Viitorul sună... frumos

Unul dintre maeştrii literaturii SF, Isaac Asimov, a formulat, pe lîngă celebrele Legi ale Roboticii, şi mai puţin celebrele Legi ale Viitorologiei: 1) Ceea ce se întîmplă va continua să se întîmple. (Sau: "Ceea ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla în viitor.") 2) Gîndiţi-vă cu seriozitate la lucrurile evidente, căci puţini oameni le vor vedea. 3) Gîndiţi-vă la consecinţe. Am putea încerca să aplicăm aceste legi şi în ceea ce priveşte viitorul frumuseţii omeneşti. Un punct de plecare la fel de bun ca oricare altul ar fi că programul de expediţii selenare a fost abandonat de către SUA la începutul anilor '70 nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de interes public. Resursele existau, dovadă fiind că an de an se cheltuiau pe cosmetice sume egale cu costul unei expediţii selenare. Prin urmare, conform primei legi a lui Asimov, ne-am putea aştepta ca şi pe viitor oamenii să cheltuiască mai mult pe cosmetice decît pe explorarea spaţială, chiar dacă imaginaţia populară e plină de imagini cu foarte mult spaţiu cosmic şi foarte puţină cosmetică. În plus, tot conform primei legi, putem prevedea că utilizarea cosmeticelor în viitor va fi în linii mari asemănătoare cu aceea de pe parcursul istoriei umane. Dacă din Egiptul antic şi pînă în prezent, machiajul femeilor (şi uneori al bărbaţilor) a accentuat ochii şi buzele, probabil că în viitor nu vom vedea o schimbare radicală care să pună în evidenţă nasul, să spunem. Alt aspect al frumuseţii umane este că folosim diverse mijloace de comunicare pentru a o reprezenta. De la picturi şi statuete, pînă la cinematografie şi realitatea virtuală, oamenii au tot reprezentat frumuseţea (adesea feminină), iar în urma proliferării fără precedent a acestor mijloace de comunicare, în special a celor digitale, în ultimii ani astfel de reprezentări au devenit ubicue în zonele urbane. Un efect secundar evident este că imaginile acestea ubicue - şi de cele mai multe ori minuţios prelucrate grafic - impun un standard de frumuseţe pe care oamenii se simt îndemnaţi să-l egaleze. Conform celei de-a doua legi, putem aprecia că modelele de frumuseţe fizică, promovate în industria de divertisment şi în publicitate, vor avea în viitor o influenţă covîrşitoare asupra mentalităţii noastre, a modului în care ne percepem propria persoană şi a felului în care ne raportăm unii la alţii. Conform celei de-a treia legi, am face bine să ne gîndim la consecinţe. Pe Pămînt sînt şase miliarde de oameni, dintre care poate două miliarde se încadrează în categoria 15-35 de ani. Un miliard de tinere, dintre care poate 500 de milioane în medii urbane. Dacă o întreagă generaţie de adolescente şi tinere adulte şi-a modificat radical dieta după anul 2000 pentru a se conforma standardelor filiforme de frumuseţe promovate de canalele TV şi de revistele de modă, consecinţele ar putea fi (şi) după cum urmează: Cure de slăbire excesive. Evitarea lactatelor (conţin lipide). Decalcifiere. Osteoporoză. Fracturi frecvente. Costuri medicale sporite. Bătrîneţi chinuite. Totul înmulţit cu 500 de milioane. Şi toate astea pentru că adolescentele sau tinerele s-au simţit mai atrase - în covîrşitoarea lor majoritate - de revistele şi canalele TV de modă decît de manualele de anatomie şi fiziologie din care aflăm că oasele cresc pînă împlinim 35 de ani şi că ne trebuie măcar o jumătate de litru de lapte pe zi. Însă, desigur, nu manualele de anatomie fixează standardele globale de frumuseţe... Dar există şi motive de optimism. O altă trăsătură a istoriei umane care se va repeta probabil şi în viitor este reacţia fiecărei generaţii faţă de cea imediat anterioară. Această reacţie a afectat nu numai ideologia sau valorile fiecărei generaţii în parte, ci şi standardele de frumuseţe. Astfel, standardelor robuste din anii '50 li s-au opus manechinele filiforme de la începutul anilor '70, iar modelelor sportive din anii '80 li s-au opus noile frumuseţi-şnur din a doua jumătate a anilor '90 şi de după anul 2000. Ne-am putea aştepta ca în următorii cinci ani standardele de frumuseţe mai robustă să revină... în forţă. Încă ceva. Pe parcursul secolului al XX-lea, lungimea fustelor şi a rochiilor s-a corelat - într-un mod încă neelucidat - cu cotele acţiunilor la bursă. Anii de prosperitate economică în Occident, '20, '60, '80, au adus fuste şocant de scurte. Anii de recesiune economică, '30, '70, sau perioada 1988-1992, au readus fustele şi rochiile lungi. Aşa încît, pe parcursul următoarelor decenii, vă veţi putea amuza urmărind acest fenomen şi comparînd an de an evoluţia cotelor bursiere cu coborîrea şi ridicarea tivurilor. Pentru că ceea ce se întîmplă va continua să se întîmple. În rest, despre frumuseţe, numai de bine.