Work in progress!

Cristi CHIVU
Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Work in progress! jpeg

Ziua Înfricoşatei Judecăţi ne-a prins anul acesta în Bucureşti. Fiind creştini de duminică, între orele 11 şi 12, am poposit la această sărbătoare terifiantă într-o biserică centrală. La predică, părintele a vituperat declamativ împotriva acestui veac păcătos, a ştiinţei şi tehnologiei care ne îndepărtează de „bunul Dumnezeu“, a PR-ului mundan care ne manipulează minţile. Apoi a trecut la lucruri serioase şi ne-a vorbit pe Do de sus despre chinurile iadului pregătite pentru cei păcătoşi, despre vămile văzduhului, despre diavoli cu furci adevărate care or să ne perpelească acolo la proţapul hadesian. Aporia noastră de după era: ori noi nu sîntem creştini, foarte probabil, ori el e afectat emoţional de PR-ul Sfîntului Duh. Pentru a risipi această evidență, după violenta înduhovnicire ne-am dus direct la o cîrciumioară, căci se cuvenea cu puţin mai mult vin să lămurim această aporie. Personajele simpozionului sînt descrise în funcţie de ce înseamnă pentru ei Înfricoşata Judecată: pentru Cristi (Cr.) – desluşirea tuturor aporiilor filozofale, pentru Ion (I) – sfîrşitul incertitudinii existenţiale, pentru Mihai (M.) – începutul simpozionului etern (syn împreună, pino a bea), pentru Clement (Cl.) – instaurarea dreptăţii.

Cr.: Dragii mei, ştiu că sînteţi indignaţi de predica părintelui şi vreţi să detaliaţi, dar n-o să vă las să bîrfiţi, pentru că, aşa cum aţi auzit, printre vămile alea ale văzdului una este cea a bîrfei! Mai mult, nu o să vorbim despre Dreapta Judecată, pentru că aia e treaba lui Dumnezeu, nimeni nu ştie cum va fi şi, în spirit de glumă, cred că şi Domnul încă mai lucrează la scenariu, supărat că noii sfinţi părinţi îi fură job-ul! Vin totuşi cu o temă care se leagă direct de această Judecată. Aşa că aş vrea să vorbim despre progres, material, duhovnicesc, despre evoluţie, puţin despre raportul ştiinţă-credinţă. Încep cu concluzia. Sfinţii Părinţi ai Bisericii s-au concentrat pe progresul duhovnicesc, pneumatiki proodos, nu pe cel material. Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre progresul existenţial al desăvîrşirii omului de a fi, la a fi bine şi frumos, la a fi pururea bine şi frumos (einai, eu einai, eu aei einai). Este vorba de acea epectază, cum o numeşte Grigorie al Nyssei, un progres din slavă în slavă, pentru că tot el ne spune: cine stă pe loc păcătuieşte.

I.: Etimologic, atît progressus, cît şi proodos înseamnă mergere înainte, ceea ce implică dezvoltarea ascendentă spre kreiton (pros kreitona), spre ceea ce e mai bun, cum spuneau filozofii antici elini şi părinţii Bisericii. Practic, pentru a vedea care este progresul adevărat, pe care trebuie să-l urmărim, trebuie să ştim ce este binele (to kalon). Dacă binele înseamnă, ceea ce spune Maxim, anume eu aei einai, atunci trebuie să dăm însemnătate progresului spiritual, dacă însă binele se reduce la dezvoltarea materială, atunci primordial este progresul material.

Cl.: Hai că ai început să vorbeşti ca popa, e drept, cu alte cuvinte, ticluite bine, nu bolovănoase ca ale lui, dar ideea pe care, prin PR-ul vostru popesc vetust, vrei să ne-o inculci, e aceeaşi. Adică acest antagonism inept între progresul material şi cel duhovnicesc. Vă informez, preanecucernicilor, că şi progresul material are la bază progresul spiritual, adică invenţii, idei, viziuni, toate spre binele omului, care este şi trup. Nu înţeleg această mentalitate tîmpă de a neglija trupul pentru progresul duhovnicesc.

M.: Eu cred că aici avem de-a face cu o recrudescenţă a vechilor idei eretice maniheiste care considerau hyle – materia rea, de fapt considerau că provenienţa răului este această hyle. Sfîntul Augustin vă combate şi pe voi, spunînd că nu trupul coruptibil a adus sufletul la păcat, ci invers, sufletul păcătos a făcut ca trupul să fie supus păcatului. Progresul material, descoperirile ştiinţei îi îndepărtează de Dumnezeu şi de Biserică doar pe cei care aveau o credinţă greşită, bazată pe frică şi superstiţii. Sînt unii care tremură de teamă ca nu cumva să vină ştiinţa să le infirme credinţa. Credincioşilor adevăraţi nu le este frică de ştiinţă, pentru că Dumnezeu este cel care dă orice ştiinţă; nu aşa grăiaţi voi altădată?

