Vinurile micilor doamne cu mari adevăruri în răspăr

Cezar IOAN
Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Vinurile micilor doamne cu mari adevăruri în răspăr jpeg

Aveți în față unul dintre „acele“ articole pentru care m-am mulțumit să gust și am evitat, deliberat, să văd ce au mai scris alții despre subiect. Pentru a evita prejudecățile – căci despre asta cred că e vorba în speță: „Doamnele“ – colecția de vinuri pusă în scenă de antreprenorul George Chendi prin selectarea unor loturi mici de vinuri „pe gustul lui“ (bine format și curajos, după părerea mea) – contestă prejudecățile și reușește să aducă acel „altceva“ de care băutorii avizați au nevoie.

De ce „mici doamne“ și de ce „în răspăr“?

„Mici“, pentru că numărul de sticle disponibile din fiecare vin este redus: iar ăsta este un pariu riscant, fiindcă dacă vinurile n-au succes, antreprenorul a cheltuit, totuși, suficient de mult ca să le cumpere, să le toaleteze și să le aducă în țară, să le promoveze (să mai menționez că-și riscă reputația?!?); dar, și dacă au succes, nu e neapărat foarte bine – fiindcă nu poate satisface o cerere prea mare și nici nu-și poate pune problema să mărească prețul chiar de la început.

„În răspăr“, pentru că sîntem într-o perioadă de (pre)adolescență a pieței vinului din România, cînd atît producătorii, cît și consumatorii „normali“ cred că „mai mult“ este egal cu „mai bun“: mai multe soiuri renumite pe plan internațional, cu mai multă culoare și mai multă corpolență la vinurile roșii, cu mai multă aromă și mai multă prospețime la cele albe… mai mult lemn, mai mult alcool, mai mult orice! Să vii cu vinuri din soiuri pentru ale căror nume trebuie să te uiți în cărțile de ampelografie, în care aromele sînt discrete, în care lemnul este aproape insesizabil, în care alcoolul este „învăluit“ de restul componentelor gustative – asta e, clar, în contra curentului.

De unde pînă unde „mari adevăruri“ la asemenea vinuri?

Dacă e adevărat că marile adevăruri au nevoie să fie spuse periodic, pe limba fiecărei generații, ca să nu fie uitate, atunci și „doamnele“ lui George Chendi spun mari adevăruri despre vin: că echilibrul e important, că diversitatea e importantă, că personalitatea care „iese din turmă“ e importantă (atît a vinului, cît și a băutorului). Ele demonstrează că poți avea, sistematic, „coups de foudre“ cu diferite (stiluri de) vinuri – dacă nu te încăpățînezi orbește să le suprapui unui șablon în ton cu moda actuală, ci înțelegi să te deschizi și să te bucuri de ce ai în pahar, și nu de ce spune lumea că ar trebui să ai în pahar. Probabil din exact acest motiv, George insistă să-și prezinte personal vinurile către (aproape) fiecare client – deoarece e nevoie de un pic de apostolat ca să scuturi statu quo-ul.

E de remarcat că proiectul are la bază calități reale și ușor diferențiabile ale vinurilor, puse în scenă cu discernămînt oenologic și cu simț al spectacolului. Cum loturile sînt de mărimi și proveniențe diferite – de la cîteva sute la mii de sticle – în funcție de inspirația selecționerului și de disponibilitatea la producător, probabil curiozitatea consumatorilor va fi stîrnită periodic – eu cred că și satisfăcută.

„Ana – moft la cub“

Cabernet Sauvignon, AOC Côtes de Bordeaux 2014, 12,5% vol. alc.

Ușor de băut, realmente gustos, are suficientă complexitate aromatică și gustativă provenită de la strugurii de cea mai bună calitate și de la maturare și învechire încît să poată sta în fața unor mîncăruri sățioase. Este suplu și n-ar bifa niciodată  „maximum“ la nici una dintre categoriile „bust-talie-bazin“ într-un eventual concurs de miss al vinurilor, dar are o jovialitate de dandy bine educat.

„Corina – leoaică tînără“

Petit Manseng, AOC Pacherenc du Vic-Bilh 2016, 14% vol. alc.

Un vin alb plin și important, ca o limuzină de încredere, cu structură masivă bine susținută de aciditate și de aromele de învechire la sticlă – care apar în prim‑plan cu discreție. Nu se întrevede momentul în care va începe să „se lase“, respiră încredere în sine și-i oferă celui care degustă aceeași senzație reconfortantă: lux neepatant și echilibru perfect.

„Dana – eu zic că da“

Sauvignon Blanc 2018, AOC Sancerre, 12,5% vol. alc.

O „mușcătură“ bună și arome intense florale, de vin curat și bine strunit. Evită cu succes clișeele, astfel că nu exhibă nici aromele asociate celebrului „pipi de chat“ și nici pe cele de ardei gras sau kiwi. Are o izbitură revigorantă de aciditate în final, suprapusă pe un corp bun și o mineralitate evidentă. Nu există, din păcate, un vin alb românesc care să-i stea înainte, ca echilibru și eleganță.

„Alina – oportună cu haz“

Mondeuse Noire 2016, AOP Bugey, 12,5% vol. alc.

Cireșe amare și cutie de trabucuri ies în evidență, aromatic (mai lipsea pielea fină de fotoliu englezesc și erai în paradisul nobilimii cu vechime). Gustativ, are afine și ceva din finețea Pinot Noir-ului burgundez completat cu notele condimentate ale Syrah-ului de Rhône. Există, potrivit selecționerului, mai puțin de 600 de hectare plantate cu acest soi la nivel mondial. Exclusivistă Alina, nu-i așa?!?

Cezar Ioan este fondator şi editor al revistei Vinul.ro.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
Liceenii și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
ntîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.