„Poveştile bune au rădăcini ce trec dincolo de noi şi de vremuri“

Quim Monzó
5 august 2013
„Poveştile bune au rădăcini ce trec dincolo de noi şi de vremuri“ jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 86, iulie 2013)

Quim Monzó (născut la Barcelona în 1952) este unul dintre cei mai solizi reprezentanţi ai prozei catalane contemporane şi totodată cel care se bucură de cea mai mare recunoaştere. Mărturie stau sutele de mii de exemplare vîndute din cărţile lui, premiile, traducerile în nu mai puţin de optsprezece limbi. Dacă ideea de generaţie nu i-ar displăcea profund - "În ziua în care am fost citat ca făcînd parte dintr-o generaţie, am avut impresia că am fost arestat de poliţie", spune el într-un interviu -, am fi tentaţi să-l considerăm, aşa cum l-a recunoscut critica naţională şi internaţională, drept lider al generaţiei literare catalane postfranchiste.
Prozator de excepţie, are o activitate creativă ce depăşeşte însă graniţele literaturii. A fost grafician, iar mai apoi corespondent de presă. În această calitate, în decembrie 1989 - ianuarie 1990, a ajuns la Bucureşti, de unde a trimis reportaje pentru ziarul Diari de Barcelona. Acestea, împreună cu alte articole, au fost reunite, în 1991, în culegerea Hotel Intercontinental, apoi, alături de creaţia sa jurnalistică ulterioară, în volumul lansat simultan în catalană şi spaniolă - Catorze ciutats comptant-hi Brooklyn/Catorce ciudades contando Brooklyn (Paisprezece oraşe, cu Brooklyn). A continuat să scrie articole de opinie (în prezent, pentru La Vanguardia), incluse în volume precum No plantaré cap arbre (N-am să plantez nici un copac, 1994), Tot és mentida (Totul e o minciună, 2000), Esplendor i gloria de la Internacional Pananates (Splendoarea şi gloria Internaţionalei Pananates, 2010). A făcut emisiuni de radio şi televiziune, a semnat scenarii de film, participînd, de pildă, la scrierea dialogurilor filmului Jamón, Jamón, al lui Bigas Luna. A tradus din Truman Capote, J.D. Salinger, Thomas Hardy, Ernest Hemingway, John Barth, Arthur Miller, între alţii.
Debutează în literatură în 1976, cu romanul L'udol del griso al caire de les clavegueres, urmat de Benzina (1983), dar "fenomenul Monzó" ia naştere în 1989, cînd îşi publică al treilea roman - La magnitud de la tragedia (Amploarea tragediei). În volumele de povestiri, de la Uf, va dir ell (Uf, a zis el, 1978), la Olivetti, Moulinex, Chaffoteaux et Maury (1980), L'illa de Maians (Insula Maians, 1986), El perque de tot plegat (De ce toate astea, 1993) pînă la Guadalajara (1996), reunite în 1999 în volumul Vuitanta-sis contes (Optzeci şi şase de povestiri) şi, mai recent, în El millor dels mons (Cea mai bună dintre lumi, 2001), Tres Nadals (Trei Crăciunuri, 2003) şi Mil cretins (O mie de cretini, 2007), literatura sa a evoluat spre o epurare a elementelor superflue, atît în ceea ce priveşte ficţiunea, cît şi felul de a o construi: cu o logică riguroasă, refuzînd orice psihologie, într-un stil esenţializat, cu o frază perfectă, din care nu lipseşte nimic şi în care nimic nu e în plus, cu un ritm surprinzător, cu un umor subtil, mai degrabă neliniştitor decît amuzant. Quim Monzó a ales să scrie în limba catalană, limba sa, într-un moment în care aceasta nu era nici învăţată la şcoală, nici folosită în publicaţii. Explicaţia pe care el însuşi o oferă este că, trăind într-o lume în care se vorbea în catalană, "a descrie acea lume într-o altă limbă nu avea logică."
