Walt Disney: magician, manager, moralist

Dana DUMA
Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Walt Disney: magician, manager, moralist jpeg

Una dintre cele mai vechi amintiri ale regizorului  Roman Polan­ski reînvie una dintre puținele zile fericite petrecute în timpul Războiului. Rămas singur după ce părinții i-au fost trimiși de naziști în lagăr, el a rătăcit luni întregi pe străzile ghetoului din Cracovia, unde a descoperit, într-o pubelă, bucăți de peliculă din filmul lui Disney din 1937, Al­bă-ca-Zăpada. Bucuria descoperirii  i‑a re­­sti­tuit pentru scurt timp sentimentul aso­ciat de obicei cu peliculele „marelui Walt“: acea siguranță afectivă a copilăriei întreținută (și) cu ajutorul desenelor a­ni­mate.

Fie duși de mînă de părinți la cinema să le vedem, fie că le-am privit pe un mic ecran acasă, primele scurtmetraje și lungmetraje Disney de care ne amintim lasă loc unor flash-uri de fericire ca acela evocat de Polanski, pe care numai de sentimentalism nu-l putem suspecta. Aici, la nivelul acestui prim contact cu lumea creată de părintele lui Mickey Mouse şi al industriei de animație, se confirmă reușita strategiei lui de creație și de marketing.

Fără să pună prea mult la inimă că unii l-au numit „un Rafael al prostului gust“ şi l-au condamnat pentru viziunea dulceagă asupra „Visului american“, Disney a ales să se adreseze clasei mijlocii pe înțelesul ei, să livreze optimism, atît de necesar în epoca marii crize economice (1929-1933), în timpul Războiului și, desigur, și după încheierea acestuia. Aşa cum observa George Littera, „seria cu Mickey Mouse, începută înainte de 1930, propune un personaj familiar, o imagine tonică a ingeniozităţii, a voinţei de a birui adversităţile vieţii, a optimismului candid (…), viziune care poate fi acceptată dacă ignorăm că şoricelul mai apare şi ca o emblematizare a americanului din middle class“ (în Istoria filmului universal 1895-1945, p. 245).

Conștient de avantajele serializării producției, de șansa ca publicul să se atașeze de personajele cu profil inconfundabil reluate de la un film la altul, Disney a adăugat ofertei sale atracția unor impecabile numere cîntate și dansate, incluse în toate filmele. Mesajele educative (judecate ca nesuferit de povățuitoare de unii) deveneau mai ușor acceptate în forma aceasta ludică.

Dacă stilul grafic al producțiilor disneyene a fost criticat pentru estetica lui de carte poştală, la limita kitsch-ului, producătorul de geniu argumenta că banalitatea desenelor este compensată de tuşa afectuoasă: linia este mereu rotunjită (definind „stilul în O“, al preferinţei pentru cerc şi elipsă), iar formele, amintind în general de fizionomia copiilor foarte mici, declanşează în spectator empatia. Calitatea şi abundenţa gagurilor incluse în serialele disneyene asigură, de asemenea, ataşamentul şi fidelitatea unui segment uriaş al publicului american şi de pretutindeni, de ieri și de azi.

Stilul producțiilor Disney comunică eficient o viziune asupra lumii care îl definește foarte bine  pe magicianul-antreprenor. Influența recunoscută a apartenenței sale la ordinul masonic De Molay (căruia i s-a alăturat la 20 de ani) l-a făcut să-și asume, de bunăvoie, misiunea didactică de a promova constant precepte morale dragi Americii puritane. Cele şapte virtuţi cardinale elogiate prin filmele disneyene sînt: 1) iubirea faţă de părinţi; 2) reverenţa în faţa lucrurilor sfinte; 3) politeţea; 4) camaraderia; 5) fidelitatea; 6) curăţenia (la propriu şi la figurat); 7) patriotismul.

