Aşteptări diferite

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Marea de altădată jpeg

Am scris, odată, despre o ciudată coadă la un restaurant din Paris, undeva pe lîngă Porte Maillot. Lumea, înşirată în faţa intrării, aştepta cu stoicism, apărîndu-se de ploaia uşoară cu umbrele colorate. Din cînd în cînd, pe măsură ce se elibera cîte o masă, uşa se deschidea şi dinăuntru apărea o doamnă în vîrstă, cu faţa plină de riduri, care îi invita în restaurant pe următorii clienţi. Cu memoria mea de est-european care a trăit calvarul cozilor la alimente de pe vremea lui Ceauşescu, m-am mirat atunci foarte tare că unii oameni acceptau să piardă timpul la o coadă, la un anumit restaurant, în condiţiile în care prin împrejurimi se găseau o mulţime de alte localuri unde se putea mînca destul de bine.

După ani de zile, am ajuns din nou la Paris şi am stat eu însumi la nenumărate cozi. La cele mai interesante atracţii din Disneyland erau, ca şi alte dăţi, aceleaşi mulţimi de părinţi şi copii, aşteptînd să le vină rîndul la cele cîteva minute de distracţie. Cozi de 30 de minute, cozi de 50 de minute, cozi de 70 de minute. La una dintre ele, teribilul Space Mountain, văzînd afişată estimarea timpului de aşteptare, 120 de minute, am cedat nervos şi am plecat. Ulterior, aveam să ne felicităm, pentru că instalaţia s-a stricat în acea zi şi am fi stat la coadă degeaba. La celelalte, ne-am mutat de pe un picior pe altul, ne-am indignat de toată organizarea şi de preţurile nesimţite, ne-am plictisit, am citit ce aveam la îndemînă, am suportat tropăielile copiilor şi trăncănelile părinţilor veniţi din toată lumea... ca să stea la coadă. Am descoperit şi cum unii, cu bilete cumpărate prin nu ştiu ce agenţie, intrau mai repede, pe nişte culoare speciale, lucru care mi-a amintit de telecabinele din ţară, unde, prin anii ’80, existau asemenea intrări speciale, pentru străini.

Toată nebunia de la Disneyland a fost un bun antrenament pentru ziua următoare, cînd ne aştepta un obiectiv mai cultural – Luvrul, cu măreţia lui de coadă ambulantă şi învîrtită pe după piramidă, doar pentru controlul bagajelor, dar şi cu coada statică, de sub piramidă, pentru biletele propriu-zise. Am suportat-o şi pe asta, pentru zîmbetul Mona Lisei. La fel am îndurat, stînd în soare, şi interminabilul zigzag printre cordoanele de la Musée d’Orsay, pentru bucuria revederii impresioniştilor.

Dar am mai stat la cozi şi prin supermarketuri şi mai ales la aeroport, unde am fost controlaţi de nu mai puţin de cinci ori şi puşi de trei ori să băgăm genţile între fiarele care atestă că n-ai depăşit dimensiunea maximă. De băgat, le-am băgat de fiecare dată, că doar aveam geamantane potrivite. Mai greu a fost să le scoatem fără să le stricăm mînerele sau roţile. Ultima aşteptare ne-a fost rezervată chiar pe pista aeroportului, înainte să se pună scara la avion. Şi tocmai începuserăm să concepem o teorie a cozilor pariziene, cînd, pe la miezul nopţii, am ajuns în parcarea de la Otopeni. Erau acolo o energie şi nişte nervi de nedescris. Se claxona şi se înjura din greu. Perfectele automate pentru plată – despre care s-a mai scris în această revistă şi în privinţa cărora firma creatoare şi-a declinat răspunderea, spunînd că de vină pentru proasta funcţionare sînt cei care le administrează – se stricaseră. Drept pentru care, la oficiul unde se făcea plata în mod clasic, se formase o coadă incomensurabilă. Oamenii stăteau acolo, cu jetonul albastru în mînă, ca să plătească parcarea, după care se suiau în maşini şi stăteau la volan, la coada de la barieră, pentru ieşirea propriu-zisă. Un tip gras, în pantaloni scurţi, striga la un angajat care încerca să dirijeze maşinile: „E o porcărie ce faceţi! Stăm o juma’ de oră la coadă şi pe urmă plătim mai mult cu o juma’ de oră şi timpul de parcare. Trebuie să ne faceţi o reducere.“ „Ba nu“ – zicea un altul de la coadă şi mai vehement – „trebuie să ne dea despăgubiri pentru timpul pierdut. Da’, ce dracu’, aţi ajuns să ne ţineţi prizonieri aici? Nenorociţilor!“ O cucoană între două vîrste încerca să facă pace: „N-au ei, domnule, nici o vină, sînt simpli angajaţi.“ „Păi, atunci, să deschidă dracu’ toate barierele, să ne lase să plecăm, dacă tot li s-a stricat beleaua dracu’, fir-ar a dracu’ să fie.“

Tot locul mirosea a transpiraţie şi a gaze de eşapament. La un moment dat, un tip într-un Mercedes, exasperat de aşteptare, şi-a înfipt mîna în claxon şi n-a mai luat-o de acolo timp de vreo 20 de secunde, asurzindu-i pe cei de la coada cu jetoane. Unii şi-au astupat urechile cu mîinile, alţii au început să-l înjure, dar nimic nu se mai auzea de wagnerianul claxon. Cucoana pacifistă s-a pus în faţa lui, ridicînd mîinile. Cînd sunetul a încetat, i-a strigat: „Dumneata te crezi mai deştept dacă claxonezi?“ Individul în pantaloni scurţi a replicat imediat: „Nu e deştept, doamnă, e un bou.“

Parcă era mai bine la coadă la Luvru.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a