Violenţa şi adevărul

Ivan MEDENICA
Publicat în Dilema Veche nr. 209 din 18 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La prima vedere, s-ar putea spune că "tema fixată" - limbajul dur în teatru (un limbaj dur, vulgar, violent) şi motivele şi consecinţele lui în dramaturgie - este depăşită într-o oarecare măsură. Cînd este vorba despre teatrul contemporan mondial, aceste trăsături se referă cu prioritate la "noul val" britanic de la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, promovat de autori ca Sarah Cane şi Mark Ravenhill, extins apoi şi în alte medii teatrale europene. Dar este o întrebare interesantă degajată din analiza acestui fenomen - dacă aceste tendinţe tematico-stilistice exprimă doar o modă teatrală şi în acest caz sînt supuse "îmbătrînirii" (aceasta fiind ipoteza de la începutul acestui text) sau, dimpotrivă, ele au adus o "calitate" nouă în teatrul modern şi, în special, în modul nostru de a înţelege lumea din care s-a născut acest teatru? Răspunsul la această întrebare poate reieşi din analiza dramaturgiei Biljanei Srbljanovic, cel mai important şi cunoscut dramaturg sîrb contemporan, apreciere confirmată şi de decizia de a se acorda scriitoarei premiul european de prestigiu "Noua realitate teatrală". Autoarea poate fi considerată, cel puţin prin piesele de la începutul carierei sale, o continuatoare a respectivului curent în dramaturgie. Iată un exemplu: relaţia dintre două personaje, doi elevi de la o şcoală pentru copiii emigranţilor, undeva în Europa Occidentală: Micuţul (Mali) şi Diana, relaţie care reprezintă una dintre liniile narative ale dramei Supermarket. Cel mai evident nivel al "discursului brutalităţii", în relaţia lor, e în limbaj şi se reduce, desigur, la expresii vulgare. Cu toate că sînt prieteni nedespărţiţi, Mali şi Diana se gratulează des cu ofense şi vulgarităţi care, dacă am proceda la o interpretare sociologică, îi situează pe o treaptă socială destul de scăzută şi relevă un "gol spiritual" total, singurele lor referinţe vin din mass-media. Violenţa verbală practicată de cei doi se transformă deseori în gesturi agresive îndreptate spre lumea exterioară, fie că este vorba de înşelăciune, manipulare sau violenţă în forma ei cea mai "pură" (ca atunci cînd Mali sparge maşina de scris în timpul orei). Deşi sînt atît de agresivi, Mali şi Diana sînt ei înşişi victimele ei. Corpul lui Mali e plin de răni, de pe urma loviturilor administrate de propria mamă. Cei doi tineri de cincisprezece ani sînt supuşi în special violenţei sexuale. Aparent ei nu sînt violaţi, dar fiind vorba de relaţii sexuale cu persoane adulte, se poate considera că e un viol: Diana se culcă cu un profesor, iar Mali se prostituează cu bărbaţi maturi. Relaţia dintre Mali şi Diana, precum şi poziţia lor în societate, concentrează, ca într-un focar, unele din cele mai tipice teme şi motive ale dramei "noii brutalităţi". La aceasta se adaugă şi violenţa caracteristică minorilor emigranţi în marile oraşe (numele lui Mali este Kemal Giahiri), familiile dezbinate, prostituţia, viziunea asupra lumii, adică un sistem de valori bazat pe conţinutul cel mai trivial al culturii populare... Totuşi, pe baza acestui catalog de teme şi motive nu trebuie să ne grăbim cu concluziile, ele ar fi inexacte. Nici dramele britanice ale acestei sensibilităţi şi nici Supermarket nu oferă o poziţie critică directă şi "iluminatoare". Dimpotrivă, după cum declara Ravenhill la o întîlnire internaţională, autorii generaţiei sale pot fi mulţumiţi criticînd brutalitatea lumii contemporane, ceea ce îi deosebeşte de generaţia