Autorul unei crime feroce

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Dincolo de perfecţiune jpeg

O poveste şocantă a circulat prin presă în ultimele săptămîni. Cu individul care şi-a împuşcat soţia şi fiul cel mare în America, apoi s-a retras în ţara de origine, adică la mama sa de la Braşov, care l-a denunţat la poliţie.  

Despre bărbaţi care şi-au omorît soţiile din gelozie am mai auzit, pe unul îl chema chiar Othello. Dar ideea că, a doua zi după ce şi-a împuşcat consoarta, individul şi-a omorît şi fiul, e ceva mult mai rar şi cu atît mai terifiant. Te duce cu gîndul la o tragedie greacă, poate la cea a Medeei. Românul din America îi întrupează, adică, şi pe Othello, şi pe Medeea. Sigur, se poate spune simplu că a fost o criză de nebunie. Dar ce nebunie... Iar partea a treia, cea a dramei în care mama decide să-şi denunţe propriul fiu, după ce află din gura lui că i-a ucis nepotul şi nora, pune capac. (Şi nu ştim dacă mama era conştientă că în Texas, pentru asemenea crime, există pedeapsa cu moartea.)  

Dacă s-ar face un film după această întîmplare, ar avea toate şansele să iasă foarte prost. Pentru că, deşi s-a petrecut în realitate, povestea pare trasă de păr, e prea de tot. E unul din cazurile în care s-ar putea spune că viaţa bate filmul. Deocamdată însă, nimeni nu face vreun film. În realitate, cine ştie cum s-a putut ajunge la aşa o tragedie şi ce s-a petrecut în mintea acelui individ. Informaţiile din presă spun şi că dăduse în patima alcoolului.  

În sfîrşit, trăim într-o lume în care mereu aflăm tot felul de grozăvii şi, deşi întîmplarea aceasta, auzită cu o ureche la un post de radio, mi-a atras atenţia prin tragismul ei neobişnuit, după puţin timp am uitat-o. Consternarea a venit abia zilele trecute, cînd un prieten mi-a atras atenţia asupra numelui protagonistului: Camil Mătase. Vai de mine, păi ăsta a fost coleg de armată cu noi. Am fost chiar în acelaşi pluton, timp de nouă luni, 30 de inşi am dormit în dormitor cu el. M-am uitat la pozele de pe Internet: chiar el, puţin încărunţit. Ce mică e lumea! În armată, tipul era cam ciudat, dar, evident, nu-ţi puteai imagina unde va ajunge. Avea o privire uşor absentă, părea că ar cîntări mereu în minte ceva important şi nu te privea niciodată în ochi. Nu avea nici un pic de umor, nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată zîmbind, doar un soi de rictus îi apărea uneori pe sub mustaţă. Era tipicar şi lent în mişcări. Îşi aranja părul, sau mai degrabă parcă-l pipăia cu palma întinsă şi degetele lipite. Un gest pedant. Şi de mustaţă avea o deosebită grijă, o atingea mereu cu degetele, parcă îngrijorat să nu cumva să i se zbîrlească. Dar despre acea mustaţă, toţi camarazii lui de dormitor avem o amintire de neşters. Probabil că felul lui de-a fi, puţin altfel, ne-a provocat să-l tot luăm peste picior. Un coleg mai băşcălios îl întreba cum de se poate să aibă un nume aşa incredibil – Mătase Camil –, care, spunea el, făcea de prisos orice poreclă. Fiindcă primea orice glumă la adresa lui cu o morgă stupidă, bineînţeles că acestea s-au înteţit. Aveam 18 ani şi se ştie ce răi pot fi, în unele cazuri, colegii de armată. Într-o zi, cineva a lansat ideea că ar trebui să-i radem mustaţa, cea pe care o îngrijea atîta şi care-i dădea acea prestanţă ridicolă. Şi o zi întreagă, la muncile de prin unitate, la instrucţie şi la masă, cu toţii am fredonat în cor nişte versuri inventate ad-hoc, pe celebra melodie „For He’s a Jolly Good Fellow“: „Noi îi vom rade mustaţa / Noi îi vom rade mustaţa / Noi îi vom rade musta-a-ţa... / mustaţa lui Camil.“ El ne auzea şi îngrijorarea de pe figura lui creştea. La minute bune după ora stingerii, cineva a dat semnalul la care am tăbărît cu toţii pe el, să facem ceea ce zisesem. Am aprins brusc lumina. Nu voiam decît să rîdem şi probabil că, dacă ar fi rîs şi el, totul s-ar fi terminat aşa. Dar ne aştepta ţinînd în mînă o unghieră care avea şi o mică lamă ascuţită, de vreo trei centimetri. Cu o căutătură cruntă, ne ameninţa că ne taie. Ca spectacolul să fie deplin, unii dintre noi îşi trăseseră pe cap feţe de pernă albe. Arătau ca Ku Klux Klanul. Liderul informal al momentului avea faţa acoperită cu un sac negru, nu ştiu de unde-l găsise. Zicea că e „călăul“. „Condamnatului“ i s-a smuls unghiera din mînă şi a fost imobilizat. „Călăul“ s-a apropiat, dar „condamnatul“ se zbătea şi ţipa atît de tare că ne-am cam speriat. Am simţit că ne cam întrecusem cu gluma. El o luase prea în serios. „Călăul“ a apucat să-i ciuntească uşor un colţ de mustaţă şi l-a lăsat în pace. Locotenentul major a aflat imediat isprava noastră şi, drept pedeapsă, ne-a obligat pe toţi cei din companie care purtam mustaţă (printre care mă număram şi eu) să ne-o dăm jos.  

Astăzi, se poate face remarca: „Vedeţi unde l-aţi adus? Poate că şi trauma pe care i-aţi provocat-o atunci şi-a pus amprenta asupra evoluţiei lui ulterioare.“ Dar pentru noi a fost o simplă joacă, nu ne-am gîndit să-l traumatizăm. Astăzi, avem revelaţia şi că n-am ştiut ce riscam. Dacă nebunia de acum i se declanşa atunci, cine ştie dacă nu ne-ar fi împuşcat pe toţi, ca să se răzbune. Camil avea acces la arme, făcea de gardă înarmat cu un kalaşnikov plin de gloanţe, participa la trageri. Numai că şi aici avea o problemă. Era soldatul de pomină, veşnic împiedicat, iar păţaniile lui făceau hazul întregii unităţi. Într-o noapte, surprins dormind în gardă, s-a speriat şi a încercat să-i someze regulamentar pe cei veniţi în control, dar, la o privire mai atentă, s-a dovedit că ţinea arma invers, cu patul spre ofiţerul de serviciu şi cu ţeava proptită în propriul umăr. La trageri, nu numai că nu nimerea ţinta, dar ba îi sărea în sus manşonul închizător al pistolului, ba i se bloca pe ţeavă cartuşul, ba, pur şi simplu, percuţia nu mai funcţiona şi el îndrepta arma spre locotenent, tot apăsînd pe trăgaci, ca să-i demonstreze că nu mai merge... Dar poate că, după tot ce s-a întîmplat, asemenea detalii sună nepotrivit, mai ales că în momentul crimelor a ştiut, se pare, să folosească arma perfect.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.