţial de modă veche. Încă se mai simţea izul unui holtei bătrîn murind în acea cameră după ani în care o măsurase cu pasul, într-o pijama galbenă, pînă venea timpul prînzului, la o tejghea, pe un colţ de stradă şi vizita nocturnă la un antic cinematograf porno în Time Square. Clar, locul avea istoria lui, dar chiar de 950 de dolari? Pentru banii ăştia poţi să închiriezi, pentru o lună, o halcă din marea istorie americană, în orice oraş istoric din Sud. Preţul unei camere la Carlton poate să fie şocant pentru un ţopîrlan ca mine, dar nu e deloc ultima noutate pentru newyorkezi, care au ajuns să dea, în zilele noastre, 500 de dolari pe un bilet la un spectacol pe Broadway. Da. Aţi auzit corect. În doi, puteţi sparge două bătrîne într-o noapte, pentru un pat şi o frîntură lucitoare de beteală. Şi asta nu include transportul şi mîncarea, dar pe astea le puteţi rezolva cu cinci dolari pe zi, căci există alternative. În lumina acestor consideraţii, cei 110 dolari pe noapte cu care m-a taxat St. Mark's au părut curată mîntuire. Pentru ce, habar n-am. Poate pentru păcatul de a fi sărac, ceea ce în New York este interzis prin lege, cred. Colţul dintre St. Mark's şi Third Avenue era la fel de aglomerat cum mi-l aminteam, plin de vagabonzi şi desperados cu înfăţişări vagi, dar fauna doar semăna cu cea de odinioară. La o privire mai atentă, punkiştii păreau aranjaţi în saloane de frumuseţe punk şi înţoliţi din buticurile punk, şi în marea lor majoritate erau japonezi. Totuşi, cînd am ajuns la minuscula recepţie aflată în vîrful unui rînd înalt de scări, ceva din vechiul St. Mark's încă mai pulsa. Tipul de la recepţie, un turc înconjurat de trei băieţi arabi superbi, a rîs la mine cînd am pomenit de cărţi de credit. "Numai bani peşin!", a strigat. De fapt, chiar ţinea în mînă un teanc gros de bani pe care îi număra cînd i-am întins şi eu pe ai mei. Camera miniaturală care mi-a fost alocată era atît de mică încît orice mişcare greşită mă putea trimite la vecinul de alături. Cu toate acestea, era curată, nu existau glory holes pe nicăieri şi avea storuri veneţiene la singura fereastră, care dădea înspre Cooper Union. Erau şi prosoape curate, săpun, şampon şi un televizor care funcţiona. E-adevărat, două dintre canale difuzau filme porno hard-core. Ceva mai tîrziu, cînd am realizat că clientela era formată din turişti străini şi familii care călătoreau cu banii număraţi şi care găsiseră locul pe Internet, m-am întrebat ce-or fi simţit cînd au văzut filmele porno. Un sentiment foarte downtown, cred. Şi, credincios tradiţiilor de odinioară, hotelul avea şi o rată de 40 de dolari pentru utilizarea pe timp de zi. Dar cred că era numai de fiţe, pentru că hotelul era plin-ochi. Noul New York nu-şi poate permite nici un gol de producţie, nici să vrea. Istoria costă bani. ____________ * Glory hole - gaură practicată în pereţii camerelor de hotel, ai toaletelor sau cabinelor din cinematografele porno care permite contacte sexuale (cel mai adesea orale) între parteneri anonimi