TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE
ABSOLUT DEPENDENTĂ DE GLUMĂ,
PE UN DRUM PUSTIU,
DE UNDE ȘI LACRIMILE
SPECIEI UMANE
CÎND DAI PESTE UN PAHAR CURAT 

 Am găsit un citat din Carl Sagan care mi se pare extrem de semnificativ pentru vîrsta ingrată a omenirii la care ne aflăm acum: „Trăim într-o societate absolut dependentă de știință și tehnologie, în care aproape nimeni nu cunoaște prea multă știință sau tehnologie.“ Bine însă că mulți dintre noi cunosc aproape totul despre dumnezei și tainele lor mîntuitoare din alte vieți. (M. C.)

 După toată nebunia recentă cu manualul de sport – ba e glumă, ba nu e –, nu pot să nu mă întreb: pe cînd un manual despre cum se guvernează o ţară democrată? (C. Ş.)

 Trenul românesc (rapid) cu care am plecat spre Constanţa avea un aer condiționat care nu se simțea și ne-a lăsat în drum, fix la Bărăganu, pentru că se stricase locomotiva. Trenul sîrbesc cu care ne-am întors de la Novisad la Belgrad avea aer condiționat, anunța stațiile care urmau pe două voci, una masculină și una feminină, în română și în engleză. E drept că, la sfîrșit, ne-a lăsat într-o gară care se chema centrală, se afla in the middle of nowhere, pe un drum pustiu pînă la un punct. Mersul cu trenul a devenit o aventură, în anumite părți ale lumii. (I. P.)

 Cuvîntul slav pentru „minune“ (fenomen supranatural, fapt extraordinar, atribuit forței divine, miracol) e „ciudo“ – de unde și „ciudat“, „ciudățenie“, dar și „ciudă“. De la „a te minuna“ la „a avea ciudă“ e, în fond, un singur pas. (M. P.)

Fluturii Julia se hrănesc cu lacrimile țestoaselor Arrau, pe carapacea cărora își petrec scurta lor viață. No turtle, no cry, no life! (M. C.)

 Cercetătorii Universității evreiești din Ierusalim au descoperit un declin al concentrației spermei de 52,4% și al numărului de spermatozoizi de 59,3% la bărbații de pe continentele nord-american, european și australian. Cauzele sînt fumatul, obezitatea, chimicalele din alimentație și pesticidele din PET-uri, dietele, stresul și chiar uitatul prea mult la TV în detrimentul mișcării fizice. Conducătorul studiului, dr. Hagai Levine, a declarat că bărbații speciei umane mai au spermă de calitate doar pentru următorii 40 de ani, după care Yehova cu mila! (M. C.)

Găsesc transparența în ceea ce privește descrierea hainelor din magazine una extrem de benefică. Astfel, știi la ce să te aștepți cînd dai, într-un magazin, peste o rochie „cu spatele gol și cu motive“. (S. G.)

Mă duc la bar și cer un cocktail clasic: Cuba Libre. Ospătărița ia un pahar curat și, după ce se gîndește îndelung, începe să toarne: o măsură de rom, o măsură de gin, o măsură de vodcă, o măsură de lichior roz neidentificat și o opresc, cu greu, să adauge și o măsură de aperol; după care de-abia reușesc s-o conving să toarne și Cola. Cuba Libre, chiar foarte liber. (M. M.

 

DAR, SPRE NOROCUL NOSTRU,
DE DATA ASTA
A FOST AFECTATĂ ZONA
UNUI EPISOD ELECTRIC NEAȘTEPTAT, DE LA ACELAȘI CENTRU

 Să luăm un scaun. Mai exact, un scaun de grădină. L-am luat și ne-am așezat. Acum gîndim, gîndim adînc. Nu cumva acestui scaun îi lipsește ceva? Cu siguranță, da: îi lipsește un adjectiv care să-i exprime esența. Și care, în lumea scaunelor de grădină, face diferența. Dar, spre norocul nostru, avem reclame, iar din reclame poți afla ce îți lipsea: un „scaun de grădină stivuibil“. (D. S.)

 Moda utilizării diminutivelor lovește din nou, de data asta într-un oximoron. Am văzut o reclamă pentru „hăinuțe +Size XXXL“. (M. V.)

 Un domn pe nume Charles Osborne a suferit de sughițuri non-stop vreme de aproximativ 68 de ani. Între 1922 și 1990, acest domn a fost zi de zi, minut de minut, scuturat de sacadate zdruncinări interioare. Primul sughiț a survenit în momentul în care a dus un cîine la abator și a suferit un atac cerebral, în urma căruia i-a fost afectată zona neuronală inhibitorie a sughițului. Ca să vezi ce ne-a mai pus Creatorul sau Evoluția în creier! (M. C.)

 Un cuplu stă în fața cortului, pe plajă, în Vamă. Sînt simpatici, au în jur de 30-35 de ani. El o întreabă pe ea: „Știi cît a costat filmarea unui episod din Game of Thrones? Zece milioane de euro“. Ea: „Știi că te iubesc, chiar dacă fraza asta e fumată?“. Lui Kundera i ar fi plăcut de ei, cu siguranță. (A. M. S.)

 Un băieţel blonduţ, simpatic, în tricou roşu, se urcă pe gard şi pune mîna pe stîlp, apoi se întoarce către taică-său, inocent: „Aoleu, ăsta e electric?“ Tatăl, mustăcind: „Acum mă întrebi, nu înainte să pui mîna?“ (C. Ş.)

 La un botez într-o biserică din București, preotul a întrebat, conform binecunoscutului ritual creștin: „Te lepezi de Satana?“ Din public a venit un răspuns neașteptat, pe o voce aparent disperată: „Nu pot, părinte, că am doi copii cu ea.“ Participanții la slujbă au fost nevoiți să ia o pauză fiindcă nici măcar preotul nu a reușit să-și recapete prea ușor seriozitatea necesară continuării ceremonialului. (A. M.)

● Episodul doi din operațiunea demarată în foileton numărul trecut a însemnat vreo două săptămîni, căci onor președintele trebuia să obțină o reprogramare de la același centru, și ăsta nu-i lucru de nimic, mai ales pe vremea lui Cuptor. În cele din urmă, au venit – „Da’ știți, noi sîntem după program, că ne-au dat de revizuit șapte apartamente, ceea ce e imposibil“, înțelegi matale, carevasăzică… Am înțeles și m am executat, că un „pourboire“ de la bière pe astă vreme e pomană curată și bine primită. „Gata, e în ordine!…“, au anunțat ei glorios încheierea operațiunii „Electrovalva/senzor de gaze“. „Înțeleg că dvs. nu puteți remonta tot, de vreme ce nu ați putut demonta“. (Se cuvine să precizăm că era vorba de aragaz încorporat în blat.) „Evident, nu…“ „Și proba?“ „Numai după ce vin ceilalți, și s-o facă tot ei, că doar sînt instalatori și ei.“ „Da’ cu certificatul de garanție cum rămîne?“ Dar să nu ne grăbim. Asta se va vedea, de fapt, într-un alt episod. (R. M.)

Foto: Cristina Ştefan (sus), Marius Chivu (jos)