Avem nişte copii chiar aşa deştepţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nu mă pricep la educație altfel decît ca simplu părinte și ca un om care a trecut prin școală. Nu știu, deci, să spun ce ar fi bine și ce ar fi rău pentru elevii și studenții de astăzi. Observ însă, ca mulți dintre noi probabil, că în domeniul ăsta lucrurile nu merg tocmai așa cum ar trebui. Și mai observ, tot ca mulți dintre noi probabil, cum de ani buni de zile fiecare ministru nou vine cu propria sa viziune și cu propria încercare de reformă. Și au fost nu mai puțin de 21 de miniștri, iar legea a fost schimbată de peste 61 de ori. Sigur, aici e un cerc vicios. Cînd lucrurile nu merg bine nu poți, ca ministru, să stai degeaba. Fiecare speră să le îmbunătățească. Dar, de acum, deja orice intervenție îl înscrie automat pe inițiator în galeria fără sfîrșit a schimbătorilor. Iar schimbarea a devenit o problemă în sine și, indiferent dacă e bună sau rea, e privită cu suspiciune și nu e sprijinită.

Pe de altă parte, tot urmărind telenovela asta, am ajuns să cred că reforma nu înseamnă, pentru mulții ei autori (am mai scris asta), decît modificarea programului de învățămînt. Atenție, nu a programei, ci a programului, adică  doar a  datelor la care încep și la care se termină vacanțele, a numărului acestora, precum și a numărului orelor de școală pe săptămînă sau pe zi. Chiar recent, ultimul ministru a propus mărirea numărului de ore în care elevii să stea la școală. Pare o problemă fără sens atîta vreme cît nu e gîndit și conținutul acestor ore. Cu alte cuvinte, ar fi un cîștig pentru elevi dacă ar sta mai multe ore la o școală bună, cu profesori interesanți, și o pierdere dacă ar fi nevoiți să stea mai multe ore într-o școală proastă, unde se plictisesc. Și cum știm dacă numărul școlilor în care elevii se plictisesc e mai mic sau mai mare decît al celor în care elevii sînt interesați? N-ar fi poate mai bine să începem cu conținutul orelor? Știu, s-a propus și asta, adică introducerea unor noi discipline. Pînă una-alta însă, cu ocazia întîlnirilor absolvenților de liceu de acum un sfert de secol, din compararea cataloagelor de atunci (care se păstrează) cu cele actuale, se poate face simpla observație că numărul materiilor școlare s-a dublat. S-a dublat! Deci pînă unde mai tot adăugăm? Mă tem că nu prin complicare vom avea un învățămînt mai bun. E nevoie, poate, de ceva mai flexibil, de mai multe materii opționale. De-a lungul anilor s-a tot pus mereu și problema numărului orelor de sport. A fost ba mărit, ba micșorat. Aflu că elevii, la fel ca pe vremea mea, continuă să chiulească de la orele care nu le plac, iar cînd fac asta, băieții se duc la fotbal. E ceva care le place mult mai mult, e mai interesant jocul decît o oră de istorie cu un profesor enervant. Sigur, se poate spune că o educație completă nu se poate face numai cu lucruri plăcute. Dar numai cu lucruri interesante de ce nu s-ar putea face? Știu, și aici apare o problemă: la materiile de interes profesorii sînt mai puțini. E vorba de domenii rentabile, în care specialiștii sînt plătiți mult mai bine în afara școlii (de exemplu, cel informatic) și prea puțini acceptă să rămînă în învățămînt. Școlile, liceele și facultățile își atrag elevii și studenții cu oferte legate tocmai de disciplinele cele mai căutate. Dar cînd ajung acolo, de multe ori aceștia  descoperă că nu e chiar așa. De foarte multe ori, cuvîntul intensiv, alăturat informaticii, englezei și altor limbi străine ori matematicii, nu înseamnă chiar intensiv. Și păcălelile astea încep încă de la grădiniță, acolo unde ți se spune că e în limba engleză, iar părinții constată că în engleză e doar formula de întîmpinare de dimineață și cea de la plecare.

În altă ordine de idei, odată cu democratizarea societății, relațiile dintre profesori și elevi s-au schimbat, tot așa cum s-au schimbat și relațiile dintre profesori și părinți. Profesorii se plîng în general de un soi de „dictatură“ a părinților și, de cele mai multe ori, au dreptate. Părinții, la rîndul lor, se plîng adesea de conservatorismul profesorilor și, de obicei, au și ei dreptate. Am văzut recent și părinți nebuni, care-și susțineau odraslele în denunțarea unor profesori absolut onorabili, și profesori nebuni, care chiar se purtau oribil cu elevii, ba chiar și cu părinții. E de sperat că sînt excepții. Nu același lucru se poate spune însă și despre metodele de învățămînt. Și aici e, probabil, problema cea mai mare, dar la care miniștrii și reformele lor nu ajung niciodată. Veți înțelege imediat la ce mă refer. Într-un schimb internațional de experiență, niște elevi din Olanda au venit în România. Timp de o săptămînă, au fost cazați în casele unor elevi de aceeași vîrstă, de la noi, au făcut excursii, le-au vizitat școala și au asistat la ore. Au fost în general bine primiți și s-au simțit excelent în România. Dar legat de ce au văzut la școală, au avut o mare nedumerire, exprimată candid de unul dintre ei. Acesta spunea că, făcînd abstracție de bariera limbii, de fapt, n-a prea înțeles ce se petrecea acolo, fiindcă i s-a părut absolut incredibil ca un profesor să vorbească încontinuu timp de o oră, iar 30 de elevi să-l asculte în tăcere, fără ca vreunul să întrebe ceva. Tînărul olandez își punea problema dacă toți acei elevi erau chiar atît de deștepți încît să înțeleagă din prima tot ce le spunea profesorul…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.