Avem o cetate, cum procedăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Nu mai fusesem în Alba Iulia de mult. Nu prea aveam de ce să trec. Tocmai de aceea, plăcerea a fost dublată de surpriza unei cetăţi din care nu ţineam minte decît Catedrala Unirii şi şanţurile pline de gunoaie şi care acum mă întîmpina cu impunătoarele sale clădiri radiind în soarele de toamnă, ruine romane şi gardă imperială, cu vechea manutanţă transformată într-un hotel de un lux rafinat impecabil şi caricaturile lui Ion Barbu zîmbind de pe zidul de la una dintre intrări. Din loc de pios pelerinaj naţional anual devenise, în cei cîţiva ani de reabilitări, un spaţiu deschis şi viu. După o zi de plimbare, mi-a fost clar că Cetatea din Alba Iulia este pe cale de a deveni unul dintre cele mai bogate – şi plăcute – centre de atracţie ale României. Are tot ce îi trebuie, de la o incredibilă stratigrafie istorică, întinsă fără „pauze“ pe două milenii, pînă la peisaj şi spaţiu generos de plimbare; dar are şi oameni care ştiu să acceseze fondurile europene mai bine decît orice alt oraş de talia sa din ţară şi parteneriate public-privat care par să funcţioneze impecabil. Pe scurt, un potenţial uriaş şi promisiunea unui succes pe măsură.

Într-un fel însă, de-abia de acum începe adevărata provocare. Este extraordinar că Cetatea arată deja aşa cum arată şi va fi finalizată în curînd, dar ce facem cu ea, ca să spun aşa? Este o problemă de viziune – îmi declara unul dintre actorii principali ai acestei aventuri. Chiar aşa şi este, dar fără a mă alătura şi eu corului spontan al Casandrelor, trebuie recunoscut totuşi faptul că exact „viziunea“ este ceea ce lipseşte majorităţii edililor din România. Care este deci această viziune şi, mai ales, ce s-ar putea învăţa din ea pentru cazul altor oraşe din ţară?

Fiind vorba despre un spaţiu suprasaturat de istorie, dar şi vast şi în aer liber, principala provocare în astfel de situaţii este opţiunea între muzeu şi spaţiu public – nu în termeni de excludere reciprocă, ci de prioritate strategică. Altfel spus, ce se doreşte a fi acest spaţiu? Opţiunea „muzeu“ ar privilegia obiectivele şi vizitarea lor, din perspectiva unei patrimonializări riguroase şi vizînd în principal un public dacă nu specializat, în orice caz preocupat de domeniu. Spaţiile conexe ar rămîne, în mare parte, legături funcţionale, context secundar al unor „texte“ de referinţă. La o adică, tot ceea ce prisoseşte acestei reţele de monumente ar putea fi astfel sacrificat. Opţiunea „spaţiu public“ ar inversa oarecum viziunea, înlocuind vizita cu plimbarea şi valorificînd contextul în sine, ca spaţiu de mobilitate şi socializare, doar potenţat de punctele tari ale „obiectivelor“.

Pare simplu (şi, comparativ, mai „popular“), dar spaţiul public nu este un spaţiu plin cu public, nu este un dat, ci o construcţie socială complexă. Agora, la care continuăm să ne raportăm cu veneraţie, nu a existat acolo, în centrul cetăţilor greceşti, ci a fost o extraordinară invenţie culturală ce a cerut secole de pregătire şi a avut implicaţii pentru milenii. De asemenea, francezii nu au inventat mersul pe jos, dar sînt părinţii acelei forme spiritualizate pe care nu o poate exprima adecvat decît cuvîntul francez corespunzător: flâner. Aşa că „plimbarea“ nu este nici ea un simplu mers pe jos.

Toate acestea necesită cu adevărat viziune. Şi cîteva inevitabile opţiuni strategice preliminare: eliminarea maşinilor, trasee pietonale şi de biciclete, valorificarea şi amenajarea de spaţii verzi şi ofertă diversificată şi de calitate – de la expoziţii şi spectacole, la tîrguri şi terase. Un spaţiu public astfel animat face apoi ca plimbarea să fie cel mai scurt drum spre vizită...

