Benzi desenate

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Alte confuzii jpeg

Debarasîndu-mă recent de cîteva zeci de kilograme de hîrtie tipărită, am descoperit, într-un colţ, o revistă mai puţin obişnuită. Este vorba despre

, „o publicaţie a copiilor“, cum mă avertizează coperta, plină de „jocuri“, „concursuri“ şi, desigur, „benzi desenate“. În prim-plan, un cîine preistoric – tip Flintstone –, cu doi colţi ieşiţi în afară, cam neinspirat, într-o sugestie „vampiristică“, pilotează un avion şi îşi salută entuziast micii prieteni. Acesta e Dino fără îndoială, noul personaj al imaginaţiei foarte tinerilor cititori. Spun „noul“, întrucît marginea coperţii îmi comunică un lucru pentru care sînt mai puţin pregătit. Revista din mîna mea (deja uşor îngălbenită de vreme şi praf) reprezintă chiar numărul inaugural al ineditei publicaţii: nr. 1/septembrie/1997 (Andrei, băiatul meu, avea doi ani atunci şi, probabil, dintr-un impuls alfabetizator, i-am luat lunarul respectiv, de 36 de pagini, de la vreo tarabă, pentru – n-o să credeţi – numai 2950 de lei!). Dino scrie şi o scrisoare-editorial către fani, pe prima pagină, arătîndu-se încrezător în viitorul revistei („m-am gîndit că ar fi cazul ca şi voi, copiii, mai mari sau mai mici, să aveţi o revistă care să vă fie pe plac şi să vă fie un prieten bun în momentele în care, sătui de lecţii sau de televizor, aţi hotărît să răsfoiţi ceva pregătit anume pentru voi“) şi calitatea materialelor ei („în primul număr al revistei mi-am rugat prietenii să mă ajute, scriind şi desenînd pentru voi, povestind şi imaginînd lucruri cît mai felurite şi mai atractive“). Deşi cam redundant stilistic pentru gustul meu, am decis să-i ofer credit lui Dino, un minut-două, înainte de a-i arunca bătrîna creaţie în sacul de gunoi. Am crescut totuşi în marea cultură a benzilor desenate cu Pif, Hercule, Docteur Justice şi Rahan şi nu aş putea privi decît cu încîntare pătrunderea genului la noi încă din, iată, anii ’90.

, de aproape două decenii – afirm aceasta cu destulă ezitare, fiindcă nu ştiu dacă publicaţia a depăşit amintitul „număr 1“, singurul găsit de altfel printre anticele mele hîrtii –, încearcă să coaguleze forţele autohtone pentru creaţia în domeniu. Se află şi aici o

mentalistă, pe care, grăbiţi, o trecem, poate, prea uşor cu vederea. 

Am deschis, aşadar, revista la întîmplare şi, tolerant cu culorile cam şterse, am citit un prim titlu: „Gaga!“ (p. 7). Un băieţel, cu limba căzută prin partea stîngă a gurii şi trei fire de păr ieşite din cap, ca trei ţepi, mă salută dintr-un cărucior pestriţ, cu steluţe roşii. Alături, o femeie (nelipsită de acelaşi aer nătîng, un defect, se vede, preluat din familie) îmbrăcată în fustă mini (!) se apleacă, cu mîini vînjoase, spre o gîscă (speriată), desenată (impropriu, considerînd nota generală de degenerare) extrem de artistic, în contururi de lebădă (vieneză). Doamna în chestiune, prezumtiv mama ciudăţelului, înşfacă pasărea, o aşază cu gîtul pe o buturugă şi, cu un satîr demn de filmele

se pregăteşte… să o decapiteze. Gîsca ţipă disperată „ga-ga“, bebeluşul o îngînă – vesel, nevoie-mare! – „ga-ga“. Apoi, vedem un cap de gîscă – în expresie de