Toate filmele includ, în episoade amuzante sau aventuroase, o „morală“ care elogiază aceste virtuţi. Poate că tocmai pentru că Mickey Mouse a fost ales cel mai adesea avocatul acestor virtuţi, el a şi devenit destul de repede mai puţin simpatizat decît ceilalţi eroi ai serialului său, Donald Duck sau Goofy. Cînd Donald a devenit preferatul publicului, Disney nu a ezitat să-l folosească în propaganda antinazistă după intrarea SUA în război. În Donald Duck Army Ranger (1944), răţoiul ţîfnos e trimis în misiune pe frontul antifascist, la fel ca în super-amuzantul Der Führer’s Face (1943), în care satira la adresa lui Hitler aduce aminte de cele mai bune scene din Dictatorul (1940), genialul pamflet anti-Hitler al lui Chaplin.

Nemulţumirile faţă de didacticismul mesajelor educative din seria Mickey Mouse, dar şi faţă de estetica de cartolină a graficii, au apărut chiar în interiorul studioului, unde în 1941 s-a declanşat o grevă, urmată de plecarea greviştilor, care au fondat o companie concurentă, United Production of America, unde se promovau principii opuse producției Disney. Stilul „în O“ a fost acolo înlocuit cu „stilul în I“, epurat de ornamente, iar repertoriul de teme se adresa mai degrabă adulților. Nașterea unei reacții estetice înnoitoare este, indirect, un alt merit al lui Walt Disney, care i-a provocat pe cei formați la studioul său să experimenteze alte forme ale animației și să lupte pentru recunoașterea ei ca artă.

Disney a luptat pentru consolidarea pre­stigiului studioului și cu ajutorul lung­me­trajelor, a căror perfecţiune formală și optimism seduceau publicul și criticii. După enormul succes global cu Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici (1937), alte incursiuni în lumi descrise cu simţul fabulosului şi cu mult fast au venit să confirme reputaţia „magicianului“: Pinocchio (1940), Fantasia (1940), Dumbo (1941), Bambi (1942) sau Trei cavaleri (1945). La Disney s-a realizat şi primul film de animaţie în Cinemascop, celebrul Doamna şi vagabondul (1955), un  musical cu scene antologice, și Frumoasa din pădurea adormită (1958), primul lungmetraj de animație pe peliculă de 70 mm în Super Technirama şi cu sunet stereofonic.

Opera sa, devenită model pentru producţia de masă şi de serie, înnobilată de pasiunea  arzătoare pentru muzica clasică, este, de fapt, puțin cunoscută în România și judecată în termeni maniheiști. Se crede că numeroasele Oscaruri îi legitimează în principal valoarea. Dar Disney a fost legitimat ca artist și de selectarea unor desene din filmele lui în mari muzee ale lumii, precum celebrul Muzeu de Artă Modernă din New York, sau de primirea titlului de doctor honoris causa al Universităţii Yale (1938).

Lăudat de mari cineaști ca Chaplin și Eisenstein, el a fost omagiat și de cel mai celebru animator de la noi, Ion Popescu Gopo, care i-a vizitat studiourile. Textul scris de el cu ocazia morţii marelui Walt (publicat în 1967, în catalogul festivalului de la Annecy) analizează în profunzime  natura acestui fenomen: „Walt Disney adună cei mai buni desenatori din lume, creează o uzină în maniera lui Ford şi aplică diviziunea muncii artistice. Această diviziune determină eşecul sau succesul filmelor lui Disney. Desenatorii săi devin specialişti. Unii ştiu perfect să deseneze capete sau să redea expresii, alţii se pricep să redea atitudinea şi mişcările corpului, alţii desenează pliul veşmintelor, colorează, fabrică decorurile…

Vom vedea mereu filmele sale, îi vom vedea pe Pluto, Mickey şi Donald, căci desenatorii care le-au dat viaţă continuă să lucreze, studioul întreg funcţionează şi încă va funcţiona o sută de ani. Marea uzină funcţionează, dar Magicianul a  murit“.

Gopo a anticipat supraviețuirea studioului Disney și a brand-ului asociat cu însăși ideea de cinema de animație. Sau – și mai precis – ideea de calitate a unei producții de animație care integrează cele mai noi tehnologii și tendințe culturale dominante.

Dana Duma este critic și istoric de film și predă istoria şi estetica filmului la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.