Case, femei, generații

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Zizi și neantul jpeg

Am crescut cu două femei – mama și bunica mea. Cărora li s-a mai adăugat una: mama nașei mele, care mă lua de la școală și mă ducea în parc și care a fost un fel de a doua bunică. Cele două, mama și bunica, erau, cel puțin așa mi se părea mie în copilărie, diametral opuse. Erau două tipuri feminine atît de diferite.

Bunica mea, născută la început de secol 20, într-o familie relativ înstărită cu 14 copii, dintre care ea fusese cea mai mică și, tocmai din cauza asta, o prinsese pe mama ei în viață doar cîțiva ani, crescînd apoi cu ajutorul fraților mai mari care i-ar fi putut fi și tați, era, să zicem, un produs tipic al epocii. Îi împărtășea din plin prejudecățile și idealurile – deși, în felul ei, în felul în care se putea în epocă, se și răzvrătise împotriva lor. Fusese la pension, cu uniformă strînsă pe talie și cu fileu, dar, în același timp, se apucase de fumat de la 14 ani. Știa că trebuie să „se mărite bine”, cam asta era cariera feminină a epocii. Și totuși, se măritase cu bunicul meu, care era frumos, dar și renumit pentru aventurile lui. Era dintr-o familie bogată, dar care nu-i dăduse mai nimic și trebuise să construiască totul de la capăt pe cont propriu.

Venise războiul și bunicul plecase la Odessa, de unde venise împușcat într-un plămîn. E drept că nu în luptă, ci, se pare, într-o controversă amoroasă. Între timp, bunica rămăsese acasă cu un copil mic și al doilea, cred, pe cale să se nască. S-a refugiat, din cîte știu, pe lîngă Cîmpulung Muscel, unde aveau casele părintești. După ce au trecut prin toate ororile războiului, care, nouă, disperați de statul în casă pe timp de pandemie, ghiftuiți și cu Internetul la maximum timp de cîteva luni, ni se par simple povești, a venit peste ei odioasa eră comunistă.

Și totuși, au supraviețuit, decent aș zice. Deși bunica mea și-a păstrat demnul și femininul (din perspectivă feministă, discriminatul) statut interbelic, de casnică. Căci de-aici pornisem: de la femei și casele lor. Or, pe bunica mea cumva n-o prea pot desprinde de casele în care trona ca o regină (două au fost, dar asemănătoare). Mereu impecabilă în rochiile ei pe talia care nu se estompase niciodată, cu o feminitate, azi poate, desuetă, dar mereu sensibilă și vizibilă, bunica mea nu s-a transformat niciodată în gospodina amorfă în trening. Și-a păstrat eleganța epocii, tot așa cum a păstrat decorul de la Valea Mare în locuințele ei la curte, dar, de fapt, în inima Bucureștiului. Casele ei erau mereu sclivisite, dar aveau o notă rustică spre kitsch fără de care, bănuiesc, nu s-ar fi putut adapta la oraș. Iar ea, cu talia de viespe și părul à la Merle Oberon mereu îngrijit, aducea, poate, cu personajul Laurei Brown (Julianne Moore) din Orele (The Hours, 2002), filmul lui Stephen Daldry după romanul lui Michael Cunningham: nu ar fi fost gata să lase totul baltă, ca Laura, dar avea mereu nemulțumirile și bombănelile ei și era, ca și Laura, o mare cititoare. Cu asta-și umplea nopțile: citea, în principal romane de dragoste, pe care mi le povestea, țin minte, cu înflăcărare.

Mama mea, cel de-al doilea personaj feminin din familie, nu semăna, cel puțin în prima parte a vieții, deloc cu bunica. Iar dintre cele trei femei din Orele, poate, în privința optimismului într-o perioadă aproape necondiționat și a modului ei de a se bucura de viață, aducea mai curînd cu Clarissa Dalloway. Deși descrierea ei nu s-ar fi putut suprapune cu cea a Clarisssei, de hippiotă bătrînă: mama era perfect feminină și fără vîrstă, fără nici cea mai mică nuanță hippie. Asocierea ei cu casele în care a trăit e mai neconvențională: cu prima noastră casă, ai fi zis că-i un paradox. Mama era frumoasă și super-elegantă, iar casa era curată, dar înghesuită și ticsită de cărți și de hîrțoage. Mama era, de fapt, și ea o femeie casnică a anilor ’70. Casnică nu în sensul că nu făcea nimic (căci dimpotrivă, făcea foarte multe), ci în sensul în care nu era angajată oficial, cu carte de muncă, undeva, deși ne aflam în plină Românie socialistă. Lucra de acasă, împreună cu tatăl meu: scriau scenarii pentru filmele lui.

Îi vedeam de multe ori pe amîndoi, nopțile, susținîndu-și fiecare, pasional, cuvîntul potrivit la locul potrivit. Atunci nu mai conta cum arăta interiorul. Cum și în ce era îmbrăcată mama. Cum și ce purta tatăl meu. Totul se transfigura, pentru mine, iar casa devenea lume. Femeia casnică era femeie creatoare și, slavă Domnului, rolurile zise tradiționale nu mai erau atît de rigide în închistarea lor. Casa și slujba, interiorul și exteriorul se suprapuneau, atitudinile față de ele se confundau, rolurile cîndva repartizate pe sexe se încurcau.

Asta a fost în prima casă a mamei mele. Despre celelalte, voi vorbi altă dată. În ce mă privește, modelul meu a fost rolul feminin al mamei. Dar nu l-am uitat nici pe cel al bunicii, atît de grijulie în privința casei și a locuitorilor ei. Combinația dintre ele a ieșit, în ce mă privește, aș zice mai curînd hilară. Dar și despre asta într-un articol viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.