Viitorul dintr-o zi de vineri

Într-o zi de vineri, din mai 1836, boierul Grigore Andronescu s-a trezit, ca de obicei, de dimineaţă şi, după ce şi-a aruncat o fermenea peste anteriu, s-a aşezat turceşte pe divan, a bătut din palme şi cafeaua fierbinte i-a fost servită. Şi-a ȋndesat tutun ȋn muştiucul de chihlimbar şi-a luat apoi tacticos lumînarea să aprindă luleaua. A ȋncercat o dată, a ȋncercat de două ori, dar tutunul nu vru să se aprindă. A strigat ţiganului să-i aducă o lumînare mai mare şi s-a grăbit apoi să aprindă luleaua. Tutunul a luat repede foc şi flacăra s-a ȋnalţat sus, sus pînă ȋn tavan, lăsîndu-l pe boier cu gura căscată. Se gîndi imediat că asta trebuie să fie un semn bun pentru viitor. „Va fi vreo vorbă de om mare pentru mine”, scrie, aşteptînd un semn de la vodă Alexandru Ghica căruia tocmai ȋi urase „la mulţi ani“ ȋn versuri. Curios să-şi cunoască viitorul, serdarul Andronescu a petrecut multe din serile tîrzii ale iernii ascultînd poveştile din bobi ale vreunei babe din mahalaua Protopopului din București. Ţigăncile bătrîne de prin curte i-au ghicit ȋn palmă, i-au prezis ziua de mîine privindu-i „noiţele de pe unghii”, i-au mai dat speranţe aruncînd un ochi la cît de ȋntortocheate erau măruntaiele animalelor sacrificate de prin curte sau l-au speriat amintindu-i de stelele cu coadă rătăcitoare pe cerul nopţii şi de luna ȋnghiţită de vîrcolaci de pe vremea eclipselor. 

Și dacă toate acestea nu-i erau de ajuns, serdarul Andronescu (şi cei mai procopsiţi ca el, cu ceva știință de carte) alerga la horoscop. Biblioteca Academiei Române păstrează o serie de manuscrise în care zodiarul și calculele astrologice au fost copiate pentru folosul oamenilor curioși de ce va să fie și ce va să vie în viitorul lor atît de imprevizibil într-o atmosferă generalizată de insecuritate și impredictibilitate. „Di aici înainte să încep zodiile de spune omului toate anume, viiața lui cum a pitrici-o și ci primejdii va ave”, notează un copist pe un calendar în care sînt rînduite, unul după altul, instrumentele epocii în stăpînirea viitorului prin cunoaștere: Gromovnicul lui Eraclie, zilele bune și zilele rele de peste an, semnele celor șapte planete, semnele zodiacale și lunile stăpînite etc. Copierea lor arată interesul pentru viitorul general și, de cele mai multe ori, pentru cel individual. Iată ce scrie Vartolomei, ieromonah la biserica din Tîrgșor, pe marginea unui Ceaslov, la leat 1834: „îmi scrii zodia me, că la cincizăci și doi a vieții meli, voi avea o cumpănă întocmai cu moarti și de voi birui-o cu ajutorul lui Dumnezeu, îmi este hotărîtă zodia ca să triec pînă la împlinire de șaptezeci și doi […] și mi-am cetit zodie de multe ori și sînt bine încredințat di aceasta”. Ieromonahul notase totuși să nu cumva să uite și să verifice de va fi așa au ba, așa cum făcuse și Andronescu. Acum, n-avem de unde ști dacă viitorul prezis de horoscop s-a și întîmplat, dacă Vartolomei de la biserica Tîrgșor s-a poticnit la 52 de ani și s-a dus fără să mai prindă alți douăzeci de ani din secolul al XIX-lea. Dar cine este curios poate afla cîte zile va fi trăit Vartolomei şi dacă nu cumva vreo stea cu coadă ȋi va fi scurtat viaţa.

A trecut steaua cu coadă / Cîte capete or să cadă 

Cometele cunoscute drepte stele cu coadă prevesteau întotdeauna viitorul sîngeros. Ioan Holban nota apariția unei stele cu coadă („comet”) la 2 aprilie 1768, menționînd că muscalii și turcii se băteau la Hotin și aveau să se bată mult și bine, chiar și după dispariția cometei la 2 septembrie 1768. Semnele cerești și preumblarea lor „fără rost” prin univers erau întotdeauna legate de evenimente negative. Oamenii interpretau cometele, ploile de meteoriți ca fenomene rele venite să perturbe ordinea lucrurilor și, mai presus de toate, să-i pedepsească pentru păcatele firești ființelor umane. La leat 7252, trecerea cometei era legată de un an agricol catastrofal. Un observator din Vaslui nota cum după trecerea stelei cu coadă s-au îmbolnăvit vacile, au murit stupii și recoltele au fost devorate de lăcuste. 

Pentru unii însă steaua cu coadă aducea o Constituție, mareeee cît cerul: „în leat 1848 s-au făcut iarna, un semn, o ste cu coadă pă ceri la apus. Iar vara, la luna lui iunie, s-au făcut constituțîia... Au mai fost o stea cu codă foarte mare înaintea zaverei la leat 1820, au șezut pe cer șase luni. Ținea de sare pînă dimineața. Iar cea de la constituție au ținut numa vreo două luni, dar mare la vedere. Constituția au ținut numa vreo trei luni”. Însemnările protopopului Constandin Sachelarii sînt raportate la semnele prevestitoare ale naturii și la viitorul ce se putea întrevedea printre cutremure, stele cu coadă, eclipse și alte fenomene astrologice. Ele, citite în cheia viitorului, ajutau creștinul în pregătirea spirituală pentru ce va să fie. Într-adevăr, evenimentele anului 1821 sînt și ele prevestite de apariția unui semn de rău augur. Un oarecare copist nota cutremurul din  noaptea de vineri spre sîmbătă, la 18 ghenar 1821, urmat în februarie de trecerea unui „comitis, steau cu coadă, în chip de paloș”. Și-au urmat vremuri atît de groaznice că nu pot fi cuprinse în cuvinte: Galați, Brăila, Iași, București au trecut prin vîrtejul revoluțiilor și războaielor și „mulțimi de creștini au pierit de sabie și de foc”.  O altă însemnare, despre aceeași revoluție de la 1821, arată puternica credință în maleficitatea cometelor care vesteau un viitor sîngeros și capete rostogolindu-se pe scena politică: „într-această iarnă era o stea cu coadă dă la apus”, scrie Gheorghe dascălul. De cum s-a făcut primăvară, Tudor cu arvații și cu Ipsilanti au sculat țara, stîrnind intervenția turcilor. „Pe mulți au tăiat”, scrie logofătul Diudiu, adăugînd prin „bună dreptate”. Acum, rămîne să judece istoria dacă o fi fost pe bună dreptate au ba. Versurile din titlu, potrivite de mine, vor fi fost strigate pe ulițe, cînd „coada lungă de cinci stînjeni” a vreunei comete se plimba zile și nopți pe cerurile Valahiei și Moldovei, înspăimîntînd o populație puțin desprinsă cu astronomia și secretele universului. 

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est, Editura Humanitas, 2021.

Foto: wikimedia commons