Vinovaţii fără vină

- argument -

De multe ori, cînd auzim despre victimele violenţei domestice, sîntem tentaţi să aruncăm un blam nu asupra agresorului, ci asupra victimei. „E şi vina ta, ştiai cum este, totuşi ai ales să rămîi în această relaţie“ – vă sună cunoscut? 

Aruncarea vinei asupra victimei uşurează, de fapt, acceptarea unei realităţi de neacceptat. Ne ejectează din sfera responsabilităţii. Căci, de multe ori, violenţa în familie este întreţinută şi de apatia celor din jur. Cînd ştim că cineva suferă, nu ne este comod să intervenim, aşa că ne scoatem un soi de scutire morală, spunînd: „Nu este treaba mea, nu mă bag.“ 

Mecanismele psihice şi cele sociale care permit dezvoltarea unui abuz, fie el fizic sau psihic, sînt extrem de complexe şi, tocmai de aceea, judecăţile de blam îndreptate către victimă nu fac decît să taie orice speranţă celui care suferă. Mai demult, în timpul unui reportaj, un doctor mi-a spus că victimele violenţei domestice sînt abandonate şi de familie, şi de prieteni, şi devin, practic, abonate la spital. De fiecare dată vin aceleaşi şi aceleaşi femei, cu aceleaşi probleme, dar cu o mai adîncă lipsă de respect de sine. Sarcastic, doctorul mi-a spus că unora le şi place. 

Să revenim la această mentalitate pe care ne-o impunem, ca să putem privi acest flagel social. O mentalitate susţinută cumva şi de către mass-media, care, în goana după senzaţional, reuşeşte de multe ori să transforme ceva abominabil într-o poveste plină de pasiune – titluri de genul „Ucisă din dragoste cu sălbăticie“ sau „Dragoste cu năbădăi“ ascund, de fapt, drame pe care, în loc să ni le asumăm, încercăm să le cosmetizăm, de dragul audienţelor. 

Căci nu e adevărat că publicul este amator de lucruri sîngeroase. Publicul poate că se dă în vînt după ştiri calate pe acel calapod de telenovelă, care îi permit trăirile emoţionale refuzate de rutina propriei vieţi. Îşi doreşte să fie informat, dar, în acelaşi timp, să fie ţinut la distanţă de orori în forma lor brută. 

Dacă realităţile violenţei domestice ar fi puse pe tapet cu toată seriozitatea, probabil că, la început, unii ar schimba canalul, ar întoarce pagina sau ar naviga pe alt site. Pas cu pas, însă, ar auzi, ar vedea, ar înţelege şi, în timp, ar reuşi să schimbe ceva. 

25 noiembrie este Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeii. O zi pentru care

împreună cu

(cei care au dezvoltat un întreg proiect – „Toată Lumea din Familia Noastră“, pe care îl puteţi accesa şi pe site-ul

), au colaborat şi au realizat acest Dosar în care realităţile nu sînt deloc cosmetizate.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU