Despre problema Răului, azi şi ieri, aici şi acolo

Adina Dabija
8 septembrie 2013
Despre problema Răului, azi şi ieri, aici şi acolo jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 87, august 2013)

Ce facem noi, ca societate, cu răul? Întrebarea aceasta pluteşte zilele astea în aer ca o petală de floare de mai, purtată de vînt pe asfaltul pătat de sînge al Boylston Street. Sau pe un mormînt anonim din Cambodgia. Sau din Bosnia, sau din Guatemala, sau din Ruanda, sau din...
Cu o noapte înainte de exploziile de la maratonul din Boston, am avut un vis. Conduceam pe o autostradă şi deodată, în faţa mea, pe cer, a apărut un nor negru, din care a început să cadă un fel de funingine, înnegrind totul în jur. Încercam să o spăl de pe piele, dar nu se lua. Senzaţia apăsătoare din vis m-a însoţit a doua zi pînă la vestea atentatelor de la maraton, cînd a fost înlocuită de alta, şi mai apăsătoare, dar la fel de real-halucinantă. Abia atunci mi-am dat seama cît de profund este impactul pe care terorismul şi perechea sa, contraterorismul, îl au asupra inconştientului colectiv. Ceea ce se întîmplă într-un colţ îndepărtat al lumii ne afectează pe toţi pentru că sîntem, cu sau fără voia noastră, parte din acelaşi trup, al celor care traversează această aventură pămîntească. Şi chiar dacă nu sîntem loviţi direct, umbra morţii se insinuează asupra tuturor, martori muţi la suferinţa semenilor celorlalţi. De altfel, pe asta şi mizează terorismul: pe frica şi neîncrederea insinuate între oameni. Cine mai crede în segregarea aici (unde nu e teroare) / acolo (de unde vin fotografiile cu corpuri scăldate în băi de sînge, de pe prima pagină a ziarelor) în lumea de azi, unde bombele au devenit o prezenţă ubicuă, un fel de zgomot de fond al istoriei? Poate doar cei care trăiesc cu capul într-o colivie, cu muzica dată la maxim, mai cred în asemenea fracturări.
Am ajuns în Statele Unite în 2003, cînd America declarase deja "război terorismului" şi intrase în epoca de suspiciune şi nesiguranţă în care se află şi în prezent, ridicînd la rang de politică naţională "de apărare" eradicarea "răului" întruchipat de teroriştii talibani. Din acest motiv, ţara tuturor posibilităţilor nu avea să fie o ecuaţie simplă pentru mine - la urma urmelor, veneam dintr-un sistem totalitar, în care "răul", chintesenţializat în persoana lui Ceauşescu, fusese pus la zid şi executat. Fusese "răul" extirpat în acest fel? Nu, doar îmbrăcase alte forme, mai subtile şi mai perverse: neocomunism, corupţie, mafie şi oportunism fără coloratură politică.
Aşadar, din taxele pe care le plătesc americanii la stat se finanţează acţiuni militare purtate în numele unui război vag şi indefinit, fără ţintă, neclar în mintea multora. De exemplu, conform reporterului de investigaţie Jeremy Scahill, numai în 2011 în Afganistan au avut loc peste 30.000 de raiduri aeriene ale armatei americane, dintre care numai unul, cel care s-a soldat cu uciderea lui Bin Laden, este cunoscut publicului larg. Această politică de gestionare a banilor continuă să provoace dezbateri aprinse şi proteste în sînul societăţii civile. În 2001, ni s-a promis un "război împotriva terorismului" - iată, îl trăim din plin, după 12 ani. Explodează bombe în jur? Da, pentru că America e în război...
Într-un interviu acordat postului de televiziune Democracy Now!, Rick Rowley, regizorul documentarului Dirty Wars: The World Is a Battlefield (Războaie murdare: lumea e un cîmp de luptă), distins anul acesta cu premiul pentru cinematografie la Sundance Film Festival, spunea: "Războiul global împotriva terorismului este cea mai importantă poveste a generaţiei mele. El rămîne invizibil şi ascuns majorităţii americanilor. Acesta e cel mai lung război din istoria Americii. E un război în care sute de oameni au fost ucişi. Dar se desfăşoară în umbră. Aşa că, în Războaie murdare, Jeremy (reporterul de investigaţie Jeremy Scahill, n.r.) şi cu mine încercăm să facem acest război invizibil, care se poartă în numele nostru, vizibil pentru poporul american." În acest scop, cei doi au călătorit în Afganistan, Somalia şi Yemen, spre a sta de vorbă cu civili pentru a vedea cum acest război le-a schimbat acestora definitiv vieţile.
