Punem capăt astfel ab­sur­di­tății de a plăti integral alocația acelor copii care nici măcar nu trăiesc în Austria“, declara recent Sebastian Kurz, ministrul federal austriac de Externe, membru al partidului popular (ÖVP), referindu-se la amendamentul legii care ar urma să fie votată pînă la vară. Sebastian Kurz (n. 27.08.1986) e becher, fără copii și a fost comparat deja (chiar și de mari cotidiene germane) cu influentul principe Metternich. Cel care devenea în 1809, la 36 de ani, ministru de Externe al Imperiului Austriac.

Sebastian Kurz, care și-a întrerupt studiile universitare, a devenit la doar 27 de ani ministru federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe (denumirea integrală a funcției), și se luptă cel mai vocal să promoveze, încă din 2015, o măsură crudă pentru mulți și nedreaptă pentru toți. Austria nu e singură în acest demers. Țări ca Germania și Olanda s-au arătat interesate.

Care-i miza?

Aparent, e vorba despre economisirea a 100 de milioane de euro anual, în măsura în care aritmetica ministrului stă în picioare. De fapt, discutăm despre un nou fel de a face politică, à la carte, fără reguli prestabilite și fără prea înalte valori morale. În 2015, Austria a transferat aproape 250 de milioane de euro către 122.000 de copii, domiciliați în alte țări UE sau în spațiul economic european, ai căror părinți lucrează legal în Austria.

Conform legii austriece, copiilor li se cuvin 111,8 euro de la naștere, suma crescînd odată cu vîrsta pînă la 162 de euro, începînd cu 19 ani. Alocația se plătește pînă la sfîrșitul celui de-al 24-lea an împlinit doar dacă copilul studiază.

În 2015, 27,6 milioane de euro au fost transferate către 13.420 de copii români, care nu stau în Austria. După Kurz, românilor ar urma să li se reducă alocația transferată cu 50%. Nemților cu 4%, slovenilor cu 23%, slovacilor cu 36%, ungurilor cu 45%, polonezilor cu 47% etc. Aparent, elvețienilor, cît și luxemburghezilor, cuantumul alocației chiar le va crește…

Renumitul distih din secolul al XVII lea „…tu felix Austria, nube“ („tu, fericită Austrie, căsătorește-te“) face referire la politica de căsătorii imperiale dibace a Austriei, care i-a făcut pe Habsburgi să și asigure influența într-o serie de țări, fără mari succese militare.

Locomotiva partidului

„Tînărul Metternich“, diplomatul zilelor noastre, seamănă ușor la mutră cu Victor Ponta, e înalt, se îmbracă mereu elegant, poartă părul îngrijit, pieptănat „lins“ pe spate, e tenace, se vede pe sine drept un „traducător al politicii externe austriece“ și e creditat ca o mare speranță a propriului său partid. Doar că are ochi albaștri.

Se pregătește de ceva vreme să intre în ringul greilor. Probabil din acest motiv nu răspunde niciodată la întrebările jurnaliștilor despre viața sa privată. Deja, în 2013, scotea cel mai bun rezultat din toate timpurile la alegerile pentru Nationalrat (parlamentul federal al Austriei), obținînd 35.700 de voturi uninominale. Demoscopia îi dă mari speranțe. După alegerile prezidențiale federale de anul trecut, aparent inexplicabil, Kurz a devenit o „locomotivă“ a popularilor, care le-a oprit căderea liberă din sondaje.

Altfel, Kurz își permite s-o rupă cu tradiția ceva mai soft a Casei de Habsburg și vrea neapărat să puncteze, bo­xînd chiar și cu copii…

21.000 de surori medicale românce

În contextul actual al relansării dis­cu­ției despre unitatea europeană, poziţionările începute de ministrul Kurz în 2015 riscă să devină în curînd realitate. Legea o să fie schimbată și îi va transforma astfel pe cetăţenii români, care lucrează legal în Austria, în victime ale unei dispute politice, dar și într-una dintre cele mai deplin integrate grupe de populație ale viitorului.

Legat și de Brexit, l-am întrebat pe Rudolf Hundstorfer, la vremea respectivă Sozialminister, de ce partidul său social de­mocrat (SPÖ) susține acest demers politicianist, știind și că soția acestuia este soră medicală. Hundstorfer m-a asigurat că nu se va ajunge la implementarea propunerii lui Kurz, promisă inițial de președintele consiliului UE Donald Tusk britanicilor, în așa-zisul pachet de condiții, pentru a nu părăsi UE.

Ulterior, englezii s-au ușuit, iar Hundstor­fer, candidatul roșu la alegerile prezidențiale federale, a pierdut rușinos calificarea în finala scrutinului.

