Dilemateca
Imaginile puterii între vizibil şi...
Operă de artă, document istoric, instrument de propagandă, simbol al puterii imperiale, metonimie a suveranului, Columna lui Traian este o operă polimorfă care, de-a lungul secolelor, a devenit pentru artişti (cazul Poussin) model şi...
Din link în link
Prin trecerea de la cititul pe hîrtie la lectura în medii electronice, regret tot mai mult obiceiul vechi şi simpatic de a frunzări o revistă sau o carte.
citiţiAteismul nu mai este ştiinţific!
David Eagleman este un cunoscut neuropsiholog american din generaţia mai tînără (a împlinit 40 de ani). În 2009 a publicat o carte, Sum (Eu sînt), care a avut succes în lumea anglo-saxonă. Genul ei literar este greu de definit. Să zicem că face parte din aceea a speculaţiilor metafizice.
citiţiHTTP 404 Not Found
Nu sînt singurul care ar vrea ca Internetul să dispară. Să văd cum într-o zi acţiunile de la Google devin doar oo, iar miliardarii ruşi, care se scaldă în datele noastre personale pe Facebook, să facă apoplexie. Mi-aş dori ca toţi bloggerii să iasă în stradă şi să scrie pe ziduri ce au de zis, studenţii să se întoarcă în biblioteci, inginerii de sistem să mai pună mîna pe lopată, iar agenţiile de PR fi-vor arheologie.
citiţiVlad Zografi - dramaturg & editor
Unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani e absolvent de Fizică. Rigoarea şi spiritul critic ale savantului sînt şi însuşirile autorului dramatic Vlad Zografi. Textele sale au ceva din precizia unui tratat; şi vorbesc despre lucruri accesibile doar celor care vor să înţeleagă mai mult. Acelaşi Vlad Zografi este şi coordonatorul colecţiei de cărţi de ştiinţă de la Editura Humanitas.
Victor Hugo, omul apocaliptic
Cu exact 150 de ani în urmă, în ziua de 3 aprilie 1862, apăreau primele două tomuri din romanul Mizerabilii, conform unui plan de marketing, cum am spune astăzi, perfect pus la punct: extrase din roman publicate în presă, însoţite de cronici şi articole elogioase. În mod aproape simultan, monumentala frescă romanescă apărea în portugheză, italiană şi greacă. Opera lui Victor Hugo a cunoscut nenumărate reeditări, a inspirat peste o sută de adaptări cinematografice şi tot atîtea opere, filme de animaţie, spectacole de teatru şi comedii muzicale.
citiţi"Limba literară e o limbă străină"
Am cunoscut-o pe Luisa Etxenike la Leipzig, într-o călătorie pe care am făcut-o împreună şi care a trecut şi pe la Tîrgul Internaţional de Carte. Ştiam dinainte că este una dintre cele mai cunoscute scriitoare spaniole, că trăieşte la San Sebastian, că publică editoriale incisive în El País, că a scris mai multe romane (Unghiul orb, Peştii negri, Răul cel mai mare, Efecte secundare) şi povestiri şi că a primit premii prestigioase (precum Premiul Euskadi, în 2009). Am aflat la Leipzig că este şi o mare iubitoare a literaturii române, că învaţă limba română şi că se gîndeşte (ca mare amatoare de birdwatching) să viziteze Delta Dunării. (S. S.)
"Nu sînt un Soljeniţîn evreu!"
Venit la Bucureşti pe finalul acestei ierni, Amoz Oz nu s-a aflat pentru prima dată în România, o ţară care l-a premiat şi unde se simte bine, unde şi-a făcut deja numeroşi prieteni şi unde numărul cititorilor cărţilor sale creşte cu fiecare carte nou tradusă. Are, pînă în acest moment, o duzină de cărţi traduse în limba română, iar Editura Humanitas Fiction i-a dedicat chiar o serie de autor, unde, pînă acum, i-au apărut nu mai puţin de şapte titluri. Acesta este al doilea interviu acordat, în ultimii ani, revistei Dilemateca.
Reclama în belle époque
Pentru generaţia mea, reclama are gustul fructului oprit. Dacă în anii '60 ai secolului trecut tot mai vedeai cîte o publicitate, de preferinţă cubaneză, Havana Club sau Kuba libre, mai tîrziu, pînă în 1990, gazetele comuniste şi anemicele programe de televiziune n-au mai permis jocul primejdios al reclamei. Primejdios pentru că refuză tăvălugul care nivelează tot ce ar putea ieşi în evidenţă şi aduce aminte de comerţul liber, de omul liber, de proprietatea privată, de trecutul prohibit. Belle époque este felia de timp care inovează cel mai mult în privinţa reclamei, devenind astfel un reper în evoluţia acesteia.
citiţiCe căutaţi pe Facebook?
Răspund: Emil BRUMARU • Sorin GHERGUŢ • Diana IEPURE • Florin LĂZĂRESCU • Dan LUNGU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Adina ROSETTI • Lucian Dan TEODOROVICI • Răzvan ŢUPA
citiţiDuios lumea digitală trecea
Trăim o vreme în care "proprietatea intelectuală" a devenit mai importantă decît proprietatea asupra corpului, cea fizică şi cea materială, o vreme în care totul e informaţional, dar nu ştim ce să mai credem, un timp al ciocnirilor şi contradicţiilor (foarte anatagonice de această dată)
citiţi
Pe la începutul verii, ieşind într-o seară la o terasă din cartier, observ în capul unei mese vecine, o masă lungă, cu multă lume, un bărbat solid, cu barbă mare şi plete cam pînă la jumătatea urechii. Trăgea din cînd în cînd dintr-o pipă şi avea un aer absent. Poate din cauza bărbii, poate din cauza pletelor sau a pipei, dar mai curînd poate din cauza privirii, m-am gîndit că seamănă cu Cortázar.
citiţi
O bunică dintr-un sat nipon fără nume îşi găzduieşte peste vară nepoţii (patru adolescenţi – două fete şi doi băieţi), dar, cum nu se pricepe la gătit, lasă bucătăritul în seama uneia dintre fete. În centrul acestei lumi se va afla, de la bun început, „ceaunul mare, negru, de tuci“ în care se produc tot felul de minunăţii (de pildă, creveţi cu lujeri de nufăr). Minuni sînt însă şi în rest.
citiţi