anterioară a "tinerilor furioşi" din anii ’50. De aceea personajul Mali este atît de hipertrofiat - el este şi emigrant, şi minor, şi prostituat, şi bisexual - încît se poate ivi şi ipoteza că ar fi o parodie sau în cel mai bun caz expresia unei poziţii ambivalente. La această ambivalenţă mai contribuie o altă trăsătură comună personajelor Mali şi Diana - mint mult. Din cauza acestei deprinderi - iar minciuna poate fi înţeleasă ca un alt aspect al "discursului brutalităţii şi vulgarităţii" - tot ce li se întîmplă, inclusiv violenţa pe care o suportă, poate fi privit cu un semn de întrebare. Noi nu putem fi siguri că aceşti "copii nefericiţi" trec cu adevărat prin acele situaţii îngrozitoare, melodramatice, patetice (că sînt obligaţi să se prostitueze, că sînt obligaţi să se culce cu profesorii, că propria mamă îi bate pînă la sînge) sau toate acestea reprezintă doar o parte constitutivă "necesară", profund artificială, a unei soap opera, cum îşi defineşte autoarea drama... Această ambivalenţă se integrează perfect în efectul general care rezultă chiar din structura piesei Supermarket, în efectul succesiunii realului cu iluzoriul, a adevărului şi a minciunii. În paralel, se desfăşoară povestea lui Lev Svart - fostul disident din Răsărit, acum directorul şcolii unde învaţă copiii emigranţilor - şi a tatălui Dianei, care îşi distrug în cele din urmă dosarul (depus la poliţie) cu faptele unei disidenţe inventate cu care au încercat să facă o carieră în Occident. Finalul piesei este de asemenea ambivalent: conform reţetelor soap opera, acţiunea se încheie cu un deznodămînt absurd, grotesc, bizar, dur. În această privinţă, semnificativ este sfîrşitul povestirii lui Mali: el scapă de "mama rea" fiind adoptat de "unchiul Brita", de fapt, fostul lui client de sex, şi relaţia continuă, în ultima scenă ei se îmbrăţişează într-un mod care nu are nimic în comun cu relaţia tată/fiu. Dar tocmai acest deznodămînt bizar oferă răspunsul cel mai adecvat la întrebarea de la început: oare rămîne ceva şi ce anume dincolo de provocarea produsă de "discursul brutalităţii" caracteristic dramei noi? La prima vedere, oricît de ciudat, grotesc, absurd, chiar şi brutal ar arăta (exploatarea sexuală sub masca grijii faţă de nişte copii necăjiţi), relaţia care se clădeşte între Brita şi Mali reprezintă, în cheie comică, o alternativă pozitivă la vieţile lor de pînă atunci. Se creează impresia că Supermarket, ca şi alte piese importante din drama contemporană, demolează conceptele existente ale fericirii individuale şi ale mulţumirii şi arată că în sfera relaţiilor emoţionale, sexuale şi, în genere, a relaţiilor intime nu există modele sigure în lumea contemporană, că relaţiile de acest gen sînt obiectul unei reformulări libere, că ultima mare revoluţie a lumii noastre s-a petrecut în sfera privată. În această sferă nu mai există tabuuri, se pretind creativitate şi responsabilitate. De altfel, în Supermarket apare una dintre cele mai radicale teze contemporane despre sexualitatea omului, despre emoţionalitate, care nu este, aşa cum s-ar putea presupune, deloc grosolană sau vulgară. Dimpotrivă, este blîndă, spirituală şi aproape poetică. Mali: "Cine nu poate cu băieţeii nu poate nici cu fetiţe". Ivan Medenica este critic de teatru şi teatrolog, predă Istoria generală a teatrului la Facultatea de Artă Dramatică din Belgrad, este secretar general adjunct al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, conduce programul internaţional al Festivalului "Sterjino poyorje" la Novi Sad.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.