Băi, unde naiba au pus ăștia chips-urile? Dar napolitanele alea fără zahăr? Uite, mă, nimic nu mai e la locul lui!“ Stai și te învîrți ca o găină fără cap în magazinul pe care, pînă mai ieri, îl știai cu ochii închiși. Acolo sînt uleiurile, dincolo făină, griș, esențele de vanilie, în partea ailaltă cănile oribile cu un șobo-cîine colorat pe ele. Știai tot-tot. Era traseul tău bătut și răzbătut în fiecare zi aproape, era coconul tău molcuț, familiar, pînă la punctul în care știai să umbli printre rafturi ca în sertarele de acasă.

Acum l-au reorganizat, cică. Harta interioară a magiunurilor și a brînzei de vaci s-a schimbat brusc și te-a lăsat dezorientat, străin într-o lume străină, legănînd descumpănit coșul din mînă în fața unor salate sănătoase apărute în locul raftului cu vinuri. Te cuprinde un sentiment de pierdere intensă, un soi de angoasă de înstrăinare, ai fost azvîrlit brusc din rutină într-un labirint ostil de mîncare. Și parcă nici oamenii nu mai sînt aceiași. Și nici luminile. A dispărut și casierița aia mămoasă care-ți amintea să-ți iei țigări.

Pleci acasă furios fără să-ți iei cîteva chestii esențiale după care venisei anume. Ai fost într-atît de furios că ai refuzat să întrebi lumea care lucra în magazin unde-i una și unde-i cealaltă. Te-ai enervat ca prostul pe toți pentru că o rearanjare de rafturi în magazinul tău ți-a dezechilibrat cotidianul și uite cum stai acum pe marginea lumii răsturnate și atîrni cu un picior deasupra unui hău necunoscut. Apocaliptic.

O să dureze ceva, dar o să-ți refaci rutina, iar totul va fi ca înainte. Frica de schimbare rămîne, însă. N-aș da IOS-ul pe Android, n-aș citi pe nimic altceva decît pe hîrtie (trăiască Kindle!), n-aș scrie cu alte fonturi decît cu cele cu care m-am obișnuit și neapărat la o distanță de un rînd jumate, n-aș pleca niciodată din București ca să stau la Brașov, de pildă, n-aș purta niciodată rochii cu pantofi cu toc, sau pantofi cu toc, n-aș vota niciodată cu ăla sau cu ălălalt și, în general, structura mea interioară e un soi de pat al lui Procust, ba nu, o formă de prăjitură care taie nemilos tot restul de aluat care nu intră în logica asta osificată a fricii comode.

N-o să fii niciodată un erou. În măsura în care pînă și o schimbare de perspectivă te dezechilibrează rău pe interior, n-o să fii vreodată un erou. În măsura în care te atașezi atît de tare de obiecte încît un gest igienic de a arunca un aspirator vechi te face să suferi după amicul care te-a ajutat atîta vreme, n-o să fii.

Dincolo de toate handicapurile astea evidente nu poți însă să nu te enervezi ori de cîte ori îi auzi pe unii cum plîng an de an că „importăm sărbători străine“. Cînd e Valentinul cu inimioare, că de ce nu e Dragobete. Cînd e iepurele de Paști care aduce ouă, că de ce e. Cînd e Halloween, că piei Satană. Indignarea asta cetățenească poate fi pînă la urmă doar iritant-amuzantă și gata, dacă n-ar ascunde o șubrezenie de identitate colosală. O nesiguranță asemenea. Te întrebi de ce Dumnezeu nu pot coexista toate sărbătorile astea la un loc, că nu s-ar supăra nimeni. Vrei să te îmbraci zilnic în ie și să joci oină în week-end (pardon, la sfîrșit de săptămînă), să mănînci brînză, barză, viezure, fii binevenit. Întrebarea rățoită „Dar ce, nu avem și noi sărbătorile noastre?“ sau „Dar de ce trebuie să luăm toate prostiile de la străini?“ mă scoate, iertați-mă, din sărite. Păi, nu ești cu atît mai cîștigat dacă le faci pe toate? Tot atîtea motive de sărbătorit cîte ceva. Fac Crăciunul pe toate stilurile, fac Ramadan Bayramul și Kurbanul, fac Paștele, fac Așura, Roș Hașana, Iom Kipur, oh, keep them coming! Și ca să enervez total pe cît mai multă lume, mă încumet să zic că nici blamata romgleză nu mă deranjează absolut deloc. Limba e vie, într-atît de vie și de spectaculoasă la folosit că ne-o ia înainte as we speak. Româna e minunată și, folosită cu dragoste, îți poate băga cuțite tulburătoare în inimă. Dar anchilozată în prețiozități gen „întru cunoaștere“ – enervant cuvînt „întru“ –, nu poate deveni decît o limbă despre sine și nu despre ea și despre tot restul lumii. I think. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.