Web 2.0 în război

Publicat în Dilema Veche nr. 172 din 26 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pînă prin 2001, Internetul era parcă o ficţiune. În ciuda popularităţii sale, în relatările mass-media era dezbătut ca un proces încă subteran, ca o promisiune pe cale de a se îndeplini, un fenomen greu de surprins, deseori rezervor de spaime şi de temeri pentru viitor - hackeri, viruşi, pedofili ce stau la pîndă în camerele de chat, Internetul care dă dependenţă, Internetul care împiedică dezvoltarea capacităţii de socializare a adolescenţilor, Internetul care imbecilizează sau Internetul ce corupe moralitatea prin milioanele de site-uri pornografice, Internetul ce facilitează acţiunile teroriste etc. Concomitent, mass-media construia un Internet cu pretenţii utopice, ce va aduce pe tavă noi forme de angajament politic sau civic, noi forme de solidaritate, ori va deveni fundamentul unei extinderi a lumii culturale şi ştiinţifice. Majoritatea discuţiilor se refereau la ce va fi, la ce se aşteaptă, cum va evolua Internetul, de parcă Internetul "adevărat" încă nu exista şi abia viitorului îi revenea sarcina întruchipării "realului" Internet. Eşecul marilor investiţii în dotcomuri, portaluri şi tehnologie de la sfîrşitul anilor ’90 s-a datorat poate şi acestui orizont puternic, dar vag, de aşteptări, generat de discursul futurist al mass-media. Un alt exemplu de ficţionalizare: Internetul era descris frecvent şi în orice context ca "cyberspaţiu". Termenul a devenit acum atît de comun, încît nimeni nu se mai gîndeşte că el provine din romanul lui William Gibson, Neuromancer, apărut în 1984, în care era descris spaţiul virtual al "matrix", tărîmul în care se desfăşoară majoritatea romanelor scriitorului. E o mare distanţă astăzi între imensul spaţiu comercial oferit de Internet şi sensul originar al termenului de "cyberspaţiu". După anul 2000, cel mai important fenomen petrecut pe web a fost dezvoltarea foarte rapidă şi la dimensiuni nemaiîntîlnite a reţelelor sociale - prin intermediul unor tehnologii precum forumurile, blogurile, site-urile wiki, experimentele, RSS feed, podcast; acestea au născut o suită de speranţe, mai realiste, şi o nouă concepţie despre fenomenele Internetului. În acelaşi timp, s-a spart şi balonul de săpun al marilor proiecte investiţionale. În 2004, a apărut conceptul de "web 2.0", inventat de Tim O’Reilly. Nu exista încă o definiţie acceptată de o majoritate a cercetătorilor şi dezvoltatorilor web şi sînt destule voci puternice care neagă validitatea conceptului - mai ales cînd vine vorba de dezvoltări tehnologice. Numai că "web 2.0" este mai degrabă un concept de analizat din punct de vedere sociologic. Înainte de orice, "web 2.0" dă seama de o mutaţie persistentă pe web: indivizii sînt cei ce ocupă centrul scenei. Utilizatorul de Internet nu mai este doar consumator, este şi vînzător, dezvoltator, designer, furnizor de conţinut, creator. Interacţiunile se petrec din ce în ce mai mult între indivizi şi din ce în ce mai puţin între indivizi şi entităţi colective - companii, instituţii, stat. Modelul interacţiunilor sociale de tip "web 2.0" a depăşit graniţele convenţionale ale Internetului sau poate că Internetul însuşi a pătruns în viaţă, modificînd tipare comportamentale, felul în care se iau deciziile, felul în care construim strategii sau ne raportăm la semenii noştri. Există domenii în afaceri, media, învăţămînt, cultură a căror dezvoltare nici nu mai poate fi înţeleasă fără recursul la conceptul de "web 2.0", după cum există şi efecte perverse ample ale acestei noi paradigme. Un exemplu îl furnizează un articol recent apărut în Policy Review, intitulat "War 2.0", în care autorul, Thomas Rid, discută felul în care web-ul a modificat abordarea războiului şi a "managementului violenţei" în ultimii ani. El trasează o serie de analogii între dezvoltarea web a ultimilor ani şi formele noi pe care le ia războiul sau organizarea insurgenţilor din Irak. Iniţiativa şi inovaţiile provin de la grupuri mici sau de la nivelurile inferioare de management ale organizaţiilor ("fie că e vorba de Google, al-Qaeda sau armata SUA"). Manualele de tactică şi instrucţie militară se compun acum pe baza sugestiilor multiple de pe Internet şi prin contribuţia permanentă a celor cărora li se adresează - într-un mod analog felului în care se scriu site-urile wiki. Modelul aplicaţiilor open standards e preluat în modul "participativ" în care se creează reţetele de explozibil improvizat sau în felul în care se pun la punct noi tactici de asalt, de pildă. Coordonarea acţiunilor este înlocuită de "sindicalizare", preluarea liberă a informaţiilor şi eliminarea controlului asupra acţiunilor individuale. În ansamblu, preluarea tiparelor organizaţionale, născute de dezvoltarea Internetului, de către insurgenţii irakieni, posibilitatea de a recruta eficient adepţi şi de a difuza manuale de instrucţie permanent actualizate, eficienţa propagandei pe Internet reprezintă una dintre cele mai mari dificultăţi şi provocări cu care se confruntă astăzi armata americană în Irak. Problema pe care a avut-o de la începutul conflictului din Irak armata americană - sugerează autorul - este aceea a adoptării unui model anterior "web 2.0". Era vorba de acel impuls al investiţiilor în tehnologie cu care s-au confruntat companiile la sfîrşitul anilor ’90. Scopul a fost de a diminua rolul greşelii umane. Accentul ar fi trebuit să cadă, în loc de "senzorii pentru lunetişti" pe ceea ce Rid numeşte "networking-centric operation" şi pe luarea în considerare a unui element fundamental al războiului contemporan: resursele inamicului de a folosi mijloace asimetrice de luptă şi semnificaţia interacţiunii umane şi a contactului social. "La fel cum multe afaceri în această epocă digitală nu au putut aduce profit, forţa computerizată nu a putut aduce victoria." În decembrie 2006, armata americană a tăiat drastic bugetul pentru programul "Future Combat System". În aceeaşi lună - spune Thomas Rid -, a apărut prima publicaţie, după două decenii, editată de armată, despre contrainsurgenţă. Autorul ei comandă acum trupele americane din Irak.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.