Patriotismul din oală

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
Invizibilii jpeg

Ştiu, sîntem în plină perioadă a sărbătorilor, cînd lumea e ascunsă după perdele de cîrnați, iar aerul respirat e, de fapt, o piftie fină, străvezie, cînd avem coșmaruri cu prăjituri grele, încremate, care ne aleargă pînă pe marginea prăpastiei, cît să ne trezim înfiorați și ușor flămînzi, cînd totul se învîrte în jurul mesei, al bucatelor, al îmbucăturilor, al burților, al burdihanelor, al gurilor pofticioase, al ghiftuirii și al uitării de sine în fața unei oale cu sarmale. Iar eu o să vorbesc acum despre mîncare.

Probabil că nu vă spun o mare noutate cînd mă văd nevoită a mărturisi că o bună și consistentă parte din patriotismul care mă animă ține de mîncarea cu care am crescut și pe care o cunosc atît de îndeaproape. În rest, aș fi putut probabil trăi prea bine oriunde altundeva fără să mă gîndesc mult la țara asta în care m-am născut, pe care o iubesc și-o urăsc, țara asta paradoxală de care mi se face un dor nebun atunci cînd sînt departe și de care mă plictisesc fundamental în momentul în care pun piciorul pe Otopeni și de acolo în vreun taxi. V-aș putea spune cum înnebunesc stînd mai mult timp departe de Bucureștiul ăsta amestecat, sordid și fermecător, iar în momentul în care ajung în oraș, cum mă șochează a mia oară cu impolitețea, neghiobia și franchețea lui mahalagească. Dincolo de cetățenia universală pe care mi-o definesc strict în relație cu oamenii la care țin – oriunde aș fi și oriunde ar fi ei –, în relație cu anumite locuri care mi au influențat devenirea și creșterea atîta cîtă e, cu un cartier de la Roma plin de iasomie, o piață din Madrid unde am avut o revelație sau cu coloanele de la Romană care mi-au țintuit adolescența și anii de liceu, dincolo de toate astea și mult mai multe, mîncarea mă aduce negreșit înapoi acasă.

Căci în ciuda quiche-urilor savante, a tartarurilor bine combinate, a supelor aromate cu lapte de cocos, chili, ghimbir și coriandru, dincolo de capere, anșoauri și terine, sufletul meu se moaie în fața unei cinstite ciorbe de burtă. Nimic nu se va așeza lîngă o ciorbă de burtă făcută cumsecade și cu respect pentru ăl de o mănîncă. Nu zemuri fierte și prafuri așa cum găsești în multe locuri, ci smîntîna groasă, grăsimea aurie, legumele, bucățile de carne buretoasă, oțetul, ardeiul iute și usturoimea acestei ciorbe mă pot aduce în preajma unei adorații lăcrămoase. Dacă e mîncată și în contextul unei vagi mahmureli cunoscute a sensibiliza și mai mult sufletele, atunci raiul mi se va părea mult mai aproape, iar toate sentimentele de vinovăție vor dispărea lingură după lingură de ciorbă.

O asemenea ciorbă nu se va găsi nicăieri în afara României. Toate celelalte variante balca­nice-tur­cești încercate nu se apropie nici pe departe de savoarea și textura ăsteia. La fel, nici un alt fel bine gîndit și extrem de bine gătit de mîncare nu se va apropia de o banală mîncare de cartofi, așa cum o făcea bunică-mea. Sigur că e o prostie să compari lucruri cu totul deosebite, și promit că nu sînt genul care se face a fi mistuit de dorul cartofilor, dar are gura plină de creveți, însă în fața unei alegeri, alcătuirea mea profund sentimentală va înclina spre tocana mundană.

Va alege micii cărora le-am ridicat ode, va alege un cîrnat ardelenesc cu multă boia sau niște Pleșcoi iuței în fața oricărui chorizo. Sînt prizoniera gusturilor țării în care am crescut. Sînt victima duioasă a ardeilor umpluți și a salatei de vinete. A sarmalelor în foi de viță. Am încercat odată să gătesc, în Portugalia fiind, o ciorbă de văcuță (da, diminutivată, cum o rostesc chelnerii de pe la noi) și a ieșit o fiertură oarecare, deși ingredientele erau aceleași. Nu, n-am nostalgia morcovilor românești, nu despre asta e vorba. Îi lipseau, cum să vă zic, atmosfera și sufletul. Avea alt aer ciorba aia, așa cum avem cu toții alt aer atunci cînd venim din străinătate acasă.

Și, mai presus de toate, patriotismul meu culinar se sublimează în parizerul cu pîine proaspătă. Ăla abia înseamnă acasă. Cu cît mai puturos parizerul, cu atît mai bine. Singura concesie pe care o fac universalității aici e un pahar cu Cola rece alături. Să ne fie de bine.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.