Călător prin Bucureşti. Chiriaşul

Natalia NEGRU
Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Călător prin Bucureşti  Chiriaşul jpeg

Constantin Brâncoveanu, Nicolae Grigorescu, Apărătorii Patriei, Panduri, iar Brâncoveanu, Grozăvești, Luică, Băneasa și, în final, Piața Muncii. Pare o simplă enumerare a unor cartiere din București. Ordinea aceasta, însă, reprezintă zonele în care O. a locuit: pe alocuri cîteva săptămîni sau luni, iar în ultima vreme ani. În gazdă pe la „băbuțe“, camere de cămin, care mai populate, care mai aerisite, chirii, iar cămine, gîndaci, zugrăveli și mobilă, colegi de cameră sau de apartament, ghivece cu flori. Începutul era simplu, un rucsac și voie bună. Trecerea anilor a îngreunat periplul bucureștean: rucsacului i s-au mai adăugat un frigider, cărți, haine și multe alte lucruri pe care nu te-nduri să le arunci la o nouă mutare. Că doar sînt ale tale. În toamna acestui an, pentru O. se fac 11 ani de studenție, cu primele locuri de muncă și avansări în carieră, perindați prin diferite colțuri ale Capitalei. În sfîrșit, se simte bine în apartamentul pe care-l închiriază de aproape doi ani, poate pentru că l-a luat de la zero: curățenie, zugrăveală, instalații, mobilă. Vechiul locatar a luat totul, iar ce nu a putut lua, a spart. Poate fi de înțeles – proprietarul actual a cumpărat apartamentul la licitație, iar în posesia sa a intrat cu ajutorul jandarmilor. De atunci însă e liniște, poate doar cîteva scrisori de la recuperatori de creanțe, cu destinatari diferiți, mai apar în cutia poștală.

Chiar dacă statornică în ultimul timp, experiența de chiriaș pe care O. a avut-o în ultimul deceniu este de departe neîncheiată. Provizoratul se resimte preponderent la finalul fiecărei luni, cînd ia chipul proprietarului și se materializează în suma de bani datorată. Perspectiva unui împrumut de la o bancă pentru cîteva decenii este privită în continuare cu rezerve, iar decizia este amînată.

Aventura locuirii cu chirie

Capitala este obișnuită cu nou-veniții. Facultățile și căminele de studenți sînt o bună pepinieră de noi și noi chiriași, dar nu singura. Apartamentele decomandate sînt preferate de chiriașii novici, întrucît permit împărțirea costurilor și obligațiilor asociate locuirii (chiria, întreținerea, curățenia) și oferă în același timp un oarecare sentiment de intimitate. Fiecare are camera sa, iar ușa este o graniță de netrecut. Un amalgam între fosta viață de cămin, cu petreceri și interacțiune constantă între colegi, și ceea ce a lipsit de acolo – un spațiu propriu, un univers doar al tău. Pusă permanent în comparație cu experiența din cămin, chiria oferă mai multă stabilitate și siguranță.

Deznodămîntul aventurii locuirii cu chirie diferă în funcție de perspectiva cărui chiriaș o luăm în calcul. Dacă ne raportăm la un etalon precum cel al unei locuințe în proprietate, chiria este o soluție binevenită, temporară și ulterior problematică dacă devine statornică de-a lungul trecerii anilor. În acest caz, apare permanent balanța discursivă între chirie și rată, unde chiria reprezintă a arunca bani în vînt, iar rata – promisiunea unei act de proprietate: „Nu are sens să plătesc chirie la nesfîrşit. Bani să strîng stînd cu chirie e imposibil, că nu poţi să plăteşti şi chirie, şi să mai strîngi şi bani, şi atunci am zis că, decît să plătesc chirie 30 de ani sau eu ştiu cît, pînă, chipurile, aş reuşi să strîng banii, deşi mă îndoiesc, mai bine plătesc la casa mea, măcar peste 30 de ani e a mea, am rămas cu ceva“, după cum explică o tînără de 29 de ani care a luat decizia de a face un credit bancar. Dintr-o altă perspectivă, chiriașul se bucură de mai multă mobilitate, are acces la o mai mare diversitate rezidențială, poate opta mai ușor pentru schimbări în materie de carieră, mai ales cele care țin de deplasări de scurtă sau chiar de lungă durată. Locuirea cu chirie este deseori asociată și cu deschiderea spre noi experiențe de viață: „Se schimbă prioritățile pe măsură ce trece timpul, ți se schimbă interesele, probabil aș vrea să diversific puțin experiența asta de a locui în București, sau poate în altă țară, să încerc și alte lucruri, nevoia asta de nou…“, povestește P., cu un credit imobiliar de 30 de ani în posesie.

