Vilegiaturistul rege

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
Mîntuirea biogeografică jpeg

Dacă mirajul micilor și marilor călătorii departe de casă e vechi de cînd lumea, concediul, „legalizarea timpului liber”, a apărut abia tîrziu, în prima parte a secolului al XX-lea. Anticipînd parcă turismul de masă, primele ghiduri de călătorie din spațiul european (Murray’s, în Anglia, și Baedeker, în Germania) apar deja – în forma pe care o știm astăzi: cu informații practice, obiective, actuale, și nu în forma jurnalelor de călătorie personale, mai mult sau mai puțin literare – în prima parte a secolului al XIX-lea.

Definiția clasică a concediului de odihnă (prescurtat, sec, „CO”, în tabelele și în evidențele administrativ-contabile), cu funcția aferentă, cvasi-medicală, de refacere, de „reîncărcare a bateriilor”, pălește în fața noilor valențe ale acestui răstimp de libertate, în care devenim, pe cît se poate, „regi pentru o zi”: globe-trotter-i, „mînă spartă”, gurmanzi cazați în hoteluri luxoase, în clădiri istorice, în castele medievale. Noul tip de concediu dezlănțuie vaste reverii – depănate cu predilecție la amurg, în fața unei mese copioase: cum ar fi să te afli veșnic în concediu? Dar să ai o casă în locul de vacanță? Ți-ai putea imagina să trăiești aici? –, curmate crunt, odată cu prima valiză extrasă smucit din portbagajul autoturismului sau, cel tîrziu, în prima zi de muncă.

Locul în care se desfășoară concediul – odinioară, un loc retras, umbrit, compatibil cu moțăiala postprandială – devine întruchiparea paradisului pe pămînt (topos extrem de frecvent în reclamele turistice): un loc îndepărtat (paradisul nu poate fi peste drum de casă), idilic (preferabil, o insulă), permanent însorit.

Vorbind de soare, orice concediu are cîțiva potențiali dușmani: vremea rea, ploaia ruinează orice vacanță: „Să aveți vreme bună!” e urarea nelipsită la plecarea în călătorie; iar „Ne-a plouat întruna, dragă!” e lamentația supremă. Se reproșează apoi, anumitor destinații, că ar fi (prea) turistice. Dar ce mai înseamnă o destinație neturistică în ziua de azi, cînd cele mai multe locuri sînt deopotrivă cunoscute, accesibile și aglomerate (fie și în grade diferite): Parisul și Iașiul, Creta și Krapeț, Sinaia și St. Moritz, Tirolul și Valea Prahovei, Bangkok și Vama Veche, Goa și Năvodari?Azi, cînd pînă și Tibetul, Muntele Athos, Cernobîlul și Phenianul au devenit obiective „turistice”? Ne dorim oare un loc ostil, neprimitor, care nu are nimic de oferit? Și de ce ne-am duce acolo? Am fi, realmente, dispuși să mergem iarna la mare și vara la schi, să dăm Roma pe Roman numai pentru a fi împotriva curentului, în răspăr cu turismul de masă? Ar exista, totuși, un argument în favoarea acestei împotriviri: orice colț de lume are ceva de arătat, pentru cine are ochi să vadă. Fiecare ungher al creației are un anumit farmec, fie și ascuns, discret pînă la insesizabil. Și aproape orice loc a parcurs cîndva o vîrstă de aur sau a avut măcar parte de vremuri mai bune – chiar și Amara, Slobozia, Slatina, Vaslui sau Babadag, ca să enumerăm doar cîteva dintre destinațiile – la o primă vedere, nefrecventabile – vizitate cu spor și asiduitate de Mirel Bănică (Prin România. Carnete de drum). A vrea să fii într-un loc binecunoscut pentru frumusețea sa, dar neștiut de nimeni definește schizoidia sentimentului turistic.

Concediul poate fi perturbat și de teama – a românilor, și nu numai – de a întîlni compatrioți. „E plin de români!” – sună un argument frecvent pentru a evita anumite locuri de vacanță. Prezența unui element de acasă anulează depărtarea, spulberă vraja paradisului exotic. Nu ne mai rămîne decît să le urăm, celor care nu au fost încă în concediu, vreme însorită, pe-un picior de plai fără picior de român (cu excepția domniilor lor)!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.