O a doua provocare, oarecum complementară, se referă la cine este destinatarul strategic al acestui spaţiu. Alternativa principală (prezentă într-un fel şi în strategia de dezvoltare a municipiului Alba Iulia) este următoarea: turistul sau localnicul? Mîndria locală – şi naţională – ar tinde să-l privilegieze (aproape exclusiv) pe turist: să vadă şi străinii ce minunăţii avem noi aici! Pe bună dreptate, în acest caz. Doar că turiştii vin şi pleacă, şi perioade lungi de timp nu vin deloc. Nici măcar Parisul nu este vizitat la fel în toate lunile din an. Localnicii sînt însă la faţa locului şi, dacă se vor simţi „la ei acasă“, vor veni tot timpul. Pe de altă parte, turiştii nu sînt atraşi doar de locuri, ci şi de spiritul locului, adică de oamenii săi, şi vin cu atît mai mulţi cu cît găsesc mai mulţi localnici animînd spaţiile publice ale urbei. Altfel spus, permanenţa dezinvoltă a localnicilor în spaţiile reprezentative ale oraşului îi atrage – şi convinge – pe turişti, cel puţin la fel de mult ca locurile faimoase în care locuiesc aceştia. Mai presus de toate însă, orice oraş trebuie să fie dedicat în primul rînd locuitorilor săi, şi doar apoi străinilor care îl vizitează! Pentru aceasta, nu este suficientă istoria publică a „obiectivului“, ci trebuie respectată şi promovată cu tact şi memoria intimă a locului, acele mici elemente ce trezesc amintiri personale sau legende urbane, animate de tabieturile unor preumblări sentimentale ale localnicilor mulţumiţi.

Dacă Alba Iulia va deveni sau nu „cealaltă capitală“, aşa cum ambiţios se prezintă aceasta în proiectul său de viitor, depinde şi de acest gen de opţiuni. Dacă va reuşi însă – şi are toate premisele să o facă –, Cetatea sa ar deveni nu doar un „obiectiv“ cultural de prim rang, ci şi o pildă de care avem poate mai multă nevoie decît de orice altceva: o „success story“ care să ne aducă şi o doză de optimism în această ţară dezvrăjită.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

impletitori de nuiele Durnesti FOTO Cosmin Zamfirache (3) jfif
Ce s-a ales de atelierul de la țară care exporta produse de lux în America și Germania. Erau create adevărate bijuterii din nuiele de răchită
Într-o comună din nordul României a funcționat o cooperativă țărănească care a reușit timp de peste două decenii să exporte produse de lux, din răchită, în Statele Unite și Germania. Oamenii spun că totul s-a prăbușit din cauza concurenței asiatice.
ulei de masline pexels jpg
Românii, tot mai atenți când cumpără ulei de măsline: urmăresc trasabilitatea, calitatea și brandul
Consumul global de ulei de măsline se află pe un trend ascendent, după doi ani complicați pentru producători, depășind 2,7 milioane tone, cu estimări ce urcă spre 3,06 milioane tone în 2024/2025 — o creștere de aproape 10%.
fructe pexels jpg
Fructele delicioase care pot susține sănătatea rinichilor. Nutriționiștii spun că nu trebuie să lipsească din dieta zilnică
O dietă echilibrată și sănătoasă este crucială pentru buna funcționare a organismului nostru. Iar anumite fructe simple pot fi foarte utile pentru a susține eficient sănătatea rinichilor.
1 jpg
„Capra cu trei iezi“, 150 de ani de la publicare. Care este însemnătatea basmelor populare în lumea AI: „Oamenii au nevoie de emoție și de artă“
În urmă cu 150 de ani, Ion Creangă publica în „Convorbiri literare“ minunata poveste „Capra cu trei iezi“ și deschidea astfel un nou univers copiilor pentru generații întregi.
simion mehedinti jpg
14 decembrie: Ziua când a murit marele savant Simion Mehedinți, părintele geografiei moderne
Pe 14 decembrie 1962 a murit geograful Simion Mehedinți, care a slujit mai multe domenii ale cunoaşterii, precum geografia, etnografia, literatura, educaţia, critica şi publicistica. Tot pe 14 decembrie s-au născut actorul și regizorul Radu Beligan și economistul Virgil Madgeanu.
scaune în culorile drapelului polonia  Marea Britanie FOTO shutterstock jpg
Marele exod al polonezilor din Marea Britanie. De ce tot mai mulți emigranți se întorc acasă
În timp ce economia Marii Britanii stagnează și standardele de viață scad vertiginos în orașele afectate de infracționalitate, servicii deficitare și costuri de trai în creștere – alimentând nemulțumirile legate de imigrația necontrolată – exodul lucrătorilor polonezi calificați.
rapid fb jpg
Lecție de fotbal primită de liderul Rapid. Giuleștenii, înfrângere lamentabilă pe teren propriu
Vișiniii rămân pe prima poziție, dar lupta pentru locul 1 se strânge.
copilul cu mintea deschisa jpg
Secretele părinților care formează copii echilibrați și independenți. „Am răbdare, hai să mai încerci o dată"
Capacitatea copilului de a fi deschis și sigur pe sine depinde de modul în care părintele îi modelează emoțiile, sunt de părere specialiștii. Cu răbdare și atenție, părintele poate transforma fragilitatea celui mic în echilibru.
600362191 25919365254337911 4613596998715247718 n jpg
Se cere demisia lui Viktor Orban în stradă. Protest cu miii de oameni în Budapesta după abuzurile comise într-un centru de detenție pentru minori
Opoziția pro-europeană ungară condusă de Peter Magyar a organizat sâmbătă seara o manifestație la Budapesta, în urma scandalului provocat de abuzurile comise într-un centru de detenție pentru minori delincvenți.