Ceea ce marchează însă experiența locuirii cu chirie și conferă o oarecare notă ironică și chiar negativă acestei „aventuri“ este statutul incert al chiriașului, lipsa unor reglementări clare cu privire la modalitatea de închiriere, la obligațiile părților și la respectarea lor. În 2014, conform datelor Eurostat, procentul oficial al chiriașilor din România ajungea la 3,9%. Închirierea la negru este în continuare o practică destul de răspîndită, deseori contractele (cele existente și înregistrate la administrațiile fiscale) prevăd o valoare a chiriei mult mai mică decît cea percepută în mod real – pentru reducerea taxelor achitate către stat –, iar înțelegerile mutuale și strîngerile de mînă iau locul unor acte cu obligații și responsabilități de ambele părți. Intermedierea relației de către o agenție imobiliară nu schimbă în general procesul deja încetățenit. Iar cînd legătura dintre proprietar și chiriaș este reglată preponderent prin propriile percepții cu privire la ce trebuie să ofere un proprietar de apartament dat spre închiriere sau la cum trebuie să păstreze chiriașul spațiul pentru care plătește, inevitabil apar fricțiuni între cei doi. Neînțelegerile sînt multe și țin fie de condițiile de trai pe care proprietarii le pun la dispoziție contra chiriei, fie de relația pe care cele două părți ajung să o aibă: „Să te trezești în timpu’ nopții, că nu poți să dormi din cauza frigului, nu doresc nimănui. Groaznic! Niște covoare foarte nasoale pe jos, mobila bunicii care mirosea a naftalină, groaznic! Aragazu’, din ăla foarte-foarte vechi, care era ruginit. Dar, în schimb, proprietara, dom’le, tre’ s-avem grijă de apartamentu’ ei, și venea foarte des pe la noi fără să ne anunțe, ca să verifice ea apartamentul“, rememorează o tînără chiriașă experiența avută într-un cartier bucureștean.

Acolo unde relația proprietar-chi­riaș este una de putere, locuința închiriată va fi permanent un teritoriu contestat. Pentru proprietar, apartamentul poate reprezenta un depozit de obiecte nefolosite, cu spații sau camere încuiate la care nu are acces chiriașul sau chiar un loc de dormit în caz de nevoie. Pentru chiriaș, casa necesită schimbări și personalizări pentru a fi locuită și pentru a oferi acel sentiment de „acasă“. La care se mai adaugă și nemulțumirea că nu are acces deplin la spațiul pentru care plătește lună de lună. Coroborarea acestei tensiuni cu absența unui contract dă mînă liberă proprietarilor de a decide, fără drept de apel, încetarea perioadei de închiriere.

A fi proprietarul unei locuințe date spre închiriere este mai degrabă o sursă de venit, și mai puțin una de obligații față de chiriaș. Piața chiriilor din Capitală este alcătuită în mare parte din locuințe dobîndite în plus, moștenite sau nu de către proprietari, care rareori devin oficial rentieri. Practica închirierii apartamentelor luate în credit, cu o valoare a chiriei care o compensează pe cea a ratei (și, cu puțin noroc, a unei părți din propria chirie), este tot mai des întîlnită printre debitori. Bineînțeles, contractele și taxele aferente nu își au locul nici aici. Trecînd rapid din postura de chiriaș spre cea de proprietar și marcați în același timp de presiunea lunară a ratelor bancare, vechii chiriași / noii proprietari nu fac decît să perpetueze modelul.

Natalia Negru este absolventă a Masteratului de Antropologie de la SNSPA şi coordonatoarea volumului colectiv De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, publicat în 2016 la Editura ProUniversitaria (disponibil online la www.bucharesthousingstories.ro).

Foto: B. C. Cazaciu

Acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“ publicate în volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan. Proiectul Case Vii este realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“, finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014. Proiectul este coordonat de Asociaţia VIRA, în parteneriat cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană și cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.