Zone protejate şi identitatea oraşului

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Zone protejate şi identitatea oraşului jpeg

Ce sînt zonele protejate în mediul urban? Despre ce tip de protecție e vorba?

Zonele construite protejate sînt acele părți dintr-un oraș (deși există zone construite protejate și în mediul rural) care au valoare culturală. Aceasta înseamnă, foarte pe scurt, că dacă aceste zone ar dispărea, orașul respectiv ar deveni mult mai sărac din punct de vedere al propriei sale identități și al identității locuitorilor săi.

De ce se numesc protejate? Tocmai pentru că, avînd ceea ce numim „valoare culturală“, astfel de zone merită să fie păstrate. Cum anume, depinde, desigur, de caracterul lor. Zonele construite protejate sînt fragmente de oraș semnificative mai degrabă pentru ceea ce înseamnă localitatea respectivă decît pentru întreaga țară sau întregul continent. De aceea, zonele construite protejate sînt adoptate ca atare de către autoritățile locale, prin „legi“ locale, precum planul urbanistic general și planul urbanistic zonal. Pe de altă parte, regimul de protecție astfel instituit trebuie înțeles într-un mod extrem de nuanțat. În primul rînd, și într-o zonă construită protejată se poate construi ceva nou. Dar evident că, dacă se doresc edificii noi, nu este indicat să se distrugă ceva ce contribuie la valoarea culturală în cauză. De asemenea, acel ceva nou trebuie gîndit în așa fel încît să nu diminueze calitățile zonei, ci, dimpotrivă, să le susțină. Deci nu este vorba despre o interdicție totală de construire, ci este vorba doar despre o atenționare asupra felului în care se adaugă unei zone construite protejate niște clădiri noi. În fine, în cadrul unei zone construite protejate există frecvent, dar nu obligatoriu, clădiri care, dincolo de regimul de protecție instituit la nivel local, sînt ocrotite și prin Legea monumentelor istorice. În aceste cazuri, desigur, este vorba despre altă atitudine, mai restrictivă decît în cazul unei zone construite protejate în ansamblul ei.

Cîte zone protejate există în București și care e specificul lor?

Dacă îmi amintesc bine, sînt declarate 98 de zone construite protejate în București. Specificul lor cel mai important rezidă în faptul că sînt extrem de variate. Asta înseamnă că pierderea uneia sau alteia dintre aceste zone construite protejate, fiecare unică în felul ei, ar sărăci identitatea orașului. Toate împreună reflectă personalitatea extraordinar de bogată a orașului București, care se bazează pe această diversitate. Dincolo de faptul că fiecare este unică, motiv pentru care nu e indicat să pierdem nici una, toate sînt rezultatul unei evoluții istorice coerente, nu neapărat unitare. De altfel, unitatea de imagine care, în fond, e de natură să inducă monotonie, nu este ceea ce conferă calități acestor zone și cu atît mai puțin unui oraș întreg.

Altfel, majoritatea zonelor construite protejate sînt concentrate în centrul orașului pentru că acolo se află partea cea mai veche a Bucureștiului. Toate se bucură, atît cît se mai poate, de clădiri care în marea lor majoritate contribuie, într-un fel sau altul, la specificul zonei respective.

Pe de altă parte, ca în orice altă așezare, și în București, în cazul zonelor construite protejate, calitățile care trebuie prețuite derivă nu doar din edificii, ci din felul în care este modelat spațiul neconstruit, din felul în care este amplasată vegetația, din relația dintre clădiri, din relația dintre clădiri și spațiul neconstruit, din relația dintre clădiri și vegetație, din relația dintre spațiul neconstruit și vegetație. De fapt, foarte frecvent, în zonele construite protejate din București, valoarea culturală derivă și din relațiile dintre diversele componente tangibile.

Cum se văd orașul și aceste zone protejate prin ochii unui om obișnuit? Dar prin ochii unui specialist? 

Atunci cînd profesia este dedicată orașului, cel puțin după o anumită vîrstă, este dificil să-l mai privești prin ochii unui om obișnuit. Îmi amintesc, din perioada în care puteam să fac această distincție, momentul în care am realizat că, de fapt, iubesc Bucureștiul. A fost momentul în care am reușit să fac distincția dintre oraș și locuitorii săi, locuitori care nu sînt neapărat binevoitori unii cu alții și nici cu orașul. Obișnuim să spunem că orașul e murdar, că e periculos – dar nu casele produc gunoi și nu casele sînt cele care, de exemplu, încearcă să îți fure portofelul din buzunar.

Prin ochii unui specialist, Bucureștiul este un oraș care se caracterizează prin foarte multe clădiri de calitate, mai ales cele istorice, și este un oraș care știe să fructifice această trăsătură.

Bucureștiul nu este un oraș al marilor spații publice, de anvergură. De exemplu, un tip de spațiu care lipsește în București este piața, în sens de spațiu civic. Dar acesta nu este un defect. Așa a evoluat orașul. El nu a fost gîndit să aibă astfel de piețe, dar a știut să compenseze într-o multitudine de moduri. Orașul are scuaruri, artere pentru plimbare, foarte multe edificii reușite. Frumusețea Bucureștiului nu rezidă în piețe impresionante sau numeroase bulevarde ample, ci în această multitudine de clădiri cu calități estetice, nu neapărat deosebite, ci suficient de consistente încît să confere frumusețe întregului oraș – alături de vegetație și relația dintre aceasta și edificii.

E nevoie de un inventar al celor 98 de zone protejate? Cum se poate realiza o astfel de inventariere?

Avînd în vedere că cele 98 de zone construite protejate au fost instituite ca atare acum douăzeci de ani și că de atunci și pînă acum nu s-a realizat o astfel de trecere în revistă a stării lor, un astfel de inventar este mai mult decît indicat, necesar și util. Trebuie subliniat faptul că aceste zone nu au fost monitorizate permanent așa cum ar fi de dorit și că un astfel de proces este imposibil de realizat deocamdată. În aceste condiții, dacă măcar periodic se poate face o trecere în revistă, ar fi foarte bine.

Cum se poate realiza un astfel de inventar este o întrebare poate mai dificilă pentru că e nevoie de foarte multă perseverență. Din două motive. În primul rînd pentru că, deși nu ocupă foarte mult din suprafața totală a orașului, aceste 98 de zone construite protejate însumează, totuși, o suprafață destul de întinsă. Apoi, pentru că așa cum se cade în orice oraș adevărat, aceste zone construite protejate se schimbă. Nu neapărat de la o zi la alta. „Astăzi“ se renovează aici o casă, „mîine“ se înlocuiește în altă parte o alta, săptămîna viitoare începe construcția unei clădiri noi pe un teren viran etc. Perseverența este deci necesară la efectuarea investigației de teren care presupune să bați cu pasul și cu aparatul de fotografiat aceste zone, dar și pentru a accepta că, în timp ce se face inventarul, au loc transformări, pozitive și, din păcate, negative. Sigur că trebuie și know-how. Dar, dacă există perseverență, nu este neapărat nevoie ca toți membrii unor astfel de echipe să fie hiperspecializați. Consider că dacă beneficiază de îndrumare de specialitate, orice persoană interesată de urbanism, de arhitectură sau de bunăstarea propriului oraș poate să contribuie la culegerea datelor pentru un astfel de inventar.

Ce ar trebui făcut pentru ca peisajul cultural și monumentele istorice din București să poată fi întreținute? Ce lipsește în domeniul protecției patrimoniului construit în România, în general, și, în București, în special?

