Zidul practic și simbolic
„De cîte ori ridici un zid, gîndește-te la cei pe care-i lași afară“, zice undeva un personaj din Italo Calvino. Mie, însă, mi se pare că prima urgență cînd ridici un zid este să te gîndești la tine. Ce vrei să faci, de fapt? Te ajută? De cine vrei să te separi? Cu cine vrei să rămîi în interiorul zidurilor? Ce va face din tine zidul acesta? Apoi, este foarte important să nu ai iluzia statorniciei: toate zidurile din lume cad la un moment dat. Nu există zid etern. Ceea ce nu înseamnă că nu vor exista mereu ziduri. Observația unui studiu catalan pe care îl rezumăm în acest Dosar, că numărul de ziduri din interiorul UE a crescut, paradoxal, pe măsură ce Uniunea s-a integrat tot mai mult, are nu doar sensuri politice, ci și filozofice.
De fapt, de ce au zidurile așa o presă proastă? Pe de o parte, utilitatea lor este evidentă. Oamenii nu pot trăi într-o lume fără ziduri. Nevoile protecției și intimității, siguranța pe care ți-o dă proprietatea împrejmuită, delimitarea clară a spațiilor în funcție de propriile lor reguli – toate aceste motive ar trebui să facă din ziduri mai degrabă prietenii oamenilor și nu inamicii lor, căci ele contribuie la limpezirea unor raporturi sociale. Dar exact această limpezire irită pe mulți. Zidul consfințește o ordine, dar tocmai acea ordine e contestată. Astfel, pe de altă parte, idealul lumii fără ziduri continuă să seducă. Zidul este, în materialitatea lui, util, dar în simbolistica lui repugnă. Soarta zidurilor pare a fi aceea de a exista într-o permanentă tensiune între practic și simbolic. Oamenii au nevoie de ele, dar le și detestă. Oamenii le construiesc și tot oamenii le dărîmă.
Acest Dosar strînge texte despre ziduri legendare (Marele Zid chinezesc, Zidul Plîngerii, Zidul Berlinului) și despre ziduri la modă (zidul lui Trump, zidurile orașelor noastre). Ne-ar plăcea să știm că, după ce parcurge aceste pagini, cititorul dilematic va privi un pic altfel zidurile din jurul lui. Nu în ultimul rînd, menționăm că acest Dosar conține și o premieră culturală absolută: una dintre cele mai cunoscute poezii ale literaturii americane, „Mending wall“ de Robert Frost, apare pentru prima dată în traducere românească.
Ilustrație de Ion BARBU
