Aşteptări ciudate

Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-o seară de sfîrşit de vară, cu nori ciufuliţi, pe un cer spălat de ploaie, eram cam fără nici o treabă prin marginea Parisului. Mai exact, în apropiere de Bois de Boulogne, lîngă Palatul Congreselor de la Porte Maillot, aşteptam pe cineva. Autobuzele traversau unul după altul uriaşa intersecţie, un fel de Piaţă a Presei Libere de la noi, opreau în staţia din faţa clădirii palatului şi plecau mai departe, luînd pe rînd oamenii care, preţ de cîteva minute, îmi fuseseră tovarăşi de aşteptare. Mai devreme sau mai tîrziu, tuturor le venea autobuzul potrivit. Eu rămîneam în continuare pe loc, ştiind că şederea îmi va fi mai lungă, şi priveam venirea şi plecarea celorlalţi ca pe un fel de schimb de generaţii de călători. Cred că e o senzaţie cunoscută. Cînd o femeie într-un pardesiu subţire şi cu o poşetă halucinant de albastră sub braţ a lăsat să treacă pe rînd toate cele trei autobuze care opreau în acea staţie, am avut un moment de nelinişte. Nu se înscria în schema obişnuită. Abia după încă vreo cîteva minute, dintr-o maşină mare a coborît un domn negru care a îmbrăţişat-o şi a luat-o cu el aproape pe sus, iar lucrurile s-au aşezat la locul lor, în mintea mea de aşteptător în staţie. Mi-am amintit de scena finală din Eclipsa lui Antonioni, în care, timp de minute întregi nu se petrece nimic, dar se percep multe. Se lasă seara şi maşinile îşi aprind farurile. Autobuzele vin şi trec. O întrebare nu-mi dădea pace. Înainte să ajung în staţie, văzusem la uşa unui restaurant o coadă. Vreo 50 de oameni care stăteau înşiraţi pînă aproape în mijocul micuţei străzi puţin circulate. Nu prea vorbeau între ei. Aşteptau în linişte, unul în spatele celuilalt. Erau şi mai tineri, şi mai bătrîni, şi chiar vreo doi copii. O cucoană mai în vîrstă stătea aşezată pe un scaun de lemn, pe care cine ştie cine şi de unde i-l adusese. Restaurantul, care se numea La Relaise de Venise, era plin de lume înăuntru şi avea specific italienesc. Pe tăbliţa cu meniul, expusă la intrare, erau preţuri obişnuite. Mi-era jenă să-i întreb pe acei oameni de ce stau la coadă, dar m-am învîrtit pe acolo cîteva minute încercînd să mă dumiresc. Din cînd în cînd, o bătrînă cu faţa ridată ieşea în uşă şi spunea că s-a mai eliberat o masă, că pot să intre doi adulţi sau doi adulţi şi un copil. În preajma cozii mirosea a parfumuri fine. Bărbaţii erau proaspăt bărbieriţi şi femeile rujate. După socotelile mele, se stătea acolo mai mult de o oră. Mi-am adus aminte, bineînţeles, de cozile noastre dinainte de revoluţie, în zori de zi, în scrîşnetul navetelor de sîrmă pline cu sticle de lapte sau în ecoul gălăgios al curţilor interioare din spatele măcelăriilor şi alimentarelor comuniste. Cozile la unt cu celebra formulă: Daţi cîte unul să ajungă la toată lumea! Parizienii n-aveau habar de aşa ceva. Stăteau la rînd cu o inocenţă dezarmantă. Coada aceea nu semăna cu nimic din amintirile mele şi, după părerea mea de est-european, nu putea avea nici o logică. Cum să stai la coadă atîta vreme ca să intri într-un restaurant? Într-un sfîrşit, în staţia în care mă aflam au apărut şi persoanele aşteptate. Am luat un taxi spre hotel, iar maşina a trecut prin faţa restaurantului. Oamenii erau în continuare acolo, numai că îşi deschiseseră umbrelele pentru că începuse din nou să plouă. Un şir de umbrele colorate în amurg, ca nişte mari ciuperci mişcătoare. Bătrîna cu scaunul ajunsese aproape de intrare. L-am întrebat pe şofer de ce stă lumea acolo şi după o clipă de ezitare mi-a răspuns: "Probabil că e un restaurant bun..."

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.