Principalul lucru care lipsește atunci cînd este vorba de întreținerea monumentelor istorice și a altor componente ale orașului care contribuie la identitatea lui este voința. În absența voinței, nu se poate face rost nici de bani, nici de specialiștii necesari, nici măcar de acordul proprietarilor, presupunînd că altcineva decît proprietarii și-ar asuma celelalte lucruri – deși, așa cum este firesc, primii care sînt responsabili pentru buna stare a proprietății respective sînt deținătorii.

Ce lipsește în domeniul protecției patrimoniului construit din România este, de asemenea, voința. Dacă ne referim la domeniul protecției patrimoniului construit în sens de domeniu de activitate publică și care este, conform legii, în sarcina autorităților centrale și locale, se constată (din nou) lipsa voinței. De natură politică, administrativă, ea determină lipsă de finanțare, de interes etc. Mă tem că, din punctul meu de vedere, același răspuns este valabil și pentru București.

Cum vedeți viitorul Bucureștiului?

Îmi desfășor activitatea profesională în trecut, dar totdeauna privind viitorul, căci nu are sens să păstrezi ceva pentru prezentul efemer. Cu toate acestea, recunosc, nu mi-am pus niciodată problema viitorului la scara întregului oraș. Dar asta nu mă împiedică să mi-o pun acum, cu ajutorul acestei întrebări, și să „văd“ două scenarii extreme.

Unul este cel în care Bucureștiul, peste o generație, va arăta complet altfel decît arată acum, ceea ce înseamnă că locuitorii săi care, în răstimpul respectiv, vor contribui la această transformare își vor fi asumat o existență în care trecutul acestui oraș nu mai are absolut nici un fel de relevanță. Își vor asuma, de fapt, o existență în care propriul lor trecut nu va mai avea nici o relevanță nici măcar pentru ei înșiși (și cu atît mai puțin pentru alții) și, în acest fel, vor interzice și urmașilor lor accesul la acest trecut. Amintirile lipsite de suport tangibil sînt fragile și se pierd rapid, iar ochii care nu se văd se uită.

Cealaltă extremă este cea a unui București în care tot, dar absolut tot ceea ce merită să fie păstrat cu grijă, pentru că definește orașul și locuitorii săi, este întreținut după toate regulile artei. Dar asta este o extremă (pozitivă, de data aceasta) pentru că sînt conștientă de faptul că, și dacă s-ar găsi voința care ne lipsește acum, nu ne-am permite acest scenariu din punct de vedere financiar și/sau tehnic. 

Hanna Derer este arhitect specializat în domeniul conservării și restaurării patrimoniului cultural construit și, în această calitate, consultantul proiectului „Catalog București“ începînd cu martie 2017.

au consemnat Edmond NICULUȘCĂ și Adina POPESCU

Foto: Ema Cojocaru

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
Elena Zaharia, noi victorii la Top 10 European pentru juniori
Jucătoarea română de tenis de masă Elena Zaharia, proaspătă campioană european Under-21, a continuat victoriile pe linie, sâmbătă, la turneul Top 10 European pentru juniori, de la Tours (Franţa).
Convoi de civili atacat in regiunea Harkov FOTO SBU jpg
Un nou atac asupra unui convoi de civili ucraineni: Cel puțin 24 de morți la Harkov
Cel puțin 24 de civili aflați într-un convoi au fost uciși în urma unui atac comis de ruși în regiunea Harkov, a anunțat guvernatorul acestei regiuni din estul Ucrainei, Oleh Sinehubov.
Convoi de civili atacat in regiunea Zaporojie FOTO Twitter jpg
Atacul asupra convoiului de civili de la Zaporojie, efectuat cu rachete folosite pentru prima dată în războiul din Ucraina
Ministrul de interne al Ucrainei, Denis Monastirski, a informat sâmbătă că atacul rus împotriva unui convoi umanitar din oraşul Zaporojie, soldat cu cel puţin 30 de morţi şi aproape 90 de răniţi, a fost comis cu rachete S-300 modernizate, cu o rază mult mai mare de acţiune decât modelele mai vechi.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.