„Vom ști mai bine data viitoare”

Publicat în Dilema Veche nr. 1001 din 15 iunie – 21 iunie 2023
Clouds of Sils Maria
Clouds of Sils Maria

„Trebuie să fi existat un moment la început, în care am fi putut spune nu. Cumva l-am ratat. Ei bine, vom ști mai bine data viitoare” (Rosencrantz & Guildenstern Are Dead, 1990, r. Tom Stoppard). Interpretat de către Tim Roth, personajul Guildenstern, în dialog cu Rosencrantz (Gary Oldman), are o ultimă revelație înainte de momentul spînzurătorii – în absurditatea sa existențială, Guildenstern tratează regretul în cel mai optimist mod, asigurînd intrinsec existența unui viitor: vom ști mai bine data viitoare

În cinema, manifestarea dramaturgică a regretului (în sensul său universal) este inevitabil subordonată unor momente narative dramatice ce schimbă întreg parcursul personajelor, momente ce sînt în relație directă cu teme precum vina, eșecul, pierderea, neîmplinirea. Regretul, fie el unul singular și intim, fie unul colectiv și cu ecouri socio-politice (sau unul ce le cuprinde pe toate), este reprezentat într-o mulțime de filme de toate genurile și convențiile ce expun dramele unor personaje și modul în care viața merge mai departe, cu sau fără ele. În 1993 se lansează primul film din seria Trois Couleurs (Bleu) al lui Krzysztof Kieslowski ce tratează regretul în convenție clasică, ca pe un vid absolut: protagonista Julie (interpretată de Juliette Binoche) se confruntă cu pierderea soțului și a copilului într-un accident de mașină. Cinema-ul lui Kieslowski reușește să provoace spectatorului trăiri cu adevărat senzoriale, pornind de la o poveste ce explorează pierderea în cea mai profundă formă a sa. Printr-un cinema poetic și eseistic, cineastul David Lowery explorează tema regretului absolut prin același tip de eveniment tragic în A Ghost Story (2017): personajul M. (interpretat de Rooney Mara) este nevoit să traverseze toate etapele necesare pentru a accepta moartea soțului C. (interpretat de Casey Affleck). Lowery plusează și pe un soi de regret activ prin reîntoarcerea eternă a spiritului lui C. acasă, încercînd să fie alături de soția sa în procesul de vindecare. Similar se va întîmpla și în cazul unor filme precum Magnolia (P.T. Anderson, 1999) sau Manchester by the Sea (Kenneth Lonergan, 2016), în timp ce Ken Loach în I, Daniel Blake (2016) sau Sorry We Missed You (2019), deși prin prisma unor povești singulare, explorează un tip de regret colectiv, cu ecouri social-politice puternice – în toate aceste cazuri există trei stadii inevitabile: elementul dramatic declanșator ce instalează regretul, depășirea sau înfruntarea sa (în formă activă sau pasivă) și, în final, găsirea acelui closure care duce povestea personajelor mai departe, dincolo de cea redată pe ecran. 

Clouds of Sils Maria (Olivier Assayas, 2014) și Aftersun (Charlotte Wells, 2022) sînt două povești în registre diferite care explorează un tip de regret nostalgic și aduc în atenție problematica identității. Coming-of-age (maturizarea personajelor) este elementul ce leagă aceste povești, fie el unul clasic în Aftersun – fetița Sophie în oglindă cu adulta Sophie și parcursul amîndurora către cunoașterea exteriorului, urmat de propria cunoaștere, fie unul post-coming-of-age în Clouds of Sils Maria – Maria Enders, o actriță consacrată, dar într-un con de umbră, se confruntă cu un nou tip de autocunoaștere, căutînd să-și retrăiască tinerețea pe care o va proiecta în femeile din jurul ei. Ambele pelicule concentrează tematica regretului, a eșecului și a unui tip de regăsire cu sinele într-un univers închis și sigur, care începe brusc să se dilate și să capete noi valențe – atît în resort-ul din vacanța în Turcia la Wells – Sophie rememorează și recompune regretul –, cît și în văile din Sils Maria la Assayas – Maria încearcă să se deblocheze din propriul trecut încă activ. 