Cl.: Exact, nu spuneaţi voi, cu citate din Sfinţii Părinţi, parcă Vasile cel Mare, că Dumnezeu nu ne-a descoperit toate lucrurile, astfel încît mintea să exerseze să caute toate adevărurile? Deci El ne invită la ştiinţă. Crede şi nu cerceta e o butadă ieftină a comuniştilor. Cum se face că adevăraţii oameni de ştiinţă cred în Dumnezeu? Dar să crezi cu adevărat în El înseamnă din cînd în cînd să te mai îndoieşti puţin de el, altfel e credinţă falsă!

I.: Nu vă contrazic. Între paranteze, chiar cred că îi place uneori să ne îndoim de El! N-aş vrea însă să facem confuzie între modul de teologhisire de astăzi şi cel al Părinţilor Bisericii, referitor la acest subiect. Şi vă dau un exemplu: cît scandal, cîtă sminteală a produs şi produce teoria evoluţiei a lui Darwin. Cu siguranţă, sînt lucruri de neacceptat în teoriile lui, cum ar fi evoluţia omului din maimuţă, deşi acestea au fost expuse vădit mai mult de către urmaşii lui, dar este evident pentru orice om logic că lumea a avut şi are o evoluţie. Nu a fost creată perfectă, ci spre perfecţiune. Această evoluţie nu este exclusă de marii teologi ai Bisericii pe care ar trebui să-i urmăm. Grigorie al Nyssei vorbeşte despre creaţia continuă a lumii, ca una ce este în permanenţă în procesul creaţiei (pantote ktizesthai). Aceasta implică şi calea evolutivă a universului şi a omului. Lumea şi istoria sînt într-o dinamică, aş spune, nemărginită. Teologic, lucrurile sînt clare, pentru că după teologul de mai sus numai Dumnezeu cel în Treime, necreat fiind, nu evoluează, pentru că este în totalitate desăvîrşit, în timp ce lumea şi omul, încă de la creaţia lor, au început calea evoluţiei şi a desăvîrşirii, o cale fără sfîrşit.

M.: Prea filozofic pentru mine, dar am reţinut ideea principală. Eu zic că ştiinţa ar trebui, pe de-o parte, să renunţe la infatuarea sa şi să accepte că fără un începător nu exista nici un început, iar acest început al celor ce sînt este negreşit Dumnezeu. Degeaba spui despre Big Bang, fără să spui cine l-a produs. Mai mult, vorbeşti despre foton, iar Scriptura scrie că Dumnezeu este lumină. Sau ne minunăm de alcătuirea şi coerenţa organică a corpului omenesc, dar nu tragem concluzia logică că numai o minte supremă putea face o astfel de alcătuire. Asta nu mai e ştiinţă, e neştiinţă. Pe de altă parte, teologia trebuie să iasă din închistarea ei şi să nu se mai teamă de ştiinţă, că aceasta este de la Dumnezeu. Ar fi bine să-i educe ştiințific pe credincioşi să nu mai creadă orbeşte, ci argumentat, chiar şi atunci cînd este ceva dincolo de argument. Şi aia e o ştiinţă. Cred că ar trebui făcut un sondaj să vedem cîţi credincioşi ar rămîne dacă, presupunînd prin absurd, s-ar demonstra ştiinţific că nu există Dumnezeu? Eu zic că… mulţi!

Cr.: Am înţeles noima; aşa e, credincioşilor nu ar trebui să le mai fie frică, pe Dumnezeu nu ni-l ia nimeni, e acolo, peste tot şi ne aşteaptă la El. Şi, da, bine ar fi ca teologii noştri să ne întoarcă la modul de teologhisire al Sfinţilor Părinţi, cărora nu le era frică de ştiinţă. Şi că tot s-a vorbit mult despre Nyssan, aş adăuga că a fost un progresist nu numai în cele ale teologiei ştiinţifice, ci şi în problemele sociale ale epocii. Astfel, deşi în vremea aceea predomina opinia lui Aristotel că sclavia este o lege naturală, care confirma filozofic regimul sclaviei, el a condamnat cu o rară asprime acest regim, explicînd că Dumnezeu a creat firea omenească liberă şi cu liber arbitru, şi de aceea toţi oamenii sînt egali. „Cum poţi să te trufeşti, spunînd că eşti stăpînul oamenilor, cîtă vreme eşti egal cu semenul tău?“ –întreba el în secolul al VI-lea şi, atenţie, aceste idei erau mai mult decît progresiste atunci. Cine dintre partizanii înflăcăraţi ai egalităţii oamenilor, prefăcîndu-se sau nu, nu ar fi invidios pe aceste cuvinte care s-au spus acum atîtea secole?

