Zet și… totul?

Dan POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
image

Am avut ocazia să verific acest lucru, artiștii sînt seismografele unei societăți. De fiecare dată cînd se strîng pungi de presiune în vintrele inconștientului colectiv, ei simt, le înregistrează vibrațiile și le anticipează explozia. Intuițiile artiștilor se manifestă de cele mai multe ori prin imagini obsesive care tot revin în prim-planul atenției lor precum niște stihii. Ele se manifestă ca niște subiecte ce se tot reîntorc și care nu par decît în parte că sînt personale.

Poate că pornesc de la cîteva istorii private, după cum vom vedea mai departe, dar nu sînt totalmente întemeiate de acestea. Arată mai degrabă ca niște descoperiri sau vise profetice. Și într-un anumit fel chiar sînt dezvăluiri ale unor substraturi interioare ce au o mai mare doză de adevăr decît orice plăsmuire. Acum negura războiului s-a așternut groasă ca un fundal bituminos. Efectul sufletesc este răvășitor, fiecare cută interioară capătă contururi caravaggialești. Paradoxal, depresiile dispar, prioritățile se rînduiesc, bolile se amînă, se dau jos măștile, bucuriile capătă serifuri nebănuite, haosul de afară e contrabalansat de claritate lăuntrică. Deunăzi vorbeam cu un amic poet despre efectul clarificator al tensiunii războiului și îl aud mormăind ca pentru sine, cu bărbia-n piept: da, dintotdeauna am crezut că viața în regim de confort e ultimul nivel de dificultate.

image

Dar să revenim la război și la însemnele lui. Pînă acum, scîrnăvia belicoasă a scuipat un semn. Z este ultima literă în alfabetul latin, nu și în cel grecesc, evident, unde ocupă locul 6. De ce a căzut pe ultimul loc în latină? Pentru că nu avea o mare folosință lexicală, iar romanii l-au pus pînă la urmă în alfabet din respect pentru greacă pe care o utilizau în tot imperiul mai ales cînd aveau de vorbit cu cei din provinciile estice sau cînd aveau de împărtășit subtilități sufletești personale. Pentru un roman școlit, greaca suna mai intim, era limba dragostei și a filosofiei. Astfel, există în imaginarul vorbitorilor de limbi neolatine reflexul de a trata semnul Z ca fiind un fel de final, un capăt. În filmul Z al lui Costa Gavras, despre un politician grec ce a fost asasinat, avem și varianta mai puțin funestă a lui Z. După crima politică, în toată Grecia apar graffiti-uri cu Z. Trimiterea e la verbul „a trăi“ la imperativ, „Ζei” (trăiește), ce se citește „Zi”. În alfabetul chirilic, Z ca sunet e desenat ca un fel de 3 sau un omega grecesc întors pe o parte. E a noua literă din alfabetul chirilic și varianta arhaică seamănă cu zeta grecesc.

image

Se pare că motivul pentru care a apărut semnul Z pe tehnica militară rusească ține de o anumită intenție de a identifica grupul de armată din Vest (de la zapad – vest). De ce nu au pus semnul obișnuit – 3? Probabil pentru a nu-l confunda cu numeralul arab. S-a folosit atunci grafia arhaică. Alegerea însemnării cu Z a armelor nu pare totuși să fi fost o activitate conștientă, ceea ce o face din perspectiva mea și mai relevantă.

Dacă ne uităm la cel mai vechi alfabet, cel fenician, observăm că semnul pentru sunetul Z, care în fonetică este o consoană fricativă dentală sonoră, este un fel de H întors pe o parte (sau două Z puse spate în spate) și care, mai tîrziu, în alfabetul ebraic devine un I cu o bară înclinată spre stînga ca un topor. De aici pornește un întreg șir de asociații prin care Z (Zayin) devine în ebraica Talmudului cuvîntul pentru „armă”. Există și o legendă în cultura cabalistă cum că literele s-ar fi prezentat în fața lui Hashem înaintea creației cerîndu-i să clădească lumea cu ajutorul lor. Litera Z, mai trufașă, spune că ea ar trebui să fie piatra unghiulară a creației deoarece ocupă un loc sfînt în ordinea alfabetului, locul 7. Hashem refuză, spunînd că nu se cuvine ca temelia să fie acordată unei litere ce trimite la război și zaveră. Dar oare chiar a refuzat? Poate că nu, vom vedea mai departe că există argumente cum că n-ar fi refuzat. Zayin are o și o istorie modernă amuzantă, după ce ebraica este redezgropată și devine limba statului Israel. Pe lîngă înțelesul de armă, el capătă în utilizarea comună și sensul de „pulă” și transformarea substantivului în verb, din „zayin” în „lezayen”, devine verbul „a fute”. Iată cum eros și thanatos dansează din nou și se exprimă și-n limbă, iar litera Z pare a avea din start o sonoritate marțială cu trimiteri machist-erotice. Arcurile zbîrnîie, armele zăngăne, bondarii zumzăie și natura înflorește.