Povestirea "Gregor" face parte din volumul Guadalajara. Aparent fără nici o legătură cu temele celor 14 povestiri, titlul este dat de cîntecul mexican "Guadalajara", situat ca "pistă sonoră a tuturor povestirilor, ca un fir roşu aproape invizibil care coase paginile cărţii şi se instalează ca un contrapunct inevitabil, ca o cheie ironică şi uneori crudă a întîmplărilor povestite" (Jordi Gàlvez, Revues d'Études Catalanes). Scriitorul însuşi afirmă: "Sînt paisprezece naraţiuni în care sună, la un moment dat, cîntecul «Guadalajara», ce se repetă ca o obsesie", iar Imma Merino îi remarcă semnificaţia structurală: "...cîntecul mexican este firul neîndoios invizibil [...] care leagă foarte subtil [...] cele paisprezece povestiri reunite în cartea lui Quim Monzó. Atît de subtil încît s-a convertit practic într-un joc privat, netransferabil." În "Gregor", este cîntecul pe care gîndacul transformat în copil îl aude la radio şi ale cărui versuri sînt redate în povestire.
Monzó vine dintr-un loc a cărui sărbătoare tradiţională - Sant Jordi (Sfîntul Gheorghe), pe 23 aprilie, devenită, în timpuri moderne, mai mult sau mai puţin ignorata Zi Mondială a Cărţii - este prin excelenţă una a literaturii, am putea spune, de vreme ce obiceiul este acela de a dărui fiinţelor dragi un trandafir şi o carte. În Guadalajara, autorul catalan ne oferă paisprezece (re)povestiri care sînt tot atîtea relecturi, rescrieri ale unor mituri culturale şi literare europene, de la calul troian la Robin Hood sau Metamorfoza lui Kafka. Le recreează, deturnîndu-le, răsturnînd-le, ducîndu-le pînă la capăt... "Nu distrug miturile", spune el într-un alt interviu. "Aceste povestiri sînt făcute pentru a continua să le scriem. Obosisem să tot aud mitul lui Robin Hood care sare în ajutorul săracilor. Am vrut, prin urmare, să întind logica pînă la capăt. Astfel, din realistă, o poveste devine fantastică. Nu mă gîndesc să minez societatea minîndu-i miturile. Dimpotrivă: o cultură care permite să-i travesteşti textele fundamentale şi să te joci cu ele e mare. Miturile au fost rescrise de mii de ori; asta le-a dat forţă."
Manel Ollé observă că "Povestirile lui Quim Monzó [...] nu operează cu date biografice, nici generaţionale, nici sociologice, nici urbane, nici rurale: lucrează cu limbajul, cu ficţiunile, cu iluziile, cu tiparele şi imaginile împărtăşite cu cititorii. [...] ceea ce face Quim Monzó nu este ficţiune, ci metaficţiune, ficţiune despre ficţiune." Scriitorul catalan vorbeşte despre lectură ca despre o acţiune: "A citi bine înseamnă să-i răspunzi textului, să fii răspunzător faţă de text - atitudine în care răspunsul şi responsabilitatea sînt elemente cruciale. A citi bine înseamnă să te angajezi într-o relaţie de reciprocitate răspunzătoare cu cartea citită, înseamnă să te lansezi într-un schimb total. [...] A citi bine înseamnă să fii citit de ceea ce citeşti." "Gregor" al lui Monzó nu este pur şi simplu Metamorfoza invers, este "povestea unui personaj oarecare ce n-a fost atins de minunata nefericire de a fi creator" - remarcă Jordi Galvez -, ci de golul existenţei umane. Astfel, Quim Monzó dialoghează cu Franz Kafka, îi remodelează textul în acest schimb reciproc şi continuu dintre lectură şi scriere, făurind, astfel, o bijuterie a literaturii catalane.

* * *

În povestirea „Gregor“, dar şi în altele din volumul Guadalajara, reluaţi şi recreaţi cîteva din marile mituri literare şi culturale occidentale, poveşti cunoscute de toată lumea (Robin Hood, Troia etc.), într-o manieră foarte personală, întrucîtva aşa cum a făcut poetul român Marin Sorescu cu personaje istorice sau literare, în poemele sale - cu o tuşă de ironie şi de surpriză, ba chiar de iluzionism: treceţi de la paradoxul istoric la comicul absurd, pentru a ajunge la o lectură emoţionantă, semnificativă pentru stilul dumneavoastră inconfundabil. De unde această voinţă de a le rescrie?
Poveştile bune - tradiţionale, cum e cazul lui Robin Hood, sau concepute de un autor, cum este Metamorfoza lui Kafka - dăinuie şi dăinuie de-a lungul timpului, fiindcă au rădăcini ce trec dincolo de noi şi de vremuri. Aceste poveşti atît de bogate permit să fie scrise într-o sută de feluri diferite şi fiecare din aceste versiuni le îmbogăţeşte pe celelalte. În cazul Troiei, eram sătul să ascult, de mic copil, că troienii găsiseră pe plajă un cal din lemn, părăsit de ahei. N-am crezut niciodată asta. E cu neputinţă ca nişte fiinţe umane cu un dram de inteligenţă să introducă în cetatea fortificată un cal lăsat de duşman. Ar fi trebuit să-i dea foc imediat! Cazul lui Robin Hood e asemănător: „să furi de la bogaţi ca să le dai săracilor“ mi se pare o idee care, dacă urmăm logica, se transformă într-o nesfîrşită mişcare circulară.

Contactul dumneavoastră cu România datează din anul 1989, cînd ziarul Diari de Barcelona v-a trimis să relataţi despre căderea regimurilor din Cehoslovacia şi România. La Bucureşti, ziariştii au fost cazaţi la Hotelul Intercontinental, nume care a dat titlul unui volum de articole-povestiri publicate între 1990 şi 1991. Prima povestire, singura localizată în România, e intitulată: „Facultatea de ştiinţe ale informaţiei“, un titlu foarte îndrăzneţ şi insidios, evocînd sistemul român de informaţii. Luciditatea dvs. asupra faptelor are de-a face cu experienţa reporterului (care le lipseşte altora)? Mai mult: această luciditate e cea care vă provoacă să răsturnaţi miturile?
Eu, lucid? Nicidecum. În povestirea de la Hotelul Intercontinental din Bucureşti descriu exact una din acele zile, cu Ceauşescu care tocmai murise, cu străzile pline de zăpadă şi cu ziariştii în hotel, stînd pe sofale şi ieşind pe stradă cît mai puţin posibil. Nu e o critică a sistemului român de informaţii, cred. Mai degrabă a obrăzniciei şi lenei trimişilor de la ziarele şi televiziunile lumii.

În anul 2007, aţi primit mandat de a scrie şi ţine discursul inaugural la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, la care invitata de onoare a fost cultura catalană. Aţi acceptat şi, cu această ocazie, aţi plăsmuit o aplaudată alocuţiune în formă de povestire, complet diferită de discursurile tradiţionale. Înseamnă că oamenilor le plac poveştile, că puterea lor de convingere este mai mare decît cea a unei expuneri convenţionale? Sau, în cazul dvs., "vina" o are ironia care face ca mesajele să aibă atîta impact?
Discursurile literaţilor la un eveniment literar sînt, în general, adormitoare. Eu am încercat ca acel discurs să nu facă nici o persoană din public să sforăie după doar cinci minute, cum se întîmplă de obicei.

A fost pentru prima oară cînd Frankfurt-ul a invitat o cultură care nu reprezintă un stat propriu. S-a îmbunătăţit prezenţa literaturii catalane în panorama europeană, după acel eveniment? S-ar îmbunătăţi mai mult într-un posibil stat catalan?
Poate că da, s-a îmbunătăţit puţin. Cu un stat catalan s-ar îmbunătăţi mai mult, desigur. Problema, în Catalonia, este că se citeşte tot mai puţină literatură, cu excepţia celor cîţiva, pe care-i poţi număra pe degete, care sînt autentici devoratori de cărţi. În general, oamenii cumpără cartea care trebuie cumpărată în acel an de Sant Jordi (Sfîntul Gheorghe) şi o lasă pe un raft - sau pe măsuţa din sufragerie, ca să dea bine -, şi nici măcar nu o citesc.

Barcelona v-a dedicat, din decembrie 2009 pînă la sfîrşitul lui aprilie 2010, o expoziţie vizitată de aproximativ 50.000 de persoane (o medie de mai bine de 500 pe zi), una din puţinele expoziţii dedicate unui scriitor în viaţă - titlul fiind tocmai Monzó -, care recunoştea, totodată, consacrarea dvs. în spaţiul literar internaţional. Ce înseamnă să fii unul dintre cei mai traduşi autori ai literaturii catalane?
Nu ştiu. Să fii tradus e bine, pentru că poţi fi citit de oameni care nu înţeleg limba în care scrii şi asta creează legături între noi toţi. Proza nord-americană are o problemă tocmai fiindcă traduce foarte puţin din alte limbi ale lumii şi asta face ca, în afară de scriitorii care se descurcă să citească versiuni originale din literatura universală, mulţi să trăiască într-o anume endogamie literară.

În prezent, scrieţi un editorial în fiecare zi pentru un alt ziar, La Vanguardia. Şi pe Twitter aveţi peste 120.000 de followers. Se schimbă concepţia despre ce înseamnă să fii scriitor? Cum afectează acest lucru literatura?
Scrisul în presă - editoriale, pe jumătate articol de opinie, pe jumătate povestire, cum fac eu - a fost dintotdeauna un mod de a face literatură. Sute de scriitori şi-au publicat mai întîi scrierile - articole, reportaje, capitole de roman... - într-un ziar şi, după o vreme, în formă de carte. Twitter-ul este altceva. Pe mine mă relaxează după o zi întreagă de scris. Mă joc, mă distrez, e ca şi cum aş fi la bar, povestind cu prieteni şi cu neprieteni. Dacă intraţi, o să vedeţi că aici nu fac pe „scriitorul“, nici nu ţin mari predici morale sau politice. Pur şi simplu, mă joc. Îmi petrec astfel cîteva clipe, cît beau un pahar de whisky înainte de culcare.

au consemnat Diana Moţoc şi Xavier Montoliu Pauli

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Tanczos Barna conflict cu Declic FOTO captură video
Conflict între Declic și ministrul Mediului. Tanczos Barna le vorbește în maghiară activiștilor
Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna a acuzat o campanie denigratoare la adresa sa, după ce activiştii Declic au ajuns în satul său natal, Sâncrăieni, şi îl acuză că nu protejează parcurile naţionale din România.
Jair Bolsonaro le face cu mâna susținătorilor FOTO AFP
Alegeri prezidențiale de înalt risc în Bazilia. Actualul președinte, Bolsonaro, nu va recunoaște rezultatul în caz că pierde
Brazilia organizează alegerile prezidențiale duminică, iar actualul președinte - Jair Bolsonaro ar putea fi înfrânt de liderul stângii braziliene și fost președinte Luiz Inacio Lula da Silva .
Avioane rusești TU-160 FOTO Profimedia
Avioane rusești capabile să transporte arme nucleare, detectate în apropierea Finlandei
Firma israeliană de informații ImageSat International (ISI) a detectat o „prezență neregulată” a bombardierelor strategice rusești TU-160 și TU-95 desfășurate pe baza aeriană Olenia, de lângă Finlanda.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.