Un savant cool

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Cînd am început facultatea („de Limba şi Literatura Română“ – aşa se numea pe atunci), în 1980, erau la modă semiotica, structuralismul şi – de fapt – toate perspectivele ceva mai „tehnice“ şi „ştiinţifice“ asupra textului. Sigur, frecventam şi „eseistica“, şi istoria literară „tradiţională“, şi critica „intuitivă“, şi altele, dar eram destui cărora le plăcea să simtă mai degrabă mirosul de creier ars al încercării de a pătrunde „sistematic“ tainele poeziei, decît să brodeze lejer şi impresionist asupra „frumuseţii“ textului. În generaţia mea, marile probe de bravură intelectuală şi studenţească erau date de frecventarea Cercului de Poetică al facultăţii (pe care îl coordona profesorul Ion Coteanu), căci – ni se părea nouă, cîtorva novici din anul I – nu oricine pricepea subtilele chestiuni care se dezbăteau straşnic acolo. Iar protagoniştii Cercului erau colegii mai mari, din anul IV (între alţii, Rodica Zafiu, Liviu Papadima, Călin Andrei-Mihăilescu – deveniţi, între timp, excelenţi profesori şi, pentru studenţii de azi, foarte cool). La dezbaterile de la Cercul de Poetică, după treceri savante prin citate din Greimas, Eco, Lotman şi alţi monştri sacri ai semioticii mondiale, aproape că leşinam de plăcere cînd discuţia ajungea la o „dilemă“ sintetizată, formalizată şi-napoi la lume dată de vreun coleg mai mare (sau chiar de un ilustru absolvent repartizat între timp în învăţămînt, care frecventa în continuare facultatea pentru a rămîne în contact cu „luminile gîndirii“): „Dacă am stabilit că scaunul este text, atunci putem spune că piciorul scaunului e tot text?“. Ne suceam minţile pentru a înţelege, atunci, analize şi teorii cît mai sofisticate şi, mai ales, ne chinuiam să citim chestii „de ultimă oră“. Era greu – căci la începutul anilor ’80, cînd naţional-comunismul lui Ceauşescu devenea tot mai aberant, nu prea se mai traduceau cărţi străine. Aşa că mîncam pe pîine consistenta antologie Poetică şi stilistică. Orientări moderne publicată de Mihail Nasta şi Sorin Alexandrescu în 1972 (între timp, amîndoi emigraseră, aşa încît cartea trecuse la „interzise“) şi tot ce se mai găsea. Iar cînd s-a anunţat că va apărea în limba română Tratatul de semiotică generală al lui Umberto Eco, am ţopăit de nerăbdare să ni-l cumpărăm (deşi, necopţi intelectual cum eram, mai degrabă ne stîlceam minţile în înţelegerea unor pasaje cam prea „tehnice“...). Nu ştiu dacă nu era, din partea noastră, şi o formă de mic snobism juvenil sau de strădanie de a fi à la page, dar în vremurile acelea tot mai închise ni se părea întru totul necesar să „ieşim“ din orizontul închis al „epocii de aur“, căutînd să ne ţinem la curent cu noutăţile „de afară“. Cît şi cum puteam.

În acest peisaj descris aici succint, exista un personaj foarte admirat printre noi, studenţii la filologie „dedaţi“ semioticii şi teoriilor trendy (pe atunci nici nu cunoşteam cuvîntul...). Era Solomon Marcus. Din Poetica matematică (pe care o aveam în bibliografie la cursul de Teoria literaturii) am învăţat multe despre limbajul poetic. Dar, dincolo de asta, eram plini de admiraţie faţă de destinul internaţional al cărţii: tradusă în SUA şi în alte ţări, o regăseam citată în lucrările unor iluştri autori străini. Ni se părea că, iată, avem şi noi un autor care stă pe acelaşi plan cu marile nume din alte ţări, care „străpunge“ bariera, care aduce în lume ceva nou. Ni se părea că avem de-a face cu un savant adevărat, clar şi sistematic, într-o lume de literaţi „impresionişti“.

Semiotica, între timp, nu mai e ce-a fost (dar a lăsat urme consistente!), iar studenţia noastră a rămas în urmă, cu modele ei cu tot. Doar Solomon Marcus a rămas acelaşi: un savant adevărat, dar în acelaşi timp un om fermecător şi firesc. Sigur, „la bază“ e matematician, dar, de fapt, e inclasabil. Ideile sale sînt relevante şi utile în multe domenii, curiozitatea sa intelectuală nu are graniţe (Andrei Pleşu: „de-o viaţă, asta face – încearcă să creeze punţi într-o lume de insule“). Editura Spandugino a publicat de curînd două volume excepţionale: Întîlniri cu/Meetings with Solomon Marcus, în care profilul complex, dar în acelaşi timp extrem de firesc al profesorului este pe deplin pus în valoare. Volumele conţin un „amestec“ de texte diferite – de la cronici la cărţile sale pînă la evocări amicale, de la un soi de „referate“ pe teme de matematică pînă la relatări ale foştilor studenţi. Dar tocmai asta dă farmec şi consistenţă volumelor: sînt peste 450 de contribuţii scrise de matematicieni, filozofi, lingvişti, istorici, medici, economişti, sociologi, scriitori etc. Din toată lumea. Simpla parcurgere a listei de nume e semnificativă: e acolo o întreagă elită ştiinţifică şi culturală care vorbeşte, firesc, despre bucuriile şi satisfacţiile de a-l fi cunoscut pe acest personaj unic al istoriei noastre intelectuale. Editura Spandugino a săvîrşit un act rarisim în spaţiul nostru cultural: fără fasoane „omagiale“, ne-a restituit cu eleganţă o biografie intelectuală de mare clasă.

Ca să închid cumva bucla deschisă cu evocarea studenţiei, adaug că, astăzi, cînd avem acces la toate cărţile lumii şi cînd trăim într-o societate liberă (deci, practic, putem în sfîrşit să cunoaştem, să ne întrebăm şi să găsim răspunsuri), profesorul Solomon Marcus e, în continuare, fermecător, plin de vivacitate şi – în felul său – nonconformist. Are idei substanţiale despre sistemul de învăţămînt (care omoară creativitatea şi curiozitatea intelectuală), merge la Garantat 100% alături de Neagu Djuvara şi e absolut simpatic şi memorabil, iar discursul său de recepţie la Academie („Singurătatea matematicianului“) circulă „viral“ pe Internet şi devine subiect de discuţie pe bloguri. (Găsiţi "Singurătatea matematicianului" în format pdf, editat de Liternet, aici.) Trimite la Dilema veche un articol scris „în joacă“ („Cine e pe bancnota de 10 lei“) şi articolul cu pricina încasează cu nemiluita „like“-uri pe Facebook (şi - deocamdată - peste 9.000 de cititori pe dilemaveche.ro).

Dacă aş fi student azi, probabil aş spune că profesorul Solomon Marcus e cool. Şi sînt sigur că ar înţelege mai bine decît oricine ce înseamnă asta.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.