Nu există zi în care să nu fie consemnată o nouă ispravă stupefiantă a ministrului Educației sau vreun nou semn despre ruina învățămîntului românesc: manuale dispărute, legi aberante, auxiliare făcute ferfeniță, răspunsuri țanțoșe și agramate la criticile publice, școli insalubre, salarii mizere, mă rog, tot tacîmul. Voci puternice din diverse domenii profesionale încearcă zilnic să introducă educația pe agenda publică a guvernanților și a cetățenilor, dar lucrurile nu prea par să se miște.

Lipsesc însă din dezbaterea publică cîteva voci importante. Spre exemplu, vocea părinților. Am văzut cum s-a desfășurat deschiderea anului școlar în preuniversitar: flori multe, copii dichisiți, zîmbete și emoții, panglici și oficialități, Gabriela Firea și fețe bisericești, în fine, cum e datul pe la noi. Dar oleacă de indignare, de supărare, de iritare nu am văzut. Vreun reproș că nu au copiii manuale, că școlile nu au avize sanitare sau de la pompieri, că manualul unic nu e bun, că nu poți interzice, la grămadă, auxiliarele, fiindcă nu toate or fi rele. Nici vorbă de așa ceva, singurele oțărîri ale părinților le-am auzit și văzut doar în traficul devenit un iad odată cu începerea școlii. Altfel, au așteptat cuminți, alături de copii, în băncile fără manuale. Încerc să găsesc pe Internet semne ale revoltei lor, ale preocupărilor lor urgente, de ultimă oră. Nu găsesc. De exemplu, pe pagina Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățămîntul Preuniversitar (FNAP IP), la secțiunea „comunicate“, timpul pare că nu s-a mai scurs din ianuarie 2017, cînd a avut loc o întîlnire a părinților cu domnul Pop. Liviu Pop. Ce s-a întîmplat acolo, aflăm dintr-o scurtă și agramată descriere. Citez: „Punctual, FNAP IP a transmis domnului secretar de stat Liviu Pop următoarele puncte de discuție…“ Sau: „Am pus în discuție recentul încheiat și pus în discuție Cod de Etică unde noi cei din Federație considerăm că este foarte important ca profesorii să nu mai facă meditații cu elevii din clasă.“ „Din păcate, prezența noilor manuale pentru clasa a cincea, preconizată să apară la sfîrșitul anului în curs, este compromisă. (Adică „prezența“ s-ar putea să nu apară, fiind compromisă, n.m., M.I.). Avînd în vedere ultimele licitații, există o anchetă la DNA și din păcate acest lucru stopează tot pînă la rezolvarea speței. Se pune în discuție o lege a manualului școlar astfel încît să ieșim din sfera achizițiilor publice și să terminăm cu aceste contestații la nesfîrșit.“ Se înțelege, deci, că, din punctul de vedere al părinților, soluția pentru ca manualele să apară la timp ar fi să terminăm odată cu diversitatea opiniilor și a manualelor și să facă ministerul unul și bun. Și o ultimă solicitare, din partea federației părinților: „Avînd în vedere că la nivelul CA al școlilor avem reprezentanți ai părinților, considerăm important să avem reprezentanți și în CA ai Inspectoratelor Școlare Județene.“ Potrivit acestei „manevre“ logice, am putea ajunge la concluzia că această măsură ar trebui răspîndită în toate celelalte instituții de stat: în Ministerul Energiei să fie angajați consumatorii casnici, în cel al Sănătății, (foști) pacienți, iar în cel al Transporturilor, participanți la trafic.

În fine, am intrat și pe forumul părinților de pe site-ul Ministerului Educației. Acolo, altă lume, altă viață: părinții vorbesc despre „magazine alimentare în incinta școlilor, legale sau nu?“ (postat pe 15 septembrie!), tabere internaționale în Scoția, programul cursurilor la Liceul „Ion Barbu“, „admitere clasa a noua – dezinformare voită din partea conducerii!“, tabere internaționale în Austria etc. Sînt și anunțuri de mică publicitate: „Caut învățătoare blîndă, care să realizeze învățare prin joc și prin colaborare și care să nu accepte cadouri sau plicuri cu bani!“, „Vreți să nu mai vedeți elevii mărșăluind zilnic pe șosele? Aplicații de învățămînt la distanță oferă soluții REVOLUȚIONARE!“, „UGG outlet și ­Louis Vuitton Handbags sale“ ș.a.m.d.

Cred că educația este un subiect care ne privește pe toți, nu numai pe dascăli sau elevi. Cred că toți ar trebui să fim preocupați de salariile mici din învățămînt, de situația materialelor didactice, de felul în care sînt coordonate școlile de către inspectoratele județene, de felul în care ministrul Educației se gîndește să facă reformă. Dar primii cărora ar trebui să le simțim exasperarea ar trebui să fie părinții. Fiindcă ei știu exact, zi de zi, temă de temă și examen de examen, ce înseamnă un dascăl prost plătit sau prost pregătit, ori un ministru bine plătit, dar prost ales. Ştiu, din întîlnirile profesionale, că părinții sînt îngrijorați. Numai că ceea ce se aude „în public“ e prea puțin. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro