Zi-mi ce iei să iau şi eu
În ultimii ani s-a constatat că românii apelează din ce în ce mai des la automedicaţie. Se evită cabinetele medicale, în schimb se consumă mult mai multe medicamente cumpărate, nu raţional, după sfatul doctorului sau al unui specialist, ci, într-o veselie, după ureche sau la sfatul rudelor şi prietenilor. Înainte ca restricţionarea comercializării antibioticelor fără prescripţie medicală să se impună, situaţia era şi mai gravă, pentru că mentalitatea generală era că antibioticul se ia pentru absolut orice, considerat a fi un fel de panaceu. Restricţia la antibiotice nu a diminuat însă şi consumul de medicamente. Nu mai pot lua biseptol? Nu-i nimic, există pe piaţă zece alte produse care îi seamănă, doar că mai slabe, aşa-numitele OTC-uri, medicamentele comercializate fără prescripţie medicală. Iar cum farmaciile au fost invadate de foarte multe asemenea medicamente, cum mersul la doctor te sperie şi te dezamăgeşte, de cum te gîndeşti la el, cum bănuieşti tu cam ce ai şi cum, dacă nu ai o vecină, o mamă sau o prietenă, ai un calculator, iar în lumea virtuală n-au întîrziat să apară site-uri "vraci", unde îţi "plîngi" simptomele şi, ca premiu, primeşti soluţia, adică un nume de medicament (sau mai multe), românii au început să ia mult mai multe medicamente, fără să apeleze la doctor. Un sondaj naţional al Fundaţiei OZONE, derulat în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, a stabilit anul trecut că 73% din populaţia ţării recurge la automedicaţie. "Pentru o răceală românul nu se ducea nici înainte la doctor, nu se va duce nici acum... ideea este că noi dorim să punem accentul pe educarea lor, în ceea ce priveşte administrarea de medicamente." Preşedinta fundaţiei, Georgiana Grecu, îmi povesteşte că toată istoria OZONE a început acum doi ani, tocmai din această cauză. Automedicaţia fără educaţie. "Nu ne erijăm în rol de medic şi nu facem lobby pentru un anumit medicament. Nu spunem oamenilor ce să ia, le spunem cum să o facă. Adică în clipa cînd apelează la OTC-uri, să le ia în cunoştinţă de cauză. Să nu le ia după ureche, să citească prospectul, să ştie ce presupune faptul că ei îşi administrează singuri acel medicament." CARE ESTE ÎN PREZENT ATITUDINEA ROMÃNILOR FAŢĂ DE AUTOMEDICAŢIE? Statistica spune că situaţiile cele mai frecvente, în care populaţia României îşi administrează medicamente cu de la sine putere, sînt legate de durerile de cap, cele de gît, febră, stări de răceală şi gripă. "Prin programele pe care le derulăm, încercăm să le explicăm că în momentul cînd iau orice produs aparent banal - gen aspirină - este necesar să ceară sfatul farmacistului. Sau să îşi sune medicul de familie. Nu trebuie o programare la doctor, dar e necesar sfatul unui specialist. Pot apărea tot felul de reacţii şi alergii la compuşii medicamentului; este inutil şi periculos că iei două medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă... de asemenea, în cazul femeilor însărcinate sau al copiilor mici, poate exista întotdeauna un grad ridicat de risc, chiar dacă medicamentul este comercializat fără prescripţie medicală." CARE SÎNT, AŞADAR, PRIMII PAŞI ÎN AUTOMEDICAŢIA RAŢIONALĂ? Să întrebi farmacistul şi să citeşti prospectul. Să citeşti foarte bine contraindicaţiile şi, în cazul în care ai o nelămurire, să întrebi un specialist. "În primul proiect al fundaţiei s-a încercat educarea publicului în citirea prospectului. Oamenii ştiau în mare parte ce este un prospect, dar nu ştiau să-l citească." Ce e aia substanţă activă? Ce înseamnă efect advers? Oamenii citesc în special la ce e bun, pentru ce se administrează şi... data de expirare. Eventual preţul. De altfel, un alt studiu al fundaţiei relevă faptul că cel mai mult ne interesează capitolul "efecte pozitive". După aceea vin modul de administrare, preţul, dozajul, data expirării, iar "cînd nu se administrează" sau "efectele secundare"... atrag prea puţin atenţia. Pe ultimele locuri în clasamentul interesului unui consumator de OTC-uri stau: administrarea la copii şi efectul în timpul sarcinii. Campania de informare derulată anul acesta în licee - "am considerat că e bine să avem ca ţintă publicul tînăr, elevul de liceu care acum îşi formează comportamentul, începe să se desprindă de familie, nu se mai duce toată ziua la mama să ceară o aspirină" - a avut ca rezultat o nouă statistică: cei mai mulţi dintre elevi, 62%, iau medicamente sub îndrumarea părinţilor sau a buncilor, iar 36% au declarat că îşi autoadministrează medicamentele. Automedicaţia nu este însă un fenomen strict românesc. Apanaj al consumismului, procesul este în Uniunea Europeană, ca de altfel în tot restul lumii, în creştere. Majoritatea oamenilor recurg la automedicaţie şi din cauza unui mod de viaţă foarte alert şi aglomerat. Din cîte aveam să aflu, francezii, în special, se confruntă cu această problemă şi încearcă să o tempereze. Pentru orice banală durere se duc la farmacie, îşi cumpără o pungă de medicamente şi se îndoapă cu diferitele combinaţii pe care şi le fac singuri. "Noi am încercat să adaptăm aceste programe de educare, la nevoile şi problemele noastre care ţin de altă natură. La noi, este o acută lipsă de informaţie; apoi, e vorba de categoriile sociale defavorizate care preferă să ia medicamente după ureche pentru că au impresia că nu îşi permit să meargă la medic: cum să mă duc la doctor, că trebuie să îi dau bani? Pînă la urmă, părerea generală rămîne tot că, pînă la doctor, te mănîncă sfinţii. Aşa că mai bine mă duc la farmacie şi iau ceva ieftin, ceva ce ştiu eu că merge."