Sils Maria este locul în care actrița Maria Enders (interpretată magistral de Juliette Binoche) se va retrage (într-o formă nietzscheeană, alocîndu-și timp pentru studiul personajului) în scopul pregătirii sale pentru un nou rol, proces pe care îl va traversa alături de asistenta sa Val (interpretată de Kristen Stewart). În urmă cu 20 de ani, Maria Enders debutează senzațional în piesa de teatru Maloja Snake, interpretînd rolul tinerei Sigrid într-o poveste ce urmărește relația de dragoste a acesteia cu o femeie vulnerabilă, Helena, pe care o va părăsi, decizie ce va conduce către suicidul Helenei. În prezent, Mariei i se oferă rolul Helenei, pe care îl va accepta cu tot cu propriile nesiguranțe și frici.

În ciuda intervențiilor pregnante pe care Assayas le subliniază prin secvențe ce ies din convenția filmică (de la colorizare la montaj și muzică întrebuințate nejustificat, printr-o stilistică paradoxală: atît poetică și estetizantă, cît și de videoclip comercial), din punct de vedere dramaturgic este remarcabilă construcția procesului de tranziție al Mariei – de la acceptarea unui posibil declin la regăsirea unei noi căi. În punctul prezent al carierei, actrița se confruntă cu regretul absolut al trecerii timpului și, implicit, caută un closure pe care, printr-un final deschis al poveștii, pare că îl atinge. Assayas concentrează relația ficțională Sigrid – Helena în mai multe planuri: debutul Mariei în rolul lui Sigrid și relația cu actrița ce o interpretează pe Helena, continuînd cu Maria din prezent în raport cu noua și tînăra Sigrid (interpretată de Chloë-Grace Moretz) și, poate cel mai relevant raport care creează o meta-dedublare, relația Mariei cu asistenta personală, Val. Cele două femei vor reflecta îndeaproape rolurile în care intră sub forma unor repetiții, în timp ce cutreieră văile din Sils Maria. Val, deși nevalidată profesional de către Maria, reprezintă catalizatorul ce o va propulsa pe aceasta atît într-o formă de regăsire cu sine, cît și de acceptare a prezentului, iar finele poveștii reflectă cel mai clar acest lucru: inițiala vehemență a Mariei împotriva filmelor ultracomerciale, cu supereroi, se diluează, iar rolul unui mutant într-un film SF sună aproape digerabil pentru ea, lăsînd impresia unui nou început în care va ști mai bine data viitoare.

Aftersun
Aftersun

Aftersun spune povestea fetiței Sophie (interpretată de Frankie Corio) și a tatălui ei, Calum (interpretat de Paul Mescal) la finele anilor ’90, într-o vacanță la un resort all-inclusive din Turcia. Această dramă coming-of-age, redată din perspectiva copilei Sophie prin intermediul rememorării adultei Sophie, devine reprezentarea clară a unei imagini subiectivizate despre relația personajului cu propria identitate și cu un regret profund neconfruntat. Atît din estetica home-movie, cît și din anumite secvențe cu rolul unor intertitluri, devine tot mai evident faptul că adulta Sophie recompune subiectiv amintirile acestei presupuse ultime excursii și experiențe alături de tatăl ei. Relația tată-fiică este punctul central de pornire al poveștii, inițial prin momente extrem de inocente și pure din această excursie, în care nu se întîmplă nimic notabil. Aflați într-un complex turistic, aceștia își găsesc activități zilnice, împreună sau separat: de la înotul la piscină la seara de karaoke sau statul la plajă, privind cerul albastru extrem de nostalgic și parcă decupat dintr-un album foto. Ulterior, focusul converge și către problematica adultei Sophie și procesele de interogare și investigare a propriului trecut, pe care îl compune, în mod subiectiv și încețoșat, atît din amintiri reale, cît și (sau mai ales) din unele imaginate și idealizate ale acestei vacanțe la mare, sub umbrela despărțirii de tatăl ei. Confruntarea cu pierderea, cu blocajul în trecut și cu un regret nevindecat sînt misiunile adultei Sophie, dublînd coming-of-age-ul fetiței Sophie, prin propria călătorie emoțională a prezentului și înfruntîndu-și propria istorie. Ceea ce reușește cineasta Charlotte Wells este să trateze cu empatie și nostalgie povestea unui personaj ce își recompune trecutul, dar simultan să acorde un interes puternic personajului masculin – tatăl, ce suferă același proces de maturizare emoțională (avînd 33 de ani, vîrsta pe care o are adulta Sophie în prezent) și care se confruntă cu o depresie pe care nu o comunică cu scopul protejării fetiței, dar mai ales pentru a-i oferi cele mai frumoase amintiri; la rîndul lui, pentru a ști mai bine data viitoare

