Vom trăi mai bine în 2010?
Dacă aş fi nevoită să fac o listă cu cele mai bune lucruri care s-au întîmplat în România anul acesta, nu aş şti ce să spun. Fie aş fi acuzată de nepăsare (asta pentru că lista mea ar sfîrşi goală, în ciuda faptului că unii ar încerca să mă convingă că au fost şi evenimente de bine), fie de pesimism, pentru că nu aş mai conteni cu lucrurile negative care, se pare, au primat.
Dacă aş fi nevoită să fac o listă cu cele mai bune lucruri care s-au întîmplat în România anul acesta, nu aş şti ce să spun. Fie aş fi acuzată de nepăsare (asta pentru că lista mea ar sfîrşi goală, în ciuda faptului că unii ar încerca să mă convingă că au fost şi evenimente de bine), fie de pesimism, pentru că nu aş mai conteni cu lucrurile negative care, se pare, au primat.
Trece un an de criză totală, fără sorţi de izbîndă. Nici nu apucă un ministru să se instaleze, că încep discuţiile despre „greaua moştenire“ pe care a fost nevoit să o preia şi, evident, din această cauză trebuie modificat sistemul. Se schimbă ministrul o dată la două luni, se schimbă şi tactica de lucru, fără nici o rezolvare firească şi raţională a problemelor deja existente. Parcă am fi predispuşi spre a complica sau ignora o situaţie, în loc să o rezolvăm. Circul politic şi mediatic, răsturnările de situaţie, iţele şi intrigile dintre politicieni au părut să primeze în faţa crizei economice şi a dezechilibrelor provocate de aceasta. Cum spune unul dintre colaboratorii acestui dosar, un englez care trăieşte de mult timp în România, politicienii noştri sînt mai interesaţi de bunăstarea grupului pe care îl reprezintă şi din care fac parte, decît de soluţiile care ar putea clarifica şi rezolva problemele vitale. A fost un an în care ne-am jucat de-a guvernul şi preşedintele: ba am avut guvern, ba l-am dizolvat. Am ales un preşedinte, dar, peste noapte, s-a sucit roata şi a fost desemnat contracandidatul. Parcă circul din ultimul an (o spun cu ironie, dar şi cu părere de rău) a fost unul dintre cele mai nostime şi, zău, dacă după atîta criză, deprecieri, măsuri de urgenţă, şomaj, disponibilizări etc. nu meritam şi noi un moment de amuzament. Care ne-a fost prezentat din plin, cu toată artileria de rigoare: s-au împărţit pumni care de fapt erau palme şi nici măcar, s-au făcut donaţii care s-au dorit a fi mită sau viceversa, au ieşit la iveală întîlniri la ceas de noapte, care au fost, de fapt, vizite de curtoazie la un suc etc.
Mult a fost, puţin a rămas şi începe 2010! Acum avem preşedinte, un guvern desemnat şi nu ne rămîne decît să vedem cîte dintre promisiunile făcute vor fi respectate, sperînd că nu va mai apărea prea curînd vreo casetă sau vreo scenă compromiţătoare care să ne distragă atenţia. Deşi, la ce haz iscă, una la cîteva luni ne-ar mai descreţi frunţile... Pentru cine mai are răbdare de aşa ceva. În aşteptarea unui nou an, am invitat cîteva persoane să traseze scenarii, să analizeze, să ne spună la ce ar trebui să ne aşteptăm. Dacă în opiniile lor predomină optimismul sau pesimismul, dacă în 2010 vom trăi... bine sau nu, veţi afla doar citind dosarul de faţă. În rest, pentru opinii, impresii, comentarii ne vedem în 2010!
