Cămara cu statui (II. Nefertiti)

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Cămara cu statui (II  Nefertiti) jpeg

Cămara lui Tutmes e faimoasă în primul rînd pentru bustul lui Nefertiti, de calcar retușat cu ipsos, care e nu numai pictat cum scrie la carte, dar și perfect păstrat. Practic, doar cobra regală de pe coroană e ciobită. Cobra, nu ciorba. Bustul e valoros în principal, aș zice, pe de-o parte pentru că își păstrează subtilitatea în ciuda simetriei exagerate, pe de alta pentru că amestecă în frumusețea ei o notă de dispreț (poate din cauza pleoapelor puțin coborîte, lucru la rîndul lui cerut de bărbia împinsă înainte). În orbita dreaptă e introdus un ochi de cristal de stîncă, irisul și pupila fiind pictate pe interior, prin restul cristalului văzîndu-se albul calcarului. Orbita stîngă, nefinisată și fără urme de adeziv, a fost evident lăsată goală intenționat, pentru ca Tutmes să poată demonstra ucenicilor lui cum se face treaba. (În 1912 li s-a promis muncitorilor un premiu substanțial pentru ochiul lipsă, care totuși n-a apărut.) În rest, mușchii sternocleidomastoidieni, atît de importanți în portul capului, sînt accentuați, ca în general în stilul Amarna, lucru bun dat fiind gîtul altminteri foarte lung („tulpină de lotus“).

Bustul nu e semnat și, deși în stocul lui Tutmes, nu e imposibil ca el să-i aparțină unuia dintre fiii lui, ce ocupau case mult mai modeste din complex. O senzațională prințesă de granit, de pildă, abandonată în curte, poate să fi fost a unuia dintre acești Achim sau Nilă – numele lor nu le știm. Craniul ei, extrem de alungit, probabil accentuează niște trăsături ereditare, vizibile și la mumiile acestei remarcabile familii, la care nu e totuși vorba de o deformare artificială, cu atele. În artă, dincolo poate de un interes exagerat în structura osoasă a craniului, această alungire are mai mult de-a face cu natura conceptuală (iar nu tocmai naturalistă) a portretelor în stilul Amarna, în care craniile regale trebuie să semene cu un ou, trimițînd adică, în noua teologie a timpului lui Akhenaton, la activitatea creativă permanentă a divinității. În loc de sprîncene, prințesa din curte are două șănțulețe, foarte convingătoare de altfel, deși explicația tehnică e că ele urmau să primească intarsii. Mai departe, în casa cea mai mică din complex (a lui Niculae, cum ar veni) a fost găsit un bust de granodiorit al lui Nefertiti, făcut cînd regina deja îmbătrînise, dar arătînd-o nemuritoare și rece, fără individualizarea tipică pentru stilul din cămara lui Tutmes. Asta ar putea fi extrem de interesant. De obicei se consideră că, după moartea lui Akhenaton, arta egipteană revine, brusc, sub presiune politică, la canoanele rigide de dinainte de domnia lui. Or, prezența unor busturi de tip post-Amarna în atelierul care lucra pentru însuși Akhenaton poate semnaliza că, de fapt, politica nu influențează major arta oficială decît dacă știe să speculeze o tendință preexistentă.

Acum douăzeci de ani, Alain Zivie a descoperit și mormîntul lui Tutmes ­(„tombe des artistes“), la Saqqara, cimitirul orașului Memfis. E drept că titulatura acelui Tutmes, mort la cîțiva ani după Akhenaton, e de șef al pictorilor, nu al sculptorilor, dar termenii egipteni se intersectează (e posibil, ca și la greci, ca meșteșugul sculpturii să fi fost considerat inferior picturii). La Amarna deja există reprezentări ale unui tip descris ca sculptor, dar arătat fie pictînd, fie corectînd ici-colo cu cerneală statuia unui ucenic, în vreme ce ucenicul așteaptă spăsit. Hipogeul lui și cele învecinate sînt destul de afectate de nenumăratele catacombe construite pentru înmormîntarea în epoca ptolemaică și romană a pisicilor populației locale, dar frescele dinăuntru se păstrează binișor. Tutmes o pictează pe soția lui, dar și pe sine însuși, ținînd în mînă, așa cum ține un oficial însemnele autorității, o paletă de pictor, cu 24 de culori. Scena e unică în arta egipteană. Într-un mormînt alăturat e îngropată Meritaton, o fiică a lui Akhenaton cu Nefertiti, care probabil învățase pictura cu Tutmes, dat fiind că o paletă (cu doar șase culori) înscrisă ca fiind proprietatea ei a fost găsită în inventarul mormîntului lui Tutankhamon. Identificarea lui Tutmes, sculptorul de la Amarna, cu Tutmes, pictorul de la Saqqara, nu e imposibilă, deși ar fi fost bine dacă hipogeul de la Saqqara era mai tîrziu și dacă pe paleta lui Tutmes nu apărea cartușul lui Amenhotep III (tatăl lui Akhenaton). Ce nu mă încîntă totuși în rapoartele lui Zivie este graba cu care frescele excepționale din mormîntul lui Nebamun, pînă acum anonime, sînt propuse deodată ca fiind opera lui Tutmes, doar pentru că sînt contemporane cu el. Procedeul este cel conform căruia unui criminal prins i se atribuie și ultimele cinci crime nerezolvate.

Că veni vorba de criminali, s-a spus despre bustul lui Nefertiti că ar fi de fapt fals, sculptat ca un experiment de un tînăr asistent al lui Borchardt, ceea ce ar explica tăietura umerilor (care prea e în stilul secolelor ­XVIII XIX), coroana uriașă și tehnica de ipsos pe calcar, toate extrem de rare în statuaria egipteană păstrată. Pentru mine, faptul că asistentul respectiv n-a ajuns celebru cu producția sa ulterioară e destul ca să mă facă să cred că nu se poate să fi produs el bustul lui Nefertiti. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.