Ambele pelicule, avînd personaje centrale feminine cu precădere, discută despre un coming-of-age particularizat și tratează tematica regretelor în raport cu propria istorie; de asemenea, atît Sophie (fetița și adulta), cît și Maria reușesc să deblocheze anumite etape și să ajungă la acel closure necesar, nu neapărat printr-o dramaturgie ce mizează pe happy-end-ul tradițional (ambele filme au un final deschis), ci mai degrabă printr-o nostalgie ce duce povestea mai departe, dincolo de cea expusă în filmul propriu-zis. În cazul ambelor pelicule, personajele își tratează regretele prin debranșarea de propriul trecut, fapt ce conduce la descoperirea unui adevăr subiectivizat; inclusiv personajul Lydiei Tár (interpretat senzațional de Cate Blanchett, în pelicula regizată de Todd Field, 2022) ce reprezintă, la nivel aparent, suma tuturor non-regretelor, suferă un proces transformațional care o va obliga, într-un anumit punct, să găsească o conexiune cu propria sa istorie pentru a-și continua călătoria. Regretul ca temă centrală devine astfel extrem de ofertant în reprezentarea sa stilistică și dramaturgică, construind în jurul lui drame individuale sau colective, sociale sau personale, în filme atît independente, de autor, cît și comerciale. 

Ilinca Straton este cineastă.

 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Istoria impresionantă a căii ferate din Munții Hunedoarei: Ce a rămas din vechiul „drum al fierului“
Calea ferată industrială din Munţii Hunedoarei, cunoscută drept „drumul fierului”, este o pagină fascinantă din istoria industrială a României. Începând cu anul 1900, această linie ferată îngustă a legat Uzinele de Fier ale Hunedoarei cu minele din Ghelari
 THAAD
Rusia, repetiție pentru un atac nuclear. Ce sistem american poate distruge rachetele intercontinentale ale rușilor
Potrivit analiștilor, având în vedere că racheta RS-26 Rubej, folosită în premieră în Ucraina, este proiectată să transporte focoase nucleare, aceasta înseamnă că Rusia a vrut să demonstreze că nu exclude posibilitatea unei astfel de lovituri.
urne jpeg
Startul votării pentru alegerile prezidenţiale va fi dat în străinătate. Unde se deschide prima secție de votare
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) informează că startul votării pentru alegerile prezidenţiale va fi dat în străinătate, prima secţie de votare urmând să fie deschisă în Auckland, Noua Zeelandă, vineri, 22 noiembrie 2024, la ora 01:00, ora României.
WW1200x628 png
Laminor Winter Wonderland devine reședința oficială a Moșului! Cel mai mare și confortabil Târg de Crăciun al Capitalei strălucește cu un milion de LED-uri
Se dă startul spectacolului târgurilor de Crăciun, iar Laminor Winter Wonderland își consolidează poziția de lider!
captura video marcel ciolacu png
Ori la bal ori la spital. Cine sunt oamenii din partide care doresc eșecul propriilor candidați la alegerile prezidențiale?
Pe 24 noiembrie este prima rundă de alegeri prezidențiale, care vor influența și alegerile parlamentare prin opțiunile exprimate la vot de alegători în primul tur al prezidențialelor.
crin antonescu jpg
Crin Antonescu, despre cine va ajunge în turul 2 la alegerile prezidențiale: „Competiție pentru medalia de bronz”
Alegerile prezidențiale din acest an generează un spectacol politic intens, dar dezamăgitor pentru fostul lider liberal Crin Antonescu, care a oferit o analiză detaliată pentru „Adevărul”.
IMG 3157 PNG
Laminor Winter Wonderland devine reședința oficială a Moșului! Cel mai mare și confortabil Târg de Crăciun al Capitalei strălucește cu un milion de LED-uri
București, 29 noiembrie 2024 – Se dă startul spectacolului târgurilor de Crăciun, iar Laminor Winter Wonderland își consolidează poziția de lider!
cufar cu aur pexels png
Un instalator a tras lozul cel mare. Ce a descoperit în vila la care lucra l-a făcut milionar
Un instalator care lucra la o vilă din Viena, a găsit un cufăr cu aur, scrie ziarul local Heute.
coloana tiruri DN1, foto Meteoplus jpg
DN1 este blocat complet între Brașov și Predeal. Coloana de TIR-uri şi alte maşini se întinde pe câţiva kilometri
Coloana cu TIR-urile blocate pe DN1, în judeţul Braşov, se întinde pe câţiva kilometri. Sensul de mers spre Braşov este complet blocat, iar pe celălalt sens se circulă greu.