Gînduri răzleţe despre monumentele bucureştene

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Gînduri răzleţe despre monumentele bucureştene jpeg

Reflectînd asupra monumentelor bucureştene şi a destinului acestora, aş face cîteva observaţii personale.

● Monumentele bucureştene sînt cele mai vii monumente: se mişca liber prin spaţiu şi, uneori, mai şi mor, ajungînd la topit.

● Lupa Capitolina a dat un tur de oraş şi, cînd a ajuns de unde plecase, locul nu mai era acelaşi. Ghinion balcanic. Ea vine de la Roma şi nu cunoaşte obiceiurile noastre. Fiecare amplasament avea inconvenientul lui. În scuarul din Piaţa Dorobanţilor, sub copaci, nu o observau decît riveranii, care se întrebau mereu care din gemeni lipseşte, pentru că, la intervale regulate, unul din ei era furat. Odată, cînd Primăria s-a mişcat mai greu, dispăruseră amîndoi, iar lupoaica parcă îi căuta din priviri. În Piaţa Romană nu-i mai fura nimeni, căci era prea riscant, printre automobile care rulau cu suta la oră.

● Pînă şi statuile de la Universitate au plecat de-acolo, atunci cînd Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret au văzut că guvernul a condamnat învăţămîntul românesc la subzistenţă şi s-au dus la Parlament să protesteze. Apoi s-au întors, într-un deşert de piatră, unde se organizează bîlciuri pe la spatele lor.

● Bronzul lui Carol I s-a mutat în statuia lui Lenin, aruncată cu faţa în jos îndărătul gardului de la Mogoşoaia, pentru o vreme, alături de cea a lui Petru Groza. După un timp, pe arătătorul uriaş al lui Lenin a apărut o tăietură decisă de flex, nefinalizată. Apoi au dispărut amîndoi, undeva, în custodia Poliţiei. Ar trebui consultat Ovidiu ca să ne clarifice pe cine a supărat aşa de tare Carol I.

● Noua statuie a lui Carol I, destul de asemănătoare cu originalul lui Mestrovici, n-ar fi rea dacă pietonalul din faţa bibliotecii n-ar trece fix pe sub coada extrem de ridicată a armăsarului călărit de rege, de unde te aştepţi ca în orice secundă să-ţi pice în cap ditamai balega din bronz. Perspectiva urbană de sub fundul calului asupra palatului regal este o nouă modalitate autohtonă de a reliefa virtuţile monarhiei în relaţie cu subiecţii mărunţi care, dacă suferă de gîlci, trebuie să meargă la dispensar, nu la rege. Sîntem republică, nu-i aşa? Ca Franţa. Misterul persistă: de ce s-o fi ridicat coada calului, în raport cu originalul?

● De fapt, situaţia e clară: ne plac spaţiile publice şi monumentele altora, dar nouă nu ne prea trebuie. Pentru că alţii le-au făcut întrucît ei practicau cultul morţilor. Îi luau pe lari şi penați oriunde se mutau, li se rugau. La noi cresc bălării în cimitire şi se şterge vopseaua pe cruci. Acolo scriau genealogii, la noi a patra generaţie îndeobşte dispare în negura timpului. Acolo reparau casa trainică făcută de strămoşi, la noi stricau casa de chirpici făcut de părinte pentru a o înlocui cu una la fel, dar nouă. Şi de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Egiptenii făceau statui acum 5000 de ani, grecii acum 3000, romanii acum 2500, iar noi am început de 150 de ani şi ce-am făcut în prima sută am topit cît am putut în următorii 50 şi acum sîntem iar la 0 (sau aproape zero, pentru că n-au stricat comuniştii chiar tot ce-au găsit, avem eroi sanitari şi aviatori neînregimentaţi politic şi a scăpat şi Cimitirul Bellu).

Nu ne pricepem şi nici nu ne dorim. În fond, de ce ne-am dori cînd iese ce iese după ’89? Avem troiţe la care nu poţi traversa să pui o floare, la Universitate. Avem „Crucea secolului“ a lui Paul Neagu izolată de nici nu ştii ce e, dacă nu ştiai dinainte. Mutată şi ea într-un amplasament nou, golit de semnificaţia cu care fusese învestit de artist rondul Pieţei Charles de Gaulle. Avem copac trăsnit lîngă ţeapa secolului, avem piramida din gresie în cinstea lui Dani Huwe, avem o a doua statuie a lui Mihai Viteazul, la Regimentul de gardă, şi, recent, începuserăm să dezmembrăm mausoleul din Parcul Carol. Avem şi pe Traian, nud, cu un fel de monstru de sinteză daco-roman în braţe, pe treptele Muzeului Naţio-nal de Istorie a României. De curînd, a dispărut şi el, cedînd probabil tentaţiilor Centrului Vechi, deşi edilii spun că au luat statuia să o repare (s-a furat coada lupoaicei, şi nu o dată).

Dar să nu ne pierdem optimismul: românul e inventiv, adaptabil şi arde etapele. Să nu se mire nimeni cînd, peste 500 de ani, o să ştim şi noi să facem statui, monumente, memoriale, mausolee şi să le şi înţelegem semnificaţia. Adică să le trăim.

Asta dacă nu se mai schimbă regimul între timp şi băgăm iarăşi cocs în topitoriile de statui. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.