– zburînd prin aer sub privirea înmărmurită a tînărului chelbos (interjecţia însoţitoare – imitînd sunetul despărţirii capului de trunchi – este „blup“). Călăul feminin (cum să-i zic, „călăua“ sau „călăuţa“?) curăţă, mai tîrziu, gîsca de pene. Din căruţ, eroul se întreabă nedumerit: „Ga-ga-pi-şi?“. Adică, deducem, mama schimbă pe gaga, întrucît a făcut pişi. Trupul inert al păsării – jumulite de pene – ajunge, ulterior, sub jetul rece al cişmelei din curte. Mititelul derutat exclamă, într-o surpriză continuă: „Ba-ie-ba-ie!“. În sfîrşit, femeia porţionează carnea pe masa însîngerată. Vedem un spectacol grosier: pulpe, aripi, un gît, chiar şi respingătoarele înotătoare întinse în faţa băieţaşului. Îngrozit, el zbiară din cărucior: „U-aaa! U-aaa!“ (gura deschisă monstruos ameninţă să înghită tot universul). Mama sangvinară, insensibilă la răcnete de micuţ, aruncă animalul tranşat într-o oală gigantică. În finalul secvenţelor, aduce o farfurie cu lichid gălbui (şi un copănel vag sesizabil) tînărului insurgent (prevăzut cu baveţică). Acesta se strîmbă cu o grimasă teribilă şi spune: „Ca-ca-pa-pa!“. Femeia se încruntă demonic. Dispare, pentru o secundă, şi reapare cu satîrul (vizualizat mai devreme) pe care îl ţine, feroce, în ambele mîini. Are, la rîndul ei, o grimasă morbidă şi, neaşteptat, ridică instrumentul deasupra capului mogîldeţei din cărucior (mărturisesc, am fost tentat să închid revista în acest punct). Copilul face ochii cît cepele şi înhaţă, umil, lingura, începînd să se înfrupte din supa de gaga şi strigînd, totodată, cu voluptate, „pa-pa-pa-pa!“. Alături, mama, rîzînd malefic (cu toţi dinţii), pe fondul unei încruntări a sprîncenelor aparent incorigibile, arată mulţumită. Ţine satîrul strîns la piept, ca pe un semn de biruinţă. 

Am rememorat, cu acest prilej, vrînd-nevrînd, surprinderea mea în America (la începutul anilor ’90) ori de cîte ori vedeam iniţialele

simbolul

cinematografice) chiar şi pe filmele de desene animate. „Unde e democraţia? Unde e creaţia liberă?“, mă întrebam consternat. Nu ştiam, desigur, că unei societăţi îi ia decenii întregi de efort susţinut pentru a-şi asuma gesturile şi detaliile civilizării. Apropo, vă mai amintiţi ce ne supărau cei „douăzeci de ani“ pe care ni-i dădea Silviu Brucan pentru o corectă occidentalizare? Astăzi, pariez că-l consideraţi – pentru observaţia respectivă – nu doar optimist, ci şi foarte galant.  

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea nespusă a zilei când Reagan a fost împușcat. La Casa Albă domnea haosul, în timp ce submarine rusești se apropiau periculos de Washington
A fost tentativa de asasinat un complot sovietic de a distrage atenția de la un atac iminent? Unde era fotbalul „nuclear”? Și unde era vicepreședintele Bush? Secretarul adjunct de presă a fost întrebat: Cine conduce guvernul? „Nu pot să răspund la întrebare în acest moment”, a răspuns el.
image
Andrei Caramitru, atac dur la Nicușor Dan: „Nu pot vota cu idioții utili ai Kremlinului”. „Din ce bani a mâncat și a plătit chiria?”
Actualul primar al Capitalei este protagonistul unui mesaj, intitulat „Eu nu pot vota cu idioții uitili ai Kremlinului”, publicat marți, 14 mai, pe Facebook de economistul român Andrei Caramitru.
image
Rușii au schimbat simbolul de pe echipamentele militare trimise în Ucraina. Ce reprezintă noul semn observat în apropiere de Harkov
Un nou simbol tactic care apare pe tancurile și vehiculele blindate rusești implicate în ofensiva în curs de desfășurare în apropiere de Harkov, Ucraina, sugerează o intensificare semnificativă a activităților militare ale Rusiei.

HIstoria.ro

image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.