Iată însă că social-democrații s-au sucit. Alois Stöger, Sozialminister-ul SPÖ-ului de astăzi, nu mai are rezerve nici măcar în ceea ce privește cele peste 21.000 de surori medicale din România care țin în viață îngrijirea pacienților din spitalele şi căminele de bătrîni din Austria. Acestea muncesc de multe ori 24 de ore din 24 ca să trimită banii acasă, acolo unde le așteaptă copiii. Dacă își vor aduce copiii în Austria sau se vor întoarce acasă, cine îi mai spală pe bătrînii și bolnavii austrieci? – se întreabă ziarele austriece. „Nu-i o problemă presantă“, declară Stöger ziarului Kurier.

Tal revine

Tal Silberstein, cunoscut publicului român de pe vremea lui Adrian Năstase și a lui Traian Băsescu, a devenit consilier al cancelarului federal social-democrat Christian Kern. ÖVP-ul a lansat la începutul anului acuzații dure la adresa colegilor de coa­liție ai cancelarului roșu, alături de care se află la guvernare, după ce s-a aflat că Tal Silberstein are probleme cu Justiția din România.

Aparițiile cancelarului par a fi in­fluențate de talentul consultantului israelian, care „se ocupă de demoscopie și focus-grupuri“, a declarat însuși Kern jurnalistului Wolfgang Fellner la postul TV OE24, și este cunoscut pentru „dirty campaigning“, conform wochenblick.at.

Alocația, bate-o Vi(e)na

Austriecii își propun astfel să adapteze legislația internă privind asistența socială în cazul aparținătorilor minori, dar nerezidenți, la puterea de cumpărare din diferitele țări ale UE, unde aceștia își așteaptă părinții, conform indicelui local al prețurilor, calculat potrivit statisticilor de la Eurostat.

România este mereu dată ca exemplu: „Fiecare copil trebuie să aibă valoare egală. 150 de euro valorează în Austria mult mai puțin decît în România. Indexarea ajutorului social acordat familiei contribuie la o mai mare echitate și readuce alocația la ceea ce a servit atunci cînd s-a introdus: o subvenție pentru acoperirea costurilor copiilor“, susține Sophie Karmasin, ministra federală a Familiei din partea SPÖ-ului.

Indexarea ar urma – daca trece de Parlament – să intre în vigoare în 2018. I se vor adăuga și alte măsuri, precum o perioadă de grație de patru ani, cîtă vreme forța de muncă provenită din UE, stabilită legal în Austria, ar urma să aștepte pînă va putea solicita plata alocației, diminuată pentru acei copii care nu sînt rezidenți în Austria.

Reacția Bucureștiului
din 2015 și exemplul ungar

„Libera circulaţie a persoanelor şi lucrătorilor este un principiu fundamental al UE, care presupune aspecte concrete, printre care accesul nediscriminatoriu la serviciile sociale. Ca şi ceilalţi cetăţeni europeni care lucrează în alte state membre, cetăţenii români au şi trebuie să aibă acces la prestaţiile ce rezultă din munca depusă şi contribuţiile lor sociale, o abordare diferită fiind profund inechitabilă şi contrară dreptului european în vigoare. În plus, gradul de integrare a cetăţenilor români aflaţi în Austria în societatea-gazdă este unul foarte înalt, fapt confirmat în repetate rînduri de oficialii austrieci“, arăta MAE român, în urmă cu aproape doi ani.

Prim-ministrul maghiar Viktor Orbán a criticat violent, în urmă cu cîteva zile, intenția Vienei de a diminua alocația copiilor nerezidenți, lucru de înțeles, știut fiind faptul că apropierea geografică face ca navetiștii unguri să fie puternic afectați de posibila aplicare a acestei măsuri. Austria ar încerca astfel să modifice înțelegerile UE „în mod viclean și cu pași mici“. Ungaria nu va accepta această modificare insidioasă a legilor europene, a mai declarat Orbán.

Conformitatea cu legislația europeană pare a fi totuși dată, spun experții citați de presa vieneză, de interpretarea juridică conform căreia copiilor nerezidenți în Austria li se cuvin atîția bani cîţi ar primi dacă ar trăi în țara unde muncesc părinții. Ceea ce nu înseamnă însă că alocația trebuie să fie achitată mereu într-un cuantum unitar.

Exodul copiilor,
bucuria părinților

Fără a se dori un apostol al reunificării familiilor, promovînd modificarea legislativă, Vienei îi va reuși probabil să provoace un exod al pruncilor din România spre Austria.

Precaritatea de acasă va fi astfel ameliorată. Dacă chiar și jumătate dintre copiii românilor din Austria ajung să trăiască cu părinții lor, costurile Vienei vor fi aritmetic mult mai mari. Poate aceasta e și intenția: importul de forță de muncă, de la o vîrstă care să permită o mai lesnicioasă integrare.

Cît despre reacția României la cald, ca și inexistentă în zilele acestea, comparativ cu poziția Budapestei, probabil că Anton Pann a avut dreptate: „Dacă nema putirință, geaba chichirez gîlceavă“. 

Alexandru Todericiu este analist politic.

Foto: V. Pustovit, flickr