Bricheta

Publicat în Dilema Veche nr. 227 din 19 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă uit de cîteva minute bune la brichetă şi încerc să-i descopăr mecanismul. Primele încercări de a o aprinde au eşuat, spre amuzamentul soţiei, care mă pusese la încercare. Acum privesc cu atenţie indicaţiile: trebuie să răsucesc o rotiţă puţin în faţă, apoi puternic în spate şi în jos în acelaşi timp. E clar, dar nu-mi iese. Apoi, la a nu ştiu cîta încercare, o flacără anemică ţîşneşte din încăpăţînata brichetă. Triumfător, mai repet de cîteva ori pentru a-mi demonstra îndemînarea. Brusc, rotiţa se înţepeneşte, scrîşneşte scurt şi se rupe. Bricheta nou-nouţă poate fi aruncată la gunoi. Şi toate acestea - mă gîndesc înciudat - pentru "protecţia copiilor". Mai exact, pentru a nu-i stresa spunîndu-le că nu au voie să umble cu brichetele părinţilor. Prin asociaţie de idei, îmi revine apoi în minte interdicţia aceea stupidă, pe care nu se poate să nu o ţineţi minte din copilărie: nu te juca cu focul că faci pipi în pat! Ce idee... Alte exemple încep să mi se adune în minte, configurîndu-se în două lumi opuse. Copiii noştri, înfăşaţi ca nişte cîrnaţi şi cu căciuliţe trase pe urechi ca să nu-i tragă curentul, pe de o parte; pe de altă parte, moda "americană", care m-a surprins cînd am văzut prima dată, pe la congrese internaţionale, mămici cu plozi de cîteva luni în braţe, pe care îi mai şi lăsau din cînd în cînd să meargă de-a buşilea pe culoarele sălilor de conferinţă. Scena de acum cîteva zile, de la Babele, cînd un ciopor de părinţi şi bunici strigau la unison la nişte copii de 6-7 ani să nu alerge, să nu se depărteze, să nu se aşeze pe jos că răcesc... Pe de altă parte, cazurile de părinţi reclamaţi la poliţie pentru că le-au încălcat drepturile împiedicîndu-i să joace cine ştie ce joc sau refuzînd să le cumpere cine ştie ce gadget. Îmi revine în minte şi o scenă recentă în care aceste două poziţii s-au aflat faţă în faţă pentru cîteva minute. Intrat în muzeu cu copiii săi, un bun prieten s-a văzut apostrofat instantaneu de supraveghetoarele care strigau, exasperate, către copii: Nu alergaţi! Nu puneţi mîna! Nu călcaţi pe acolo! şi aşa mai departe. Cum este posibil aşa ceva? - s-a revoltat prietenul. Dar este un muzeu, sînt obiecte de patrimoniu... - am dat eu să explic. De ce nu faceţi atunci falsuri, dubluri, ca să nu le mai interziceţi copiilor să se joace cu ele şi să le stricaţi bucuria? Facem, avem un atelier de creativitate pentru copii, o întreagă echipă care numai asta face, se joacă cu copiii, dar nu aici, nu în muzeu, nu cu exponatele. Astea sînt pentru oamenii mari - mi-a mai venit mie să spun, dar mi-am dat seama că riscam să devin "incorect politic", aşa că m-am oprit şi am dat din umeri a neputinţă. Copilăria a devenit visul societăţii, cel care ne permite să-i suportăm constrîngerile, cum suportam altădată copilăria visînd la viaţa adultă... - scrie Benoît Duteurtre în "Fetiţa şi ţigara". Înainte vreme, viaţa socială se transmitea din adult în adult, fiecare copil aşteptîndu-şi rîndul să devină şi el adult, să preia meseria părinţilor şi să le ducă mai departe valorile. Limitele se transmiteau şi ele, asigurînd perpetuarea acestei lumi a adulţilor, aşa cum fusese ea gîndită de părinţii acestora. Spre binele societăţii şi al fiecăruia dintre copiii ei. În aceste condiţii, nu numai că nu era nevoie de prea multă creativitate, dar fanteziile născute din lipsa de constrîngeri puteau fi foarte dăunătoare stabilităţii acestor societăţi în care membrii lor credeau cu tărie. A pune lipsa de responsabilitate civică şi de curiozitate intelectuală a românilor pe seama unei astfel de educaţii conservatoare a lui "nu ai voie" fără explicaţii. Are, fără îndoială, dreptate, cel puţin într-o anumită măsură. Pe de altă parte, în vijelioasele lumi postindustriale, s-ar zice că adulţii nu mai au încredere în ei înşişi şi în lumea pe care au creat-o, drept care îşi întorc privirile, pline de speranţă, spre noile generaţii. Ei par să nu mai aibă nimic de transmis, afară de idealul copilăriei, spontane şi fără frontiere, de la care aşteaptă miracolul renaşterii perpetue. Viaţa socială şi visele sale se transmit astfel de la copil la copil, sub privirile fascinate ale lui homo otiosus, care visează ca progeniturile sale să îndrepte "creaţia" - şi astfel să-l izbăvească şi pe el. Doar că toţi aceşti copii sfîrşesc prin a creşte mari şi a se pomeni în lumea adulţilor, care nu este atît de lipsită de constrîngeri precum i-au convins părinţii lor. Limitele şi limitările au devenit doar mai ipocrite, pentru a nu strica jocul şi a nu spulbera iluziile. În aceste condiţii, primii care îşi pierd iluziile sînt foştii copii. Cînd va creşte mare, copilul cu bricheta va continua să se bucure de tot felul de alte drepturi şi libertăţi. Va fi în continuare curios, spontan, creativ. Doar că, în joaca sa fără frontiere cu tot felul de alte gadgeturi sociale, va descoperi la un moment dat că lumea e plină de "brichete", cu care poţi să te joci, dar nu poţi să le aprinzi. Căci cei care conduc cu adevărat jocul le-au construit special în acest fel. Va afla astfel şi faţa ascunsă a drepturilor sale: libertatea eşecului. Care este protejată la rîndul ei şi înconjurată de tot felul de drepturi ale celor care au eşuat. Nu mi se pare că lumea devine astfel mai veselă...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un timișorean trăiește în casă cu zeci de reptile, păienjeni și scorpioni. Pentru Mark sunt „animale de companie“ exotice FOTO
Mark Benedek, un tânăr, student la Medicină Veterinară din Timișoara, este pasionat de animale exotice. Îngrijește șerpi, șopârle, scorpioni și păienjeni. Sunt animalele lui de companie, dar merge cu ele prin școli, la orele de Biologie Altfel.
image
Ce se schimbă la CNP-urile românilor
După punerea în funcțiune a Sistemului Informatic Integrat, generarea CNP-ului nu va mai ține cont de locul de naștere.
image
Cascadele Cioclovinei, locul unic în România ascuns în munți, la intrarea într-o peșteră legendară VIDEO
Aflată în Munții Șureanu, Peștera Cioclovina din Hunedoara se numără printre marile atracții din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, însă la fel de spectaculoase sunt și împrejurimile sale.

HIstoria.ro

image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.