image

O altă direcție de interpretare trimite la Z ca la un gest de însemnare, iar legenda lui Zorro e și ea la îndemîna noastră. Povestea se numește „The Curse of Capistrano” de Johnston McCulley și pune în scenă aventurile lui don Diego Vega zis și Zorro (vulpoi în spaniolă), haiduc-justițiar californian. Mare spadasin, el dejoacă tot soiul de planuri ale administrației nedrepte. Preferă să însemne dușmanii prin trei tăieturi făcute magistral în formă de Z. Lucrurile se leagă, una dintre cele mai influente povești de capă și spadă din secolul 20 preia un substrat mai vechi prin care Z este însemnul făcut de o armă, o inseminare haiducească.

image

Există și o lucrare de artă contemporană care duce mai departe această tradiție și care pune în scenă efectul de batjocorire a gestului lui Zorro. E vorba despre seria de lucrări ale artistului italian Maurizio Catellan – Z paintings (1996). Ele sînt o ironie la adresa lucrărilor lui Lucio Fontana – celebrele concepte spațiale –, fundaluri în care tușa minimalistă devine tăietură. La Fontana, totul e incizie verticală, niciodată orizontală, cel mult oblică. Iar Catellan vine și introduce intervenția orizontală și hohotul de rîs al „Vulpoiului” mascat. Cei care au văzut filmele cu Zorro știu că ceea ce frapa în atitudinea eroului era relaxarea cu care se duela, o sprezzatura ce se termina cu tăietura în formă de Z urmată de hohoteală. Ceva similar, doar că mai discursive, găsim doar la Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand.

Și jumătate de svastică

Cum am început prin a sugera că semnul acesta ce a căpătat acum impact global a fost anticipat în puterea lui de artiștii plastici, trebuie spus că mă gîndeam la un român – Gili Mocanu. Arta lui ce pare ermetică în primă instanță e, de fapt, o încercare directă de a lămuri o temă – impermanența lumii, o căutare a bazei ferme, țîțîna, arheul, miezul. Tema aceasta este atacată prin mai multe subiecte de-a lungul a mai bine de 25 de ani de activitate. Premisa subiacentă este că nu există instrument mai potrivit ca arta plastică în a dezlega misterul cifrului de mai sus. Nu cu filosofia, ci cu intuiția artistului plastic. Iar spațiul optim în care acest lucru se petrece va fi imaginea fixă, bidimensionalul, sediul imaginației ce a creat tot în ordinea suprastructurilor civilizaționale. Cum ar veni, back to the original drawing board.

image

Cuvîntul desenat sau pictat este luat la analiză, Gili intuind în lucrări mai vechi de prin 2005-2006 puterea unui alt compus fonemic, C și O, două sunete-imagini. O este sunetul rotund, perfect, vocala mirării în fața accidentului existențial. C este spargerea sunetului fără cusur, o fractură ce face cu putință vorbirea articulată. Fără acest C – accident ca o tuse obstructivă –, limbajul rostit nu ar fi avut sens. Vorbirea e instaurată de acest sughiț vocal. Iar CO este chiar particula lingvistică care exprimă legătura. Ce a devenit amuzant pe undeva prin decada 2010-2020 a fost că mai toate discursurile curatoriale începuseră să abunde în termeni precum co-creator, co-participare, co-dependență, colaborare. Insistența exasperantă a acestei cooperații artistice globale a fost pusă între paranteze doar de… COVID.

image

Concomitent cu subiectul CO care s-a lămurit ceva mai repede a apărut și un interes pentru semnul Z. Există și o istorie personală a artistului care își vede tatăl, contabil pedant, făcînd un semn la finalul fiecărui document, acel Z ce anula spațiul liber ca și cum scrisul ar avea oroare de vid și umplerea/anularea lui se consfințește prin floreta caligrafică a acelui Z final. Nu cruce, nu linie, Zet definitiv. Sigur, semnul avea îndreptățire contabilă, proteja documentele de eventuale falsificări, dar actul de anulare irevocabilă pare, pentru o fire sensibilă, un gest marțial, e un șoc, un fulger (alt Zet) care arde posibilitatea oricărei continuări. Zet e armă și moarte, și după el... nimic. De aici avem lucrarea de mai tîrziu „Zet and nothing”, scris în oglindă ca un mesaj îngropat invers, dar la vedere. Îl putem citi doar dacă ne sucim un pic privirea, în felul acesta privitorul resilabisește ca un copil o propoziție pe care, dacă ar fi citit-o normal, nu i-ar fi acordat atîta atenție.

image

Într-o lucrare din 2007, Gili observă că Zet-ul este și jumătate de svastică. Ca orice semn stihial, svastica a avut parte de o istorie recentă care a încărcat-o cu conotații oribile. Ea e totuși un semn vechi, care e încă foarte răspîndit în lumea indică. Brațul unei svastici e un Zet. În imaginarul inițial hindus, svastica este un însemn arhetipal al felului cum intersecția în unghi drept a crucii se poate transforma în mișcare și viață. Altfel spus, centrul labirintului este o cruce, un omphalos, un buric, un miez, intersecția unor diagonale. Centrul acela nu poate crea tot labirintul lumii decît dacă cele două linii perpendiculare sînt ajutate de mișcarea sugerată de secera unui Zet care va iniția vortexul vieții. Svastica e o imagine a lui Dumnezeu care exprimă direct posibilitatea mișcării cînd totul e nemișcare. Puterea acestui semn a fost simțită de multe ideologii, secera și ciocanul comunist sînt o svastică, semnul celor două chei ale Sfîntului Petru din heraldica papei e o svastică, nu mai vorbim de naziști. Îl observăm și-n gagul genial al lui Catellan – banana lipită cu scotch.

Gili nu rămîne doar aici și observă în continuare cum Zetul e și unirea diagonală a unor linii paralele. E ceva poetic în toate acestea, ca atunci cînd profesoara de matematică îi spunea în gimnaziu că două linii paralele se vor întîlni la infinit. Sau, mai precis, există paralelism între linii doar dacă ele se vor întîlni dincolo de timp, la infinit. Altfel, toate se întîlnesc în timp. Zet e deci și un semn al idealului, acel ceva ce nu poate exista undeva, cîndva. Lucrările din ultimii ani preiau și lecția compozițională a Zet-ului. De-a lungul operei sale, Gili a tot realizat reducții plastice minimaliste, ca-n seria „Orbirea”, unde culoarea era anulată și totul era redus la desen și clarobscur. Aici e vorba de o reducere la minimum minimorum compozițional, dat de acest semn arhetipal – Zet. Tablourile lui intitulate „Zet” vor fi monochrome, iar liniile compoziționale vor urma diagonalele formatului dreptunghiular. Diagonala e minimum de linie într-un dreptunghi, aproape că este primul gest logic, iar lucrările lui Gili intitulate „Zet” erau experimente picturale extreme în care desenul era doar o diagonală, iar pictura era dată la minimum monocrom.

image

După cum vedem, înțelegerea unui concept deschis cum e Zet funcționează nu neapărat logic, iar neînțelegerile sînt și ele creatoare de cultură și istorie (de cele mai multe ori nefastă). Ce trebuie subliniat în urma acestui lung excurs este că Z este o formă arhaică ce funcționează ca o cheie franceză care deschide foarte multe porți ale cunoașterii interioare. Înțelegerea lumii avansează și ea în zigzag, meandrele ei fiind exact plăsmuirea culturală în care trăim. Iată un exemplu de cum funcționează inconștientul cultural colectiv și ce repercusiuni are în manifestările artistice contemporane. Trebuie spus că, înainte de 24 februarie, una din intențiile galeriei pe care o conduc era să organizeze o expoziție care să se numească „Zet și nimic”. Cum Zet-ul a fost deturnat într-o manieră barbară, acest lucru nu mai e posibil, lucrările mai sus menționate vor trebui să aștepte zile mai puțin extreme.

Dan Popescu este galerist la H’Art Gallery.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Miliardarul Rinat Ahmetov FOTO EPA-EFE
Dezastrul suferit de Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean. Ce-a pierdut din cauza războiului
Războiul, pentru Rinat Ahmetov, precum și pentru întreaga Ucraină, a început în 2014 cu anexarea Crimeei și confiscarea unei părți din teritoriul Donbass-ului.
Iohannis îi îngroapă pe liberali
Monstrul de la Educaţie a plecat. În urma presiunii societăţii civile, Sorin Câmpeanu, una dintre cele mai mari catastrofe care s-au perindat în ultimii 32 de ani prin fruntea Educaţiei, şi au fost suficiente, a fost forţat să îşi dea demisia ca urmare a acuzaţiilor de plagiat la adresa sa.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Câți bărbați ar fi recrutat Moscova pentru războiul din Ucraina
Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a anunțat, marți, că peste 200.000 de rezerviști au fost încorporați.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.