Vină, impunitate și literatură

Bogdan POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Vină, impunitate și literatură jpeg

Spre deosebire de Jocurile Olimpice, unde se spune că participarea este mai importantă decît o medalie, în război contează victoria cu orice preț. Paradoxal, „prețul” plătit de România în Primul Război Mondial – viețile pierdute sau distruse, jaful resurselor, refugiul masiv, umilința înfrîngerilor – nu a reușit să acopere faptul că totul s-a terminat mai bine decît ne propuseserăm. Obiectivele naționale și politice au fost îndeplinite și chiar depășite. Doar că la război, întocmai ca în sport, totul pornește de la antrenament, de la pregătirea totală care trebuie făcută pentru a cîștiga un campionat. Iar cei care au fost implicați în participarea României în Marele Război, fără deosebire de poziție socială sau de rang militar, au văzut și au recunoscut greșelile făcute. Printre primii a fost însuși Alexandru Averescu, care, trecînd de la comanda armatei la șefia unui partid politic nou, a început prin a cere stabilirea „răspunderilor” pentru dezastrul militar, politic și uman din primele luni de campanie.

Primul Război Mondial a produs o galerie de spioni, trădători și dezertori ce așteaptă încă un studiu istoric temeinic. Pe toți aceștia îi regăsim în documente și scrieri oficiale, în memorii și jurnale, unele tipărite la un secol de la data scrierii. Fii de boieri (colonelul Alexandru D.A. Sturdza) și de burghezi (generalul Alexandru Socec), alături de oameni simpli, cei mai mulți de la țară, au fost executați pe cîmpul de luptă, degradați în fața trupelor, judecați și trimiși la închisoare. Funcționari cărora li s-a ordonat să rămînă în teritoriul ocupat au fost apoi acuzați, oficial sau doar prin ziare, de colaboraționism.

Dar nu aceștia au fost miza dezbaterilor postbelice despre „răspunderi”, responsabilități sau vină. Mulți alții au scăpat de orice pedeapsă. Vina lor nu a putut fi demonstrată juridic, ci doar rațional sau sentimental. „Îmbogățiții de război”, „învîrtiții”, cei care nu plecaseră în refugiu formau o categorie imposibil de ignorat și totodată detestabilă.

Întocmai ca și momentele de eroism înălțător, episoadele de lașitate, de corupție și de nepăsare i-au inspirat pe scriitorii anilor 1920-1930, mulți dintre ei foști luptători în războiul de reîntregire. George Topîrceanu, de exemplu, mărturisea că toaca de la Agapia îi amintea de răpăitul mitralierelor de la Turtucaia.

Supuse criticii și oprobriului celor care vedeau în literatură strict un mijloc de a înălța spiritele și nu de a critica neajunsurile trecute și prezente, aceste scrieri au suscitat interesul publicului cititor, destul de restrîns. Dacă războiul a schimbat cu adevărat ceva în cultura românească, acest lucru a fost creșterea romanului ca gen preferat al autorilor și cititorilor, nu în ultimul rînd și al editorilor. Nu o spun doar statisticile destul de incomplete ale editurilor interbelice importante, ci scriitorii și criticii interbelici înșiși.

Romanul interbelic nu poate fi asimilat unei cercetări istorice sau deciziei unei curți de justiție, cu atît mai puțin uneia marțiale. Nici nu este aici locul de a pune în discuție canonul literar. Cîteva cazuri însă merită studiate, dincolo de valoarea lor literară, pentru impactul asupra publicului cititor, destul de redus în perioada interbelică.

Deși poate să fi fost doar o „cascadorie publicitară”, faptul că în cunoscutul concurs literar al „Ideii Europene” (1925) cei mai mulți cititori care au răspuns la anchetă (503 din 670) l-au preferat pe Ion Minulescu prietenului său Liviu Rebreanu arată că povestea despre lașitate, opulență și egoism a lui Mircea Băleanu din Roșu, galben și albastru era mai familiară pentru cititori decît drama națională și personală care l-a dus la ștreang pe Apostol Bologa și a făcut din Pădurea spînzuraților o capodoperă.

Mai aproape de lipsa de eroism, dar nu la fel de criticat pentru lipsa de patriotism ca romanul lui Ion Minulescu, a fost Întunecare de Cezar Petrescu. A apărut în 1927-1928, la Scrisul Românesc din Craiova, aparent singura editură care nu a considerat romanul prea lung, deci cu costuri ridicate de producție. Destinul cărții, poate în mai mare măsură decît textul ce lega tragedia fiului de țăran sărac Radu Comșa de corupția morală și politică a claselor superioare, rupte de realitatea țării, este relevant pentru discuția asupra simbiozei dintre lipsa de vină individuală și impunitatea colectivă a clasei politice. Astfel, Întunecare a apărut într-o nouă ediție în 1942, în editura Cugetarea, fondată de Petre Georgescu-Delafras. Cele 4.000 de exemplare, tiraj important în epocă, s-au epuizat în patru ani. Ediția din 1946 nu a mai apărut, căci scriitorul și editorul s-au certat din cauza drepturilor de autor. Acest succes de piață, la un deceniu de la prima ediție, arată că cititorii din al Doilea Război Mondial s-au identificat cu Radu Comșa, eroul mutilat și împins la sinucidere. O poveste minoră în istoria anilor 1940, dar care duce cu gîndul la absența sentimentelor de vină, remușcare și responsabilitate într-o societate care și-a abandonat eroii în cel mai greu moment al vieții.

Bogdan Popa este doctor în istorie și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti. Este autorul, printre altele, al volumului Educaţie fizică, sport şi societate în România interbelică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.