Răul nu poate fi smuls dintre noi ca o buruiană, pentru că, mai înainte de a se manifesta în alte planuri, el există pe cel mai vechi şi mai încercat cîmp de luptă de la începutul istoriei: sufletul uman. Răul nu trebuie neapărat să apară cu coarne şi coadă, cu artilerie grea de război, cu victime colaterale, cu tragedii şi neîmpliniri. "Răul" stă victorios în orice mişcare a sufletului care paralizează înţelepciunea, bunul-simţ, în slăbiciunea cu care omul se lasă otrăvit de emoţii, în reactivitatea bazală, în tot ceea ce ne blochează calea spre libertatea interioară - pentru că omul este, în mod fundamental, liber, înzestrat cu liber arbitru, aşa cum au subliniat toţi filozofii care au negat determinismul, în frunte cu Epicur, pre-socraticul. Răul nu are neapărat nevoie de factori destabilizatori externi pentru a se manifesta, deşi e adevărat că aceştia îl potenţează. Răul există, el este ţesut în chiar textura existenţei noastre. "Răul" - scriam în cartea mea Şaman, recent apărută la Polirom - "e o apă adîncă şi vicleană şi nu te poţi bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuţă care dă cu laba ca să şteargă luna de pe oglinda apei. Răul există. E înduioşător de primitiv să-l delimitezi, să-l izolezi, să-l arăţi cu degetul, să-l huiduieşti cu ipocrizie, să-i arăţi faţa în ziare şi să i-o huleşti la televizor, să-l bagi la închisoare, să-l schingiuieşti, să-l electrocutezi, să-l omori în chinuri cumplite. Răul e aici, face parte din noi, se află în cea mai adîncă cută din suflet şi stă acolo ca să fie anihilat, transformat, metabolizat, neutralizat ca un radical liber care se topeşte în dragostea pentru electronul antioxidantului, sau purificat precum apa murdară care, încălzită de soare, se condensează în apă curată, în roua dimineţii. (...) Răul nu poate fi oprit, surghiunit în nici o închisoare, exterminat şi alungat dintre noi. Pentru că el curge odată cu viaţa, face parte din şuvoiul trecerii acesteia, răul nu poate fi decît metabolizat. Orice altă încercare e pierdere de timp."
Metabolizat - cum? Mă gîndesc la alegerea părintelui Michael Lapsley, fost activist anti-apartheid din Africa de Sud, căruia în 1993 i-a fost trimisă prin poştă, într-o revistă religioasă, o bombă, a cărei explozie l-a lăsat fără ambele mîini şi fără un ochi. Părintele Lapsley a reuşit să se transforme din victimă în ambasador al păcii. La trei ani de la momentul atacului, avea să fondeze, în Cape Town, Africa de Sud, Centrul de Traumă pentru Victimele Violenţei şi Torturii, şi să lanseze programul Healing of Memories (Vindecarea Amintirilor). Într-un interviu recent, părintele Lapsley spunea: "Adesea, cînd spunem "justiţie" ne referim la pedeapsă, sau chiar răzbunare. Dacă nouă sau celor dragi nouă li s-au întîmplat atrocităţi, ne simţim îndreptăţiţi să urîm, să fim amari şi să vrem răzbunare. Dar problema este că aceste sentimente nu ne distrug duşmanii, ci pe noi înşine. Munca mea este de a oferi oamenilor ceea ce numesc eu spaţii sacre, unde se pot detoxifica de otrava dinăuntrul lor, ceea ce le redă liber-tatea. "Justiţia", aşa cum o înţelegem noi ca societate, este de fapt pedeapsă, sau chiar răzbunare. Dar există şi un alt fel de justiţie: cea a traseului de reparare a relaţiilor. Dacă acela care mi-a trimis bomba mi-ar cere astăzi iertare şi mi-ar spune că nu mai pune bombe la poştă şi lucrează acum la spitalul local, i-aş spune: "Te-am iertat, dar în continuare am doar un ochi. În continuare sînt ciung. Tot restul vieţii mele voi avea nevoie de cineva care să mă ajute. Desigur, tu va trebui să îmi susţii eforturile financiare pentru a plăti pe acel cineva." Reparaţia şi restituţia sînt de asemenea parte din drumul spre iertare."
În a sa Sexual Personae: Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson, Camille Paglia aduce în discuţie chiar baza biologică a dihotomiei existenţiale: "Cearta dintre Apolo şi Dionisos este cearta dintre cortexul superior şi sistemul limbic şi reptilian." Ce reprezintă de fapt această dihotomie aparent fundamentală a lumii noastre: bine - rău, dreptate - nedreptate, adevăr - minciună? Ea este, în egală măsură, o lege intrinsecă a naturii şi a cosmosului (noapte - zi, bărbat - femeie) şi, în acelaşi timp, o închisoare mentală, care ne ţine prizonieri ai unui sistem de gîndire rudimentar, al mecanicii newtoniene, în care efectul este strict legat de cauză. Pe nivelul macroscopic al realităţii, această dihotomie pare într-adevăr un dat, pe cînd pe nivel cuantic, de pildă, realitatea se deschide mai multor posibilităţi, fiind mai mult de partea lui Parmenides decît de partea lui Newton. Există spirite care au rupt barele acestei cuşti mentale a dihotomiei. În Naşterea tragediei, Nietzsche arată că esenţa tragediei omului se află tocmai în tensiunea aceasta fundamentală dintre natura sa apolinică (de partea luminii, a ordinii şi a sensului) şi soarta nedreaptă şi haotică (pur dionisiacă), iar spectacolul tragediei permite publicului să perceapă "unitatea primordială" dintre bine şi rău. Lao Zi a realizat, cu vreo două mii cinci sute de ani înaintea lui Nietzsche, posibilitatea acestei unităţi primordiale, prin armonizarea între yin (dionisiac) şi yang (apolinic). În Capitolul 3 din Tao Te Ching, text filozofic fundamental, care pune bazele religiei imanente reprezentate de Daoism, este scris : "Înţeleptul nu îi preamăreşte pe cei buni / şi prin asta / nu îi nesocoteşte pe cei răi. / Aceasta înseamnă că acel care este înţelept / tratează toţi oamenii egal, / fără să discrimineze şi să-şi impună prejudecăţile." Filozofia creştină împacă binele şi răul prin iubire şi iertare, iar Anekantavada, logica jainistă a punctelor de vedere multiple, abordează realitatea din şapte unghiuri diferite, argumentînd că nici un unghi singular nu poate surprinde realitatea în complexitatea ei.
În plan concret, dihotomia bine - rău ca strategie de abordare a unei probleme este depăşită, aparţinînd deja secolului trecut. Să luăm de pildă domeniul medical cel mai urgent al zilelor noastre: tratamentul cancerului. Chimioterapia şi radioterapia constituie tratamentele standard în acest moment. Au fost dezvoltate pe baza viziunii cancerului ca inamic care invadează gazda şi trebuie eradicat. Agenţii chimioterapici şi radiologici asta încearcă să facă - să îl elimine complet. Dar celulele cancerigene învaţă repede şi devin rezistente la agenţii chimioterapici. Mai mult decît atît, prin chimioterapie sînt selecţionate cele mai virulente celule ale cancerului, care supravieţuiesc tratamentului, se multiplică şi invadează mult mai rapid părţile sănătoase. În ultimii ani, odată cu apariţia şi dezvoltarea unui nou domeniu, psiho-imunologia, a început să se ia în considerare rolul pe care îl joacă imunitatea şi factorii psihologici în ecuaţia homeostazei. În domeniul sănătăţii publice, teoria germenilor, fondată de Louis Pasteur în secolul al XIX-lea, a dus la dezvoltarea antibioticelor ca mijloc de tratament capabil să extermine microbii cauzatori de boală. Ca efect a apărut rezistenţa la antibiotice. Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre human microbiome, despre organismul uman ca o comunitate de microbi "buni" şi "răi" care coabitează în corpul uman, ţinîndu-se unii pe alţii în echilibru. De ce nu am moderniza aşadar abordarea răului şi în plan social şi politic? De ce nu am încerca, măcar experimental, fortificarea "binelui", în loc să răspundem răului cu aceeaşi monedă, întărindu-l? Preşedintele Obama spunea, pe 30 aprilie 2013, într-o conferinţă de presă de la Casa Albă, că menţinerea închisorii militare din Guantánamo Bay este "o unealtă de recrutare pentru extremişti", avînd ca rezultat înteţirea răului. De ce nu şi-ar concentra Congresul eforturile pentru a dezarma cu adevărat terorismul, aruncînd primul arma răzbunării, a urii şi a lăcomiei? De ce nu ar crea, peste tot în lume, spaţii sacre de vindecare, după modelul părintelui Lapsley - în locul bazelor militare? Pare o nebunie, dar, vorba lui John Lennon: Imagine.
"Un om poate fi distrus, dar nu poate fi învins" - zicea Hemingway în Bătrînul şi marea. În veghea comună pentru cei care au văzut ochiul morţii, în spiritul de comuniune prin rugăciune, în florile anonime aduse la spital, în buruiana proaspătă care răsare încăpăţînată primăvara, în ciuda faptului că grădinarul o smulge conştiincios dintre "ierburile bune" - acolo are loc vindecarea. E spiritul vieţii, mai puternic decît frica şi teroarea, e renaşterea continuă şi revelatoare.

New York, mai 2013

Adina Dabija este scriitoare; cea mai recentă carte publicată, Şaman, a apărut la Editura Polirom.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.