Ai o problemă. Cum procedezi?

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Simplu. Dai un telefon. Dacă ai cui. Faci o vizită. Dacă ai la cine să te duci. Apelezi la rude sau la prieteni. Dacă și ei, la rîndul lor, au cui să-i dea un telefon sau să-i facă o vizită. Cu cît problema e mai presantă, cu atît cresc neliniștea și, apoi, frica. Iar dacă problema e una de sănătate, neliniștea și frica sînt etape care se ard cu mare repeziciune. În locul lor se instalează, atotputernică, panica.

Nu există un stat ideal, un sistem care să poată răspunde perfect și imediat la problemele și fricile oricărui cetățean. Există însă locuri unde oamenii fac eforturi, încercări, proiecte pe termen lung, politici publice care se străduiesc să răspundă cît mai eficient și mai uman la problemele fiecăruia. Premisa de bază este aceea că, din moment ce sistemul se sprijină pe taxele și impozitele cetățeanului, acesta trebuie să primească înapoi un răspuns cît mai concret, cu un maximum de calitate. În funcție de cultura oricărui spațiu în care se gestionează banul public, răspunsurile  sînt, uneori, foarte diferite ca idee, abordare, structură. Dar în țările pe care le numim „dezvoltate“, există o coordonată comună, un principiu universal care stă la baza tuturor viziunilor de structurare a sistemelor, indiferent cît de diferite sînt ele. Acest principiu este străduința continuă de a respecta ființa umană. În anumite locuri lucrurile ies mai bine, în altele mai puțin. Dar lumea încearcă. Iar încercarea asta e un lucru esențial.

Greșeli se fac peste tot cu nemiluita. Indiferent că vorbim despre Statele Unite, Canada, Germania, Anglia, Franța, Elveția, Australia, Japonia – evident, lista e mai lungă –, se pot găsi cele mai nefericite exemple care transformă toată înșiruirea asta într-o apă și-un pămînt. Cine vrea să găsească nod în papură poate avea un succes imediat: „Lasă, domnule, nu mă mai zăpăci, că nici pe la ăia nu curge lapte și miere. Se-ntîmplă și pe-acolo lucruri de ți se face păru’ măciucă…“ Așa e, dar e destul de greu să demonstrezi că în locurile astea există o discrepanță uriașă între nivelul declarativ al politicilor și rezultatele lor concrete. Iar asta se vede din nivelul și speranța de viață, din ratele de succes ale programelor și instituțiilor, din cifre care fac diferența între o țară și alta. Da, discuția se poate complica la nesfîrșit, se poate intra în cele mai încîlcite argumentații, dar un lucru e clar. Există locuri în care regula principală e că cetățeanul primește din partea sistemului un răspuns cît mai apropiat de contribuția pe care o aduce la comunitatea în care trăiește. Așa cum există o preocupare și pentru cei care nu pot contribui cît alții. La fel de bine cum există și încercarea de a-i determina pe cei care pot să contribuie, și nu doresc să o facă, să înțeleagă că lucrurile ar merge mai bine pentru toată lumea dacă ar participa și ei la acest proces. Da, arată ca o imagine idealizată, dar realitatea ei, greu de contrazis, izvorăște din evidența încercării continue de a face lucrurile mai bine, din nevoia de a păstra un spirit critic treaz, dintr-un anumit tip de exigență.

Fără să fim complet altfel decît toată lumea, și la noi există această încercare, la nivelul declarativ al politicilor publice. Deseori, încercarea asta există cu asupra de măsură și în felul în care unii dintre compatrioți își practică meseriile și își înțeleg calitatea de cetățean. Însă trăim într-o cultură în care, dacă avem cui să-i dăm un telefon, să ne rezolvăm situația, uităm de elanul pe care l-am avut adineauri, cînd spuneam că treaba trebuie să funcționeze pentru toată lumea. Existența noastră comunitară e o iluzie pe care o vedem din interiorul bulei în care trăim. Mulți dintre noi ne construim bula asta fără să fim conștienți de ceea ce facem. Și dacă avem, printre rudele și prietenii noștri, un medic, un funcționar, un profesor, un angajat la Primărie, un mecanic auto, un polițist, un contabil, un notar, un avocat – și lista asta poate să continue mult și bine –, lucrurile se văd un pic altfel. Nu ne mai interesează bunul mers al unei instituții, cîtă vreme avem pe cineva acolo, care ne ajută atunci cînd avem o problemă. Dacă putem să ne descurcăm cumva, energia pe care o proiectăm spre comunitate, ca să ne meargă un pic mai bine tuturor, devine egală cu cea a unei baterii consumate. Cînd vedem un om în vîrstă, venit de cine știe unde, rătăcit pe holurile unui spital, cel mai des gîndim așa: „Doamne, uite la ăsta, săracu’… Cine l-o băga în seamă, cum s-o descurca? Ferească Dumnezeu să nu știi pe nimeni!“

De multe ori, chiar felul în care ne structurăm anturajul, cercurile de prieteni și cunoscuți, capătă chipul acesta al panopliei în care trebuie să ai de toate, ca să ai la cine apela, la o adică. Cel mai des e un mecanism inconștient, dar vine din educația procesului de „adaptare la natură“ pe care l‑am traversat aici. Da, oricine poate spune că e un mecanism profund uman, un sertar al ființei, oriunde va fi fiind ea. Sigur că așa e. La fel de bine cum se poate spune că civilizația vine odată cu prosperitatea unei societăți. Iar aici, la noi, primim înapoi atît cît contribuim. Adică puțin. Așa e. Dar dacă puținul ăsta ar fi administrat de ființe mai oneste, lucrurile ar sta altfel. Știu, mi se va răspunde cu un zîmbet ironic: „Ei bine, dragă, asta nu se poate pe-aici“. Abia acum începe discuția care ține pînă mîine.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.