Visul american nu mai e pentru noi azi

Mihai DUCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
image

Visul american e un produs vîndut celor mai sărace țări, poate cum era România la începutul anilor ’90, cînd am plecat eu în America, imediat după facultate. În comparație cu o societate în care minerii făceau legea și imprevizibilul domn Iliescu ne pregătea surprize neașteptate la orice colț în 1992, America era o soluție pentru mine și mulți alții treziți cu norocul de a fi căzut comunismul suficient de rapid – cînd eram foarte tineri. Pe de altă parte, ne era frică de efemeritatea acestei oportunități. Fără a fi (noi, românii) cetățeni legitimi ai Europei la acea oră, America părea o soluție, profesional cel puțin vorbind. Nu mai conta că mîncarea era de o calitate mai îndoielnică în America în care am fost parașutat, chiar și decît cea din zilele sărace ale copilăriei mele ceaușiste din anii ’80, că grupul cu care eram în contact, lumea academică, nu avea și nu are nici azi noțiuni de istorie, geografie sau orice în afară de știința butoanelor laboratoarelor lor sofisticate. Nu mai conta nimic, ai scăpat de Iliescu și de o lume săracă și instabilă. 

Treizeci de ani mai tîrziu, America e o caricatură a ceea ce încerca să proiecteze la vîrful său istoric, în momentul în care a învins Uniunea Sovietică și comunismul. România, pe de altă parte, e azi o țară stabilă, care face progrese uriașe de la an la an, cu o populație, ce e drept, suferind de depresia și iluzia că undeva, altundeva, lucrurile merg mai bine și care vrea să fie „ca afară”. De fapt, chiar este exact ca afară. Comparînd mere cu mere, săraci cu săraci, oameni din clasa mijlocie cu echivalenții lor și așa mai departe, în România se trăiește vizibil mai bine azi decît în America. Visul american poate e simpla dorință de a cîștiga undeva mai mulți bani și a-i cheltui la tine acasă. Dar ăsta e visul oricărui „căpșunar” plecat oriunde. Cu siguranță, banii cîștigați în America cumpără mai mult aproape oriunde, inclusiv în Europa, poate la paritate doar cu Norvegia sau Elveția. Dar acest „avantaj” e mai degrabă util unui cetățean mexican care baleiază în ambele sensuri granița peren fluidă între Mexic și SUA, e logistic extrem de dificil să fii un „căpșunar” român eficient în America. 

Azi, orice român este un cetățean cu drepturi egale într-o Europă care e la ani-lumină în fața Americii în tot ce ține de provocări sociale, climatice și altele. Azi poți să mergi oriunde în Europa să lucrezi, să vizitezi, să faci business într-un spațiu cu bunele și relele sale (de exemplu, birocrația ne cam ucide aici, ca să fim sinceri) și să fii tratat ca un egal. Fiind de profesie geolog și unul care a făcut mult teren în toate colțurile lumii, chiar aș recomanda un pașaport românesc în locul unuia american – e net superior în 2023. Cu pașaportul românesc intri fără viză și cu mult respect cam peste tot desigur, nu în America, culmea. America e în continuare insulară, incapabilă să înțeleagă orice detaliu care nu e specific ei. Hidos de grasă, nesănătoasă, scumpă, inegală, cu business-uri care practic nu mai funcționează, visul american tinde să devină coșmar, iar America, în general, e un motor ruginit care nu mai are ulei, nu mai are benzină, nu mai are nimic. 

Hai să trecem un pic la concret, în lumea în care am trăit eu din ziua în care am adormit și am început să visez „visul american”. Am trecut prin universități de elită pentru a-mi completa educația, după care am lucrat în continuare în lumea academică în calitate de profesor universitar, unde am trecut prin toate treptele. Frustrarea mea evidentă nu vine de la nereușite profesionale, sînt OK profesional. Cîte umilințe legate de faptul că nu „aparții”, că nu ești ca majoritatea lor, copii americani de cadre universitare, de oameni de clasă mijlocie-superioară anglo-saxonă, de cîte ori trebuie să te mulțumești cu locul doi pur și simplu pentru că sînt niște indivizi mai aristocrați care trebuie să ajungă la „salam” înaintea ta… După 30 de ani am reușit să mă conving că sînt, profesional, la nivelul cerut de America academică. Dar în procesul ăsta mi-am pierdut răbdarea și sănătatea mintală. Și tot cetățean de mîna a doua sînt acolo pentru că se simte că sînt imigrant. 

De asemenea, nu înțeleg de ce atîția colegi și prieteni din România insistă să își trimită copiii în America, la studii. Toate universitățile americane sînt ca niște hoții ajunse azi aproape la capăt de drum, toate spoliază milioane de părinții de sute de mii de dolari pentru a ține în viață aceste corporații osificate. Aceste instituții diluează educația pentru „stăpînul nostru, clientul nostru”: studentul plătitor. Imbecilitatea americană clasică este azi coborîtă la standarde  inimaginabile în scopul mercantil de a vinde diplome. America e o țară în care singura valoare este banul. Nu cred că în 23 de ani de cînd sînt profesor universitar am discutat cu colegii mei în ședințe de facultate sau de altă natură vreun alt subiect decît banii. 

De ce nu își trimit prietenii ăștia copiii în Europa (e adevărat că mulți alții o fac, desigur) și insistă cu America? După facultate, toți acești copii vor fi la fel de neangajabili în State pentru că vor fi cetățeni de mîna a doua fără Green card, fără vize de lucru și gata de a fi chinuiți și tîrîți prin proceduri idioate și de lungă durată de emigrare. 

America a demonstrat că e capabilă să se debaraseze de anumite rele de-a lungul timpului și să-și corecteze din mers problemele. Dar e treaba lor, sînt provocările lor. Știu că sînt mulți fani ai Americii, inclusiv o grămadă de emigranți care nu au puterea de a se uita în oglindă și  care nu vor fi de acord cu părerea mea. Analiza mea se bazează pe o lungă istorie trăită cu tot stresul și motoarele turate la maximum, nu e doar o opinie căzută din cer. Așa că cel mai pozitiv mesaj pe care îl am la capătul unui eseu despre visul american este să ne focusăm pe bunele și relele noastre aici, în România. Sîntem o roată esențială a Europei moderne și vreau să nu mai visăm cai verzi pe pereți. Azi nici nu mai simțim politicul în România (nici nu mai are importanță cine e la putere – și asta e bine!). Economia României este într-o creștere continuă, spectaculoasă, de ani de zile, e curat și safe în orice oraș, putem reforma învățămîntul și sănătatea dacă avem răbdarea și înțelepciunea necesară, și cred că le avem. Visul american este undeva în oglinda retrovizoare a României, e pentru cei sărmani din țări înapoiate care nu au nici o altă perspectivă. Nu pentru noi. Nu azi. 

Mihai Ducea este profesor de Geologie la Universitatea din Arizona, Tucson.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum a luat naștere Partidul Comunist, care urmărea dezmembrarea țării: Dobrogea să fie dată Bulgariei, Ardealul Ungariei, iar Basarabia „măreței Uniuni Sovietice“ VIDEO
La 8 mai 1921, a început la București Congresul Partidului Socialist din România, când s-a hotărât transformarea formațiunii în Partidul Comunist din România. În 1924, formațiunea politică a fost scoasă în afara legii.
image
Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar folosi o armă nucleară. De ce amenințarea nu trebuie ignorată
Cu cât NATO se apropie mai mult de Ucraina, cu atât Putin va flutura mai mult armele nucleare și cu atât mai mare este riscul ca el să le folosească, spune Christopher S. Chivvis, fost ofițerul național de informații al SUA pentru Europa în perioada 2018-2021
image
Gunoiul unora, comoara altora. Cât câștigă, zilnic, un român care adună PET-uri reciclabile din coșurile de gunoi
Gunoiul produs de unii s-a transformat, în ultimele luni, în comoara altora. La nivel național au apărut tot mai multe persoane care colectează PET-uri, din diverse locuri, pentru a obține garanția de 50 de bani în schimbul lor.

HIstoria.ro

image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a
image
Au reușit sovieticii să decripteze mesajele Enigma înainte de Bătălia de la Stalingrad?
Dacă despre succesele occidentalilor pe frontul invizibil se cunosc destul de multe aspecte, nu același lucru se poate spune despre reușitele sovieticilor. Au reușit sovieticii să decripteze comunicațiile Enigma?
image
Răscoala de la 1907 - Ieșirea de pe scena politică a Nababului
De-abia se stinseseră ecourile laudative ale Serbărilor din 1906, prilejuite de aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, privite ca o manifestare națională a românilor de pretutindeni, că România se va vedea confruntată cu o mișcare extrem de violentă, proprie Evului Mediu.