Zodia oii cu șorici

Cosmin DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
Zodia oii cu șorici jpeg

În urmă cu cîțiva ani, în timpul mandatului de la Ministerul Agriculturii, Petre Daea propunea oaia ca brand de țară. Cu fostul demnitar am fost de acord în ceea ce privește efortul guvernamental de încurajare a consumului de carne de ovine și caprine, dar de acolo și pînă la a pune o mioară pe drapel sau a înlocui frunza problematică născocită de Ministerul Turismului condus de Elena Udrea e cale lungă. Ba mai mult, ar fi o măsluire grosieră a realității, o imagine spoită a națiunii, o împăunare fără fond. Oaia nu are cum să ne fie reprezentativă în ciuda unui istoric pastoral consistent. Totuși, cred că fostul ministru al Agriculturii nu a nimerit chiar în mijlocul țintei, dar nici nu a fost departe și, în stilu-i alambicat și amuzant de verbalizare a ideilor, a lăsat povestea neterminată, a omis un detaliu care schimbă întreaga poveste. Gîndesc că Petre Daea s-a referit la oaia cu șorici.

Un fel de bere-suc de la pisi-cîine, deși cele două găselnițe publicitare sînt constructe care unesc dușmani tradiționali de moarte. Oaia cu șorici e, mai degrabă, o struțo-cămilă. Ovina cea cuminte, blîndă, ascultătoare, resemnată și sărăcuță cu duhul devine brusc obraznică. Ar da cu rîtul în troacă, ar rîni și ar behăi baritonal lîngă găleata cu lături răsturnată. S-ar sui ca scroafa în pom. Ba chiar unele dintre ele, cele cu șoriciul gros, ar fi impertinente, deloc empatice, nefrecventabile.

Totuși, șoriciul, snack național, parcă nu merită asemenea conotații. Șoriciul poate fi marker identitar pentru apucăturile necivilizate enumerate mai sus doar cînd e lipit de porc. Pentru că e „de porc” să faci una sau alta. Decupat de pe suină, el devine delicatesă. O recompensă masticabilă mult rîvnită. Se dădea pe sub mînă. Ba chiar și acum există în Obor cîțiva comercianți care încearcă să limiteze cantitatea de șorici cumpărată de diferiți samsari care o revînd la botul calului pe la colțurile pieței. Și asta în condițiile în care, în preajma Crăciunului, șoriciul ajunge în galantare la prețuri prohibitive.

Dar nu tot șoriciul e la fel. Nimeni nu vrea bucăți de pe spate de acolo unde bați porcul și crede că îl scarpini (nu săriți, e doar o zicală, nu încurajez violența împotriva animalelor). Ăla e ciungă. Cel de pe burtă, care crapă imediat dacă nu dozezi bine pîrlitul, oferă cel mai bun echilibru între gust și consistență. El opune cea mai mică forță la masticare, aproape că se topește în gură. O altă variabilă importantă e rasa porcului. Bazna, Marele Alb, vietnamezul sau ibericul sînt de duzină. Mangalița rupe acum gura tîrgului. Apoi e musai să luăm în calcul tehnica de preparare. Cel fiert sau opărit e bleah. Cel pîrlit industrial sau cu butelia e, iarăși, de evitat. Signature dish-ul măcelarului e cel pîrlit cu măiestrie la foc de paie. Și e și mai bun dacă e cald, abia smuls de pe leșul lui Ghiță. „Mai proaspăt de atît nu se poate!”

Și acum vă rog să revedem întreaga scenă de la cîțiva metri depărtare. Cîțiva bărbați zdraveni, înglodiți, încurajați cu nițică țuică fiartă, dulce și aromată, spală cu perii și bureți cadavrul înnegrit al unui porc. Unul îl răzuiește cu lama neascuțită a cuțitului abia spălat de sînge (asomarea este excepție), altul îl curăță în urechi, unii se opintesc să desfacă unghia de pe „adidas”. Cîțiva copii se învîrt în jurul animalului sacrificat abia așteptînd să-l călărească într-un ritual ce încă dăinuie pentru ca, apoi, fiecare să stea cuminte la rînd ca să-și primească porția de șorici cald, ca niște pui hămesiți din cuibul unei zburătoare necrofage. De multe ori chiar înainte să vină rezultatele de la veterinar.

Iar tu, cel care privești scena, ești un turist englez însoțit de familie, venit în România pe urmele Prințului Charles. Vezi cîte un Dracula Park în fiecare ogradă. Ești îngrozit de barbarismul gastronomic. Te întorci între ceilalți „sir”-i și le spui că românii nu sînt mămăligari, ci șoricari. Noi traducem și adaptăm disfemismul și ne întrebăm de ce cred ăia că mîncăm șoareci. Arătăm, indignați, către Est. Nu noi, asiaticii mănîncă toate drăcoveniile pămîntului. Invocăm liliacul și pangolinul. Apoi le dăm peste nas occidentalilor cu tunelurile și laboratoarele din Bucegi.

Și asta pentru că nu sîntem în stare să identificăm și să respectăm diferențele culturale. Ceea ce nouă ne place, altora le pare dezgustător. Mîncarea cu care am crescut noi poate fi gunoiul altcuiva. Probabil că 90% din cei care se arată scîrbiți de un biftec tartar gustă fără vreo opreliște mentală din compoziția crudă pentru sarmale. Iar acolo nu e doar vită, e mai ales porc.

Totuși, lui Anthony Bourdain i-a plăcut. De fapt, a fost cam singura experiență ingurgitabilă din acel documentar dezastruos. A plecat de la tăierea porcului și beat, și îndestulat. Fericit. În restul filmărilor am arătat fix ca o oaie cu șorici. Proști și fuduli.

Între timp, sîrbii și maghiarii și-au asumat și promovat inversul oii cu șorici: porcul cu lînă. Adică Mangalița.

Cosmin Dragomir este jurnalist culinar, scrie la gastroart.ro. Recent a publicat volumul Curatorul de zacuscă, o antologie de texte gastronomice.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Ale lumii două fețe
Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat.
p 10 jpg
Unidimensionala banalitate
Dacă România l-a ales pe Iliescu președinte în 1990, de ce s-ar mai fi făcut vreodată alegeri?
29903084942 33e7aa40d1 c jpg
Despre conceptul de „rău” din perspectiva diverselor teorii filosofice
Răul metafizic precum și cel empiric sînt explicate prin patru mari tipuri de teorii.
32851415932 5b1b685b66 c jpg
Hater-ul de Internet și hater-ul sub acoperire
„Hater”-ul, o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri, care își găsește o personificare a anxietăților și nemulțumirii ca poetul muza, a existat dintotdeauna.
1024px Don Chepito witnessing a boxing match between a black man and a white man MET DP869355 jpg
„Să te dezlănțui într-un mod controlat” – interviu cu Cătălin MOROȘAN
„E foarte bine să-ți dezvolți furia, dar trebuie s-o folosești în mod controlat, pentru că nu poți să încalci regulile. Și în ring, și în viață sînt reguli de respectat.”
p 1 jpg
O structură limbică arhetipală sau în miezul răului
Un copil nu are niciodată părinții pe care-i visează, doar copiii fără părinți au părinți de vis.
p 14 Parintele Rusu cu familia jpg
A fi cu „etichetă”
Un grăunte de răutate adîncă, izvorîtă din crunta răzbunare și din trufia unui slujbaș plenipotent al statului, a schimbat pentru totdeauna biografia peste veacuri a părintelui Rusu Petre.
p 21 sus WC jpg
Cele două fețe ale sufletului
Oricît de mult ne-ar plăcea să fim doar buni n-o să ne iasă, vom produce suferință și dacă ne-am propus, și dacă nu.
p 21 jos jpg
Fețe-fețe ale răutății
Cred că răutatea are o grămadă de fețe, ceea ce o face, deseori, greu de identificat. Sau ușor de confundat.
Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.