Vinul, cu micile și marile lui speranțe

Cezar IOAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
image

N-am pretins vreodată că înțeleg bine mentalitatea tipică a colecționarului și sursele lui de satisfacție, dar în lumea vinului am ajuns să cunosc cîțiva începînd din urmă cu vreo douăzeci de ani. Mi-au rămas în minte cîteva tipologii – cu mențiunea că România nu-i chiar țara cea mai potrivită pentru astfel de preocupări, așa că e posibil ca portretele-robot făcute de mine să nu fie neapărat cele mai relevante pentru practica internațională – din care mă inspir mai jos.

 Profesioniști de top. La nivel global, cel puțin pînă la criza financiară din 2008, mari fonduri de investiții de anvergură aveau sume importante investite în vinuri, vorbim de zeci de milioane și chiar mai mult – fapt care a șocat opinia publică din afara lumii vinului, dar care pe termen lung își dovedise viabilitatea economică – profiturile veniseră ani de-a rîndul. LIV-Ex (London International Vintners Exchange) sau Sotheby’s Wine Index sînt doar două exemple de burse, de sisteme de urmărire a pieței de vinuri în care merită investit, dar acestea sînt pentru profesioniștii de mare anvergură. Uneori, generează profituri de 200-300% într-un deceniu.

 Investitori privați. Există oameni care și-au construit casa în jurul pasiunii pentru vin. Realmente: cunosc persoane care și-au proiectat întîi pivnița și-apoi locuința, astfel încît să ofere acces ușor la miile de sticle pe care începuseră să le adune precum și condiții optime de umiditate și temperatură. Degustă permanent, singuri sau cu prietenii care împărtășesc aceeași plăcere, călătoresc, notează, studiază. Sînt oameni cu inventar făcut pe computer, profesionist, cu sursele și costurile de achiziție, cu note despre evoluția în timp a gustului și prețurilor ș.a.m.d. Cea mai mare parte a colecției provine din străinătate, de la crame și din regiuni cu renume construit în timp și cu un istoric recunoscut de evoluție. Știu aproape săptămînal cît valorează un set dintr-o anume etichetă de vin pe piața internațională, sînt membri în diferite grupuri cu preocupări similare. Fac schimburi internaționale între ei, sînt atenți la ce firme de transport oferă condițiile cele mai bune de transport în siguranță. Au permanent la vînzare părți din colecție – în general, loturi întregi, nu „la bucată” – fie pentru că ei consideră că respectivele vinuri au atins potențialul maxim din punct de vedere calitativ, fie pentru că pot încasa sume de bani mult mai mari decît cele plătite.

Nu este un „sport pentru amatori”, e pentru cei cu bani mulți și cu o pasiune devorantă sau care-și permit să plătească un specialist să facă tranzacțiile pentru ei. O sumă minimă inițială pentru intrarea ca persoană privată în domeniu începe de pe la 25.000 de euro, dar adeseori e nevoie de mai mulți bani. Un profit de 100-150% poate fi extras pe durata unui deceniu de către cei care se pricep.

 Colecționari HoReCa. Foarte rar la noi, destul de rar chiar și în străinătate, anumite vinuri sînt achiziționate de către operatori HoReCa dispunînd de sumele necesare (vorbim de sute de mii de euro, pentru că o astfel de selecție de loturi presupune și diversitate, și continuitate de lot), dar mai ales de clientelă interesată și dispusă să plătească pentru rarități. E vorba de un efort care presupune pasiune și cunoaștere din partea managementului și care vizează poziționarea restaurantului pe un loc superior în mentalul unor consumatori care constituie o pătură foarte subțire, de obicei formată din cunoscători sau din bogătași care doresc să-și epateze oaspeții. O afacere foarte bună pentru horecari, dar într-o zonă de nișă. Generează randamente și de peste 700-800% pe deceniu.

 Turiști la raftul cu sticle. Realitatea de zi cu zi, cea la care am eu acces, este că majoritatea vinurilor scumpe –colecționabile – cumpărate de persoane private sînt achiziționate pentru a fi… făcute cadou. E genul de dar care flatează destinatarul și încearcă să spună, totodată, ceva „de bine” și despre cel care l-a ales. Din punct de vedere al unui colecționar priceput, în afara unor situații punctuale – crame cu reputație de zeci de ani, eventual prezente permanent pe sistemele de indexare precum cele enumerate la început, din ani deosebit de favorabili din punct de vedere climatic –, vinurile vechi sau așa-numite „de colecție” întîlnite în marele retail ori chiar în shop-uri specializate, ca și vinurile mai noi, cu ambalaje strălucitoare ce dau senzația de „învechit sau învechibil” prin sigilarea cu ceară, sînt dacă nu o țeapă totală, atunci măcar susceptibile de a fi „capcane pentru turiști” (de data asta, „turiști în universul vinului”). Raportat la „înalta societate” a colecționarilor, acest gen de achiziție e considerată, în cel mai bun caz, o naivitate. Profiturile extrase din acest gen de „colecții” sînt rare.

 Colecționarul utilitar poate fi numit colecționar? În ceea ce mă privește – ca să răspund și într-o notă personală subiectului pus în discuție – sînt doar un „colecționar utilitar” și de termen scurt: deși mi-am amenajat un colț dotat cu frigider special pentru păstrarea vinului (care e mai mare chiar decît frigiderul de alimente din apartament), cumpăr vinuri rare doar cu scop profesional, pentru studiu, pe care fie le degust de sine stătătoare, fie le grupez împreună cu altele, pe anumite tematici (soiuri, ani, regiuni de origine) și le testez ca să le studiez și comentez, de regulă împreună cu alți pasionați de vin cu care împart costurile. 

Cumva tot la „utilitar”, mai există o tipologie de colecționar, în care mă mai trezesc și eu cîteodată: e vorba de pleziriștii care, atunci cînd vizitează o cramă producătoare sau cînd întîlnesc un vin care le-a plăcut foarte mult în alt context de viață deosebit de favorabil, tind să cumpere mai multe sticle care să la servească ulterior drept aide-mémoire, pretext pentru a retrăi și eventual repovesti anumite experiențe de care au fost încîntați. Nu e vorba de profit aici, ci de plăcere.

Cezar Ioan este fondator şi editor al revistei Vinul.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.