I.: Deci, dragii mei sympotes, conchid eu: Dumnezeu cel adevărat, cel care nu poate fi cuprins de sondajul lui Mihai, este izvorul întregii ştiinţe. El este cel care a sădit în om dorinţa de a şti, de aceea nu există nici o opoziţie între ştiinţa adevărată şi teologia adevărată.

Astfel, am săvîrşit simpozionul nostru ştiintific despre ştiinţă şi teologie. Ne-am dus fiecare la casa lui, cugetînd la evoluţia lumii şi a omului către cer nou şi pămînt nou. Work in progress!

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. IV, ed. bilingvă (traducere, note, introducere), ed. Gîndul Aprins, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Emmanuel Macron FOTO Profimedia
Mizele deciziei prin care Franța a recunoscut Palestina și de ce România nu are o poziție fermă. Analist: „Exista o decizie pe care azi România o nuanțează"
Decizia Franței de recunoaștere a statului palestinian are la bază mai multe motive ce țin de pozitionarea țării la nivel global. Din aceleași motive, România trebuie sǎ păstreze un ton neutru, potrivit experților.
pictura maica domnului aripi jpg
Postul Adormirii Maicii Domnului începe cu o zi mai devreme în 2025. Regulile de care credincioșii țin cont în această perioadă
Postul Adormirii Maicii Domnului se numără printre cele mai importante sărbători românești. Și cum acest eveniment creștin se apropie, iată câteva lucruri importante de care credincioșii trebuie să țină cont.
Biarezina  Бярэзіна (V  Adam, 1801 50) jpg
De ce a fost Rusia imposibil de cucerit de-a lungul istoriei. Secretele invincibilității rusești în fața oricărei armate
Rusia s-a transformat într-un adevărat iad pentru toate armatele care au încercat să o cucerească. Nici cei mai geniali generali cu cele mai bune armate nu au reușit să invadeze cu succes această țară din Estul Europei. Specialiștii au găsit și secretul invicibilității rusești.
Schimb de focuri Cambodgia Thailanda 2 FOTO EPA EFE jpg
Conflictul reaprins între Thailanda și Cambodgia pune față în față doi adversari inegali. Cât de puternice sunt armatele lor
Conflictul izbucnit la granița dintre Thailanda și Cambodgia opune un aliat vechi și experimentat al Statelor Unite unei țări cu o forță armată relativ tânără, care are în schimb legături strânse cu China, relatează CNN.
Execution of Louis XVI jpg
Cea mai modernă și periculoasă formă de dictatură din istorie. Cum a folosit psihologia maselor pentru a domina și a ucide
Revoluțiile populare, născute mai ales din frustrare și disperare, aduc de cele mai multe ori la putere tirani. Exemplele în istorie sunt multiple, majoritatea revoluțiilor populare având ca obiectiv înlăturarea opresiunii sau a inechității transformându-se în tiranii sângeroase, mult mai opresive.
Burj Khalifa din Dubai cea mai înaltă clădire din lume Foto Wander On dms jpg
Cursa către cer. Topul metropolelor cu cei mai mulți și înalți zgârie-nori din lume. Skyline-uri spectaculoase care sfidează gravitația
Cine domină cerul lumii? Descoperă orașele cu cei mai mulți zgârie-nori și skyline-uri spectaculoase care sfidează gravitația.
Eclipsă totală de Soare Foto JHU Hub Johns Hopkins University dms jpg
Eclipsa totală unică din 2027, un spectacol cosmic ce nu se va mai repeta în viețile noastre. Cum și unde să trăiești noaptea în plină zi
Pe 2 august 2027, vei putea vedea una dintre cele mai lungi eclipse totale de Soare din ultimele secole. Află unde și cum să o urmărești pentru o experiență unică!
lingouri
Cum investesc românii pe piețele globale comparativ cu vecinii din regiune
Investitorii din România și din Europa Centrală și de Est manifestă un interes tot mai mare pentru piețele internaționale, impulsionați de oportunitățile tot mai accesibile și atractive de pe bursele globale.
Oradea Foto Primăria Oradea jpg
Orașul comparat adesea cu Viena, pus la îndoială de localnici. „Devine Cluj-Napoca la prețurile imobilelor și chiriilor”
Oradea s-a dezvoltat în ultimii ani datorită investițiilor private și a fondurilor europene și este adesea comparat de turiști cu Viena, datorită centrului său istoric. Localnicii sunt însă mai rezervați în a aprecia municipiul